Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

LINII FUNDAMENTALE ALE UNEI TEORII A CUNOAŞTERII
ÎN CONCEPŢIA GOETHEANĂ DESPRE LUME

GA 2


OBSERVAŢII LA PRIMA EDIŢIE, 1886


1 I
Goethe, «Puterea de judecată contemplativă»: Vezi Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, vol. II pag. 115, Ed. «Literatura Naţională Germană a lui Kürschner”.
2 I

introducerile la ediţia îngrijită de mine: Despre modul în care vederile mele se integrează imaginii de ansamblu a concepţiei goetheene despre lume, tratează Schröer în al său Cuvânt înainte la Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale Naturii («Literatura Naţională a lui Kürschner», voI.l, pag.I-XIV) (Vezi şi «Faust», partea a Il-a, ediţia a 6-a, Stuttgart 1926, pag.V).
3 I

C.F.W. Jessen, «Botanik der Gegenwart und Vorzeit in Kulturhistorischer Entwicklung» (Botanica actuală şi mai veche în dezvoltarea cultural-istorică), Leipzig 1864, pag. 459.
4 I

în cercetări vaste”... ca şi mai sus, pag. 343
5 I

printr-o observare... pătrunzătoare a naturii” ca şi mai sus, pag. 332.
6 I

Johannes Volkelt, «Immanuel Kants Erkenntnistheorie» (Teoria kantiană a cunoaşterii), Hamburg, 1879. Johannes Volkelt, «Erfahrung und Denken» (Experienţă şi Gândire), Hamburg 1886
7 I

Volkelt spune”: «Kants Erkenntnistheorie» (Teoria kantiană a cunoaşterii), pag. 168 ş.u. 26
8 I

Volkelt afirma”: «Erfahrung und Denken» (Experienţă şi Gândire), pag.4.
9 I

natură superioară în sânul naturii”: Goethe, «Dichtung und Wahrheit» (Poezie şi Adevăr) partea a III-a, cartea a II-a.
10 I

Lumea exterioară ar trebui să furnizeze materialul: J.H. von Kirchmann spune chiar în lucrarea sa «Lehre von Wissen» (Învăţătura despre Ştiinţă), Berlin 1868: cunoaşterea este o pătrundere a lumii exterioare în conştienţa noastră.
11 I

raţiunea subiectivă: înţeleasă ca facultate spirituală umană.
12 I

Articolul lui Goethe: «Der Versuch als Vermittler von Subject und Object» (Experimentul ca mijlocitor între subiect şi obiect). Este interesant că Goethe a mai scris un al doilea articol în care el duce mai departe gândurile despre experiment. Putem reconstitui articolul din scrisoarea lui Schiller din 19 Ianuarie 1798. Goethe împarte acolo metodele ştiinţei în: empirismul comun, care rămâne la fenomenele exterioare, date simţurilor; raţionalismul, care construieşte sisteme de gânduri din observaţii insuficiente, deci în loc să grupeze faptele corespunzător naturii lor, născoceşte artificial legături, şi mai apoi aşează într-un mod fantastic ceva din ele în lumea faptelor; şi, în cele din urmă, empirismul raţional, care nu rămâne la experienţa comună, ci creează condiţii în care experienţa îşi dezvăluie natura ei. (Vezi şi nota 10 II)
13 I

conexiunea cauzală a fenomenelor”: Ernest Haeckel, «Die Naturanschauung von Darwin, Goethe und Lamarck» (Concepţia despre natură la Darwin, Goethe şi Lamarck), Jena 1882, pag. 53.