Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

LINII FUNDAMENTALE ALE UNEI TEORII A CUNOAŞTERII
ÎN CONCEPŢIA GOETHEANĂ DESPRE LUME

GA 2


CUVÂNT ÎNAINTE LA PRIMA EDIŢIE


Când domnul profesor Kürschner mi-a încredinţat sarcina de onoare de a mă îngriji de editarea scrierilor de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe pentru seria «Literatura Naţională Germană», eram pe deplin conştient de dificultăţile care-mi stau în faţă într-o asemenea întreprindere. Trebuia să mă opun unei opinii statornicite la aproape toată lumea.

În timp ce convingerea că operele poetice ale lui Goethe sunt temelia întregii noastre culturi câştigă tot mai mult teren, până şi aceia care merg cel mai departe în recunoaşterea străduinţelor sale ştiinţifice nu văd în acestea mai mult decât presimţiri ale unor adevăruri care, în dezvoltarea ulterioară a ştiinţei, şi-au găsit confirmarea deplină. Privirii lui geniale pare a-i fi reuşit aici să presimtă legităţi ale naturii care au fost regăsite apoi de către ştiinţa riguroasă, independent de el. Ceea ce se recunoaşte pe deplin celorlalte activităţi ale lui Goethe, anume că orice om cult trebuie să se confrunte cu ele, este respins când este vorba de concepţia sa ştiinţifică. Nu va admite aproape nimeni că printr-o adâncire în lucrările de ştiinţă ale poetului s-ar putea dobândi ceva ce ştiinţa ne oferă azi şi fără el.

Când am fost introdus de K. J. Schröer, mult iubitul meu profesor, în concepţia despre lume a lui Goethe, gândirea mea luase deja o direcţie care îmi permitea să mă aplec, dincolo de simplele descoperiri izolate ale poetului, asupra lucrului principal: felul cum integra Goethe un asemenea fapt singular întregului concepţiei sale despre natură, felul cum îl valorifica spre a ajunge să înţeleagă interdependenţa fiinţelor naturii sau, cum se exprimă el atât de potrivit (în articolul «Puterea de judecată contemplativă» – «Anschauende Urteilskraft» [ Obs 1I ] ), spre a lua spiritual parte la creaţiile naturii. Mi-am dat curând seama că acele realizări care-i sunt recunoscute lui Goethe de către ştiinţa actuală, reprezintă partea neesenţială, în timp ce lucrul cu adevărat important este trecut cu vederea. Acele descoperiri izolate ar fi fost într-adevăr făcute şi fără cercetarea lui Goethe; ştiinţa va duce însă lipsă de grandioasa lui concepţie despre natură câtă vreme nu o va sorbi direct de la el însuşi. Cu aceasta era dată direcţia pe care trebuiau să o ia introducerile la ediţia îngrijită de mine [ Obs 2I ]. Ele trebuiau să arate că fiecare idee izolată exprimată de Goethe trebuie derivată din totalitatea geniului său.

Principiile după care trebuie să se facă aceasta formează obiectul micii scrieri de faţă. Ea îşi propune să arate că ceea ce prezentăm drept concepţii ştiinţifice ale lui Goethe sunt capabile de o fundamentare proprie independentă.

Cu aceasta cred că am spus tot ceea ce îmi părea necesar să pun în faţa expunerilor ce urmează. Îmi mai revine îndeplinirea unei plăcute obligaţii, aceea de a exprima mulţumirile mele profunde domnului prof. Kürschner care, prin modul deosebit de binevoitor cu care a venit mereu în întâmpinarea eforturilor mele ştiinţifice, a acordat sprijinul său cel mai prietenos şi acestei mici scrieri.


Sfârşit de aprilie 1886

Rudolf Steiner