Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

LINII FUNDAMENTALE ALE UNEI TEORII A CUNOAŞTERII
ÎN CONCEPŢIA GOETHEANĂ DESPRE LUME

GA 2


INDICAŢII ALE EDITORULUI
la ediţia a 7-a, 1979


Pentru ediţia a 7-a, textul a fost comparat cu cel din prima ediţie, din 1886, cu corecturile lui Rudolf Steiner pentru ediţia din 1924. Puţinele corecturi rezultate din această comparaţie sunt menţionate în «Indicaţii», la locul corespunzător. Lucrările lui Rudolf Steiner, care au apărut în Ediţia Operelor Complete, sunt însoţite aici de numărul bibliografic (Bibl. Nr.) şi de anul apariţiei. Vezi şi privirea de ansamblu asupra operei lui Rudolf Steiner, de la finalul acestui volum.

1 Otto Liebmann exprimă următoarele: Conştienţa omului nu s-ar putea depăşi pe sine: Otto Liebmann (1840-1912), «Zur Analysis der Wirklich_keit» (Pentru o analiză a realităţii), ed. 4-a, StraBburg 1911, pag. 28. Vezi deasemenea O. Liebmann «Gedanken und Tatsachen» (Gânduri şi fapte), Strassburg 1882 şi 1899, cât şi «Klimax der Theorien» (Gradaţia teoriilor), StraBburg 1884. – Pentru Liebmann şi Volkelt, compară cap. «Ecouri ale modului de reprezentare kantian» în: Rudolf Steiner, «Die Rătsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei), (1914), Bibi. Nr. 18.
2 mic studiu despre atomism, care nu a fost niciodată tipărit: Manuscrisul acestui articol a fost considerat multa vreme pierdut, până când a fost descoperit cu ocazia unei reorganizări a Bibliotecii Universitare din Tubingen, bibliotecă ce păstrează arhiva rămasă de la Friedrich Theodor Vischer. Acest manuscris a fost predat în 1939 de către C. S. Picht, revistei «Das Goetheanum», care 1-a publicat în numerele 22 şi 23, Anul 18. Pe atunci în vârstă de 21 de ani, tânărul Rudolf Steiner trimisese articolul „Unica posibilitate de critică a conceptelor atomiste”, însoţit de o scrisoare adresată lui Theodor Vischer. Cea mai nouă retipărire a articolului în cauză şi a scrisorii însoţitoare se găseşte în publicaţia «Beitrăge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe» (Contribuţii la Ediţia Completă Rudolf Steiner), Nr. 63, Dornach Michaeli 1978.
3 În anii optzeci... am fost recomandat de către Karl Julius Schröer...: Compară şi cu: Rudolf Steiner «Mein Lebensgang» (Viaţa mea), (1923/25), Bibi. N, cap. VI, pag. 110 ş.u. (ed. 1962); de asemenea, «Goethes Naturwissenschaftliche Schriften» (Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii), Editate şi comentate de Rudolf Steiner, cu un cuvânt înainte de Profesor K. J. Schröer, în Seria «Deutsche National-Litteratur» (Literatura Naţională Germană), editată de Joseph Kürschner. Apărută în cinci volume: Vol. I – «Bildung und Umbildung organischer Naturen. Zur Morphologie» (Formarea şi transformarea naturilor organice. Despre morfologie), (1883); Vol. II – «Zur Naturwissenschaft im Allgemeinen. Mineralogie und Geologie. Meteorologie» (Despre ştiinţele naturii în general. Mineralogie şi geologie. Meteorologie), (1887); Vol. III – «Beiträge zur Optik. Zur Farbenlehre. Enthüllung der Theorie Newtons» (Contribuţii la optică. Despre teoria culorii. Demascarea teoriei lui Newton), Vol. IV – «Zur Farbenlehre. Materialien zur Geschichte der Farbenlehre» (Teoria culorii. Materiale pentru istoria teoriei culorii), (1897), Vol. V – «Materialien zur Geschichte der Farbenlehre (Schluß). Entoptische Farben. Paralipomena zur Kromatik. Spriiche in Prosa. Nachträge» (Materiale pentru istoria teoriei culorilor (încheiere). Culori entoptice. Paralipomena la cromatică. Maxime în proză. Completări), (1897), Retipărire (reprint) fotomecanică, drept completare la Ediţia Completă Rudolf Steiner, Bibi. Nr. l a-e, 1975.
4 Acesta îl numeşte pe Hegel un şarlatan: Schopenhauer, «Parerga und Paralipomena. Skizze einer Geschichte der Lehre vom Idealen und Realen. Anhang» (Parerga şi Paralipomena. Schiţă a unei istorii a teoriei despre Ideale şi Reale. Supliment); Opere Complete editate de Dr. Rudolf Steiner, vol. 8, Stuttgart f.a. [1894], pag. 26-36.
5
neţărmuritei veneraţii [a lui Hegel] faţă de pentru Goethe: Vezi, de ex., scrisoarea lui Hegel către Goethe, publicată în «Completări» la Teoria culorii, sub titlul: «Neueste aufmunternde Teilnahme» (Cea mai nouă participare încurajatoare), purtând data de 20 februarie, în Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V, pag. 272-275, cu remarcile lui R. Steiner. Compară de asemenea şi capitolul «Goethe şi Hegel» din: Rudolf Steiner «Goethes Weltanschauung» (Concepţia despre lume a lui Goethe), (1897), Bibi. Nr. 6, ed. 1963.
6 neţărmuritei veneraţii [a lui Schopenhauer]...pentru Goethe: în 1813/14 Schopenhauer s-a bucurat de compania lui Goethe şi a beneficiat de o introducere în Teoria culorilor; în 1816 scrie, pornind de la aceasta, el însuşi o lucrare «Über das Sehen und die Farben» (Despre văz şi culori). – Vezi «Goethe–Jahrbuch» (Anuarul Goethe) IX, Frankfurt 1889, pag. 50 ş.u. şi indicaţiile bibliografice de la pag. 104. – H. Doll «Goethe und Schopenhauer» (Goethe şi Schopenhauer), Berlin 1904.
7
Haeckel...vede prefigurată concepţia sa în aceea a lui Goethe: Emst Haeckel «Die Naturanschauung von Darwin, Goethe und Lamarck» (Concepţia despre natură la Darwin, Goethe şi Lamarck), Prelegere ţinută ia Eisenach, la 18 sept. 1882, ed. la Jena în 1882.
8
Poetul este singurul om adevărat”: Scrisoare a lui Schiller către Goethe, din 7 ianuarie 1795.
9 trebuie să ne întoarcem la Kant, dacă…: Otto Liebmann «Kant und die Epigonen. Eine kritische Abhandlung» (Kant şi epigonii. Un studiu critic), Stuttgart 1865; fraza finală din aproape fiecare capitol.
10 Teoria în şi pentru sine, nu foloseşte la nimic...”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: Maxime în proză, pag. 357.
11 ...unei prejudecăţi existente de la Kant încoace...: Kant, «Critica raţiunii pure», Estetica transcendentală, § 8.
12
De n-ar fi ochiul meu solar...”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. III: „Schiţă a unei teorii a culorii. Partea didactică. Introducere”, pag. 88. Cu o uşoară variaţiune, în: «Zahme Xenien» (Xenii blânde), III.
13
Kant a atras atenţia tocmai asupra deosebirii dintre intelect şi raţiune...: Vezi, de ex. «Critica raţiunii pure», Dialectica transcendentală, H. A: Despre raţiune în genere.
14
Totuşi, el a prezentat formaţiunile pe care raţiunea le face să apară.: ibid. Vezi Apendicele la „Dialectica transcendentală”: „Despre utilizarea reglatoare a ideii de raţiune pură”. – Comp. şi cu: Rudolf Steiner, «Die Rätsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei) (1914), Bibl. Nr.18, cap. «Epoca lui Kant şi Goethe».
15
încă nu avem: „încă” introdus după corecţiile lui Rudolf Steiner.
16 Ideea este veşnică şi unică..”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., în vol. V: Maxime în proză, pag. 379.
17
Kant a încercat chiar să dea acestei păreri o fundamentare filosofică, în «Critica puterii de judecată». Vezi Introducerea, V: Principiul finalităţii formale a naturii este un principiu transcendental al puterii de judecată; în alt loc: Partea H: Critica puterii de judecată teleologice.
18 Pentru el [Goethe] nu era niciodată important la ce foloseşte ceva...: Comp. Eckermann, «Gespräche mit Goethe» (Conversaţii cu Goethe), 20 februarie 1831.
19
La Spinoza l-a atras [pe Goethe] îndeosebi ...: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit. vol. I: Introduceri, pag. LV ş.u.
20 Vrem să numim, după procedeul lui Goethe, acest organism general, tip.: Vezi, de exemplu Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit. vol. I: Întâia schiţă a unei introduceri generale în anatomia comparată, pornind de la osteologic, pag. 239 ş.u.
21
ceea ce Agassiz...numea: „un gând creator încarnat al lui Dumnezeu”: Louis Agassiz (1807-1873), geolog şi biolog elveţian, ce a predat multă vreme în America de Nord. Vezi opera sa: «Beiträge zur Naturgeschichte der Vereinigten Staaten von Nordamerika» (Contribuţii la Istoria naturală a Statelor Unite ale Americii de Nord), vol. I: «An Essay on Classification» (O încercare de clasificare), Boston 1857; compară controversa lui Haeckel cu Agassiz în: «Naturliche Schopfungsgeschichte» (Istoria naturală a Creaţiunii), Berlin 1875 (A 6-a ed.), pag. 55 ş.u.
22
...Friedrich Theodor Vischer a dat glas cândva...: «Altes und Neues» (Vechi şi noi), trei caiete într-un volum, Stuttgart 1881/82, Caietul al treilea: «Philosophie und Naturwissenschaft» (Filosofie şi ştiinţă a naturii), pag. 223.
23
Filosoful englez Reid numeşte intuiţie...: Thomas Reid (1710-1796), «An Inquiry into the Human Mind on the Principles of Common Sense» (O cercetare a minţii omeneşti pe baza principiilor 'bunului simţ'), Edinburgh 1814 (ed. a 7-a); cap. II,7; acolo procesul este desemnat cu cuvântul „suggestion”, care în traducere, (ed. a 3-a, Leipzig 1782), este redat prin „Eingebung” (inspiraţie, sugestie, n. red.).
24
Jacobi a exprimat părerea că în sentimentul nostru despre Dumnezeu...: «Revelaţia originară a lui Dumnezeu, făcută oamenilor, nu este o revelaţie in imagine şi cuvânt, ci o inspiraţie în simţământ interior»; Operele lui Friedrich Heinrich Jacobi, 6 vol., Leipzig 1812-1825, vol. III, pag. XX; comp. şi Jacobi, «Von gottlichen Dingen» (Despre lucrurile divine), Opere vol. III, pag. 317, şa.
25
Puterea noastră de judecată trebuie să contemple gândind...: Vezi articolele lui Goethe: «Bedeutende Fordemis durch ein einziges geistreiches Wort» (Favorizare deosebită printr-un singur cuvânt ingenios), în Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. II, pag. 31 şi «Anschauende Urteilskraft» (Putere de judecată intuitivă), ibid., vol. I, pag. 115/116. Comp.: Kant, «Critica puterii de judecată», § 77.
26
Fichte atribuia omului o existenţă numai în măsura...: Vezi, de ex., scrierea lui Fichte, «Die Bestimmung des Menschen» (Menirea omului).
27
Dacă Jacobi crede că odată cu perceperea lăuntrului nostru...: Comp. F. H. Jacobi, «Despre lucrurile divine», Opere, vol. III, pag. 234 şu.
28
„învăţătură despre suflet lipsită de suflet”: Friedrich Albert Lange (1828-1875) a impus expresia „Psihologie fără suflet” în: «Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeu tung in der Gegenwart» (Istoria materialismului şi critica semnificaţiei lui în prezent), Iserlohn 1866; ed. a 10-a, 1921, pag. 462: Cartea a 2-a, HI. «Die naturwissenschaftliche Psychologie» (Psihologia conform ştiinţelor naturii).
29
Nu înţeleptul guvernează...”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime în proză», pag. 482.
30
Lumea raţionalăScrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii loc. cit. vol. V, «Maxime în proză» pag. 482.
31
Temeiul lumilor s-a revărsat cu totul în lume: Comp. poemul lui Goethe «Proemion», din culegerea de poeme «Gott und Welt» (Dumnezeu şi lumea).
32
J. Kreyenbuhl: «Die ethische Freiheit bei Kant» (Libertatea etică la Kant), în «Philosophische Monatshefte» (Caiete lunare filosofice), XVIII, Heidelberg 1882, pag. 129 şu.
33 Lessing, care resimţea neplăcere la felurite oprelişti...”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime în proză», pag. 460.
34
...cunoscuta controversă dintre Kant şi Schiller: Vezi Kant, «Critica raţiunii practice», 1788, Partea I-a, Cartea I, al treilea capitol: «Despre resorturile raţiunii practice» ; iar replica lui Schiller, în «Xenion»:
«Scrupule morale» – Bucuros slujesc eu prietenilor, dar o fac din păcate cu-n scop, / Şi astfel mă sâcâi-ades, că nu sunt de loc virtuos.
«Decizia» – „Aici nu-i vreun altfel de sfat, să cauţi pe ea s-o ignori, / Şi cu scârbă să faci dup-aceea, aşa cum datoria-ţi impune.”
35
„În toate timpurile...sunt numai indivizii...”: F. W. Riemer, «Mitteilung liber Goethe» (Relatări despre Goethe), 26 septembrie 1807.
36
Goethe îi mustra ...pe cei care vorbeau despre o idee a frumosului...: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime în proză», pag. 379: „în cele estetice nu prea se spune: ideea de frumos; prin aceasta izolăm frumosul, ce totuşi nu poate fi gândit ca izolat.”
37
Marile opere de artă pe care Goethe le-a văzut în Italia, i-au apărut...: «Italienische Reise» (Călătorie în Italia), Roma, 6 septembrie 1787: „Aceste măreţe opere de artă sunt în acelaşi timp şi cele mai înalte ţeluri ale oamenilor, create după legi adevărate şi naturale: tot ce este arbitrar, fictiv, se năruieşte; aici este necesitate, aici este Dumnezeu.”
38
...arta...o manifestare a unor legi tainice ale naturiiScrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime în proză», pag. 494: „Frumosul este o manifestare a unor legi tainice ale naturii, ce ne-ar rămâne ascunse pe veci fără manifestarea acestuia.”
39
„Eu cred că ştiinţă am putea numi...”: Scrierile lui Goethe de ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime în proză», pag. 535.