|
Pentru ediţia a 7-a, textul a fost comparat cu cel din prima ediţie,
din 1886, cu corecturile lui Rudolf Steiner pentru ediţia din 1924.
Puţinele corecturi rezultate din această comparaţie sunt menţionate
în «Indicaţii», la locul corespunzător. Lucrările lui
Rudolf Steiner, care au apărut în Ediţia Operelor Complete, sunt
însoţite aici de numărul bibliografic (Bibl. Nr.) şi de anul
apariţiei. Vezi şi privirea de ansamblu asupra operei lui Rudolf
Steiner, de la finalul acestui volum.
| 1 | Otto Liebmann exprimă următoarele: Conştienţa omului nu s-ar putea depăşi pe sine: Otto Liebmann (1840-1912), «Zur Analysis der Wirklich_keit» (Pentru o analiză a realităţii), ed. 4-a, StraBburg 1911, pag. 28. Vezi deasemenea O. Liebmann «Gedanken und Tatsachen» (Gânduri şi fapte), Strassburg 1882 şi 1899, cât şi «Klimax der Theorien» (Gradaţia teoriilor), StraBburg 1884. – Pentru Liebmann şi Volkelt, compară cap. «Ecouri ale modului de reprezentare kantian» în: Rudolf Steiner, «Die Rătsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei), (1914), Bibi. Nr. 18. |
| 2 | mic studiu despre atomism, care nu a fost
niciodată tipărit: Manuscrisul acestui articol a fost considerat
multa vreme pierdut, până când a fost descoperit cu ocazia
unei reorganizări a Bibliotecii Universitare din Tubingen, bibliotecă
ce păstrează arhiva rămasă de la Friedrich Theodor Vischer. Acest
manuscris a fost predat în 1939 de către C. S. Picht, revistei
«Das Goetheanum», care 1-a publicat în numerele 22 şi
23, Anul 18. Pe atunci în vârstă de 21 de ani,
tânărul Rudolf Steiner trimisese articolul „Unica posibilitate de
critică a conceptelor atomiste”, însoţit de o scrisoare adresată
lui Theodor Vischer. Cea mai nouă retipărire a articolului în
cauză şi a scrisorii însoţitoare se găseşte în publicaţia
«Beitrăge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe» (Contribuţii la
Ediţia Completă Rudolf Steiner), Nr. 63, Dornach Michaeli 1978. |
| 3 | În anii optzeci... am fost
recomandat de către Karl Julius Schröer...: Compară şi cu:
Rudolf Steiner «Mein Lebensgang» (Viaţa mea),
(1923/25), Bibi. N, cap. VI, pag. 110 ş.u. (ed. 1962); de asemenea,
«Goethes Naturwissenschaftliche Schriften» (Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii), Editate şi comentate de Rudolf
Steiner, cu un cuvânt înainte de Profesor K. J.
Schröer, în Seria «Deutsche National-Litteratur»
(Literatura Naţională Germană), editată de Joseph Kürschner.
Apărută în cinci volume: Vol. I – «Bildung und Umbildung
organischer Naturen. Zur Morphologie» (Formarea şi transformarea
naturilor organice. Despre morfologie), (1883); Vol. II – «Zur
Naturwissenschaft im Allgemeinen. Mineralogie und Geologie.
Meteorologie» (Despre ştiinţele naturii în general.
Mineralogie şi geologie. Meteorologie), (1887); Vol. III –
«Beiträge zur Optik. Zur Farbenlehre. Enthüllung der
Theorie Newtons» (Contribuţii la optică. Despre teoria culorii.
Demascarea teoriei lui Newton), Vol. IV – «Zur Farbenlehre.
Materialien zur Geschichte der Farbenlehre» (Teoria culorii.
Materiale pentru istoria teoriei culorii), (1897), Vol. V –
«Materialien zur Geschichte der Farbenlehre (Schluß).
Entoptische Farben. Paralipomena zur Kromatik. Spriiche in Prosa.
Nachträge» (Materiale pentru istoria teoriei culorilor
(încheiere). Culori entoptice. Paralipomena la cromatică. Maxime
în proză. Completări), (1897), Retipărire (reprint) fotomecanică,
drept completare la Ediţia Completă Rudolf Steiner, Bibi. Nr. l a-e,
1975. |
| 4 | Acesta îl numeşte pe Hegel un
şarlatan: Schopenhauer, «Parerga und Paralipomena. Skizze
einer Geschichte der Lehre vom Idealen und Realen. Anhang»
(Parerga şi Paralipomena. Schiţă a unei istorii a teoriei despre Ideale
şi Reale. Supliment); Opere Complete editate de Dr. Rudolf Steiner,
vol. 8, Stuttgart f.a. [1894], pag. 26-36. |
| 5 |
neţărmuritei veneraţii [a lui Hegel] faţă
de pentru Goethe: Vezi, de ex., scrisoarea lui Hegel către
Goethe, publicată în «Completări» la Teoria culorii,
sub titlul: «Neueste aufmunternde Teilnahme» (Cea mai nouă
participare încurajatoare), purtând data de 20 februarie,
în Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V, pag. 272-275, cu
remarcile lui R. Steiner. Compară de asemenea şi capitolul
«Goethe şi Hegel» din: Rudolf Steiner «Goethes
Weltanschauung» (Concepţia despre lume a
lui Goethe), (1897), Bibi. Nr. 6, ed. 1963. |
| 6 | neţărmuritei veneraţii [a lui
Schopenhauer]...pentru Goethe: în 1813/14 Schopenhauer s-a
bucurat de compania lui Goethe şi a beneficiat de o introducere
în Teoria culorilor; în 1816 scrie, pornind de la aceasta,
el însuşi o lucrare «Über das Sehen und die
Farben» (Despre văz şi culori). – Vezi
«Goethe–Jahrbuch» (Anuarul Goethe) IX, Frankfurt 1889, pag.
50 ş.u. şi indicaţiile bibliografice de la pag. 104. – H. Doll
«Goethe und Schopenhauer» (Goethe şi Schopenhauer), Berlin
1904. |
| 7 |
Haeckel...vede prefigurată concepţia sa în aceea a lui Goethe: Emst Haeckel «Die Naturanschauung von Darwin, Goethe und Lamarck» (Concepţia despre natură la Darwin, Goethe şi Lamarck), Prelegere ţinută ia Eisenach, la 18 sept. 1882, ed. la Jena în 1882. |
| 8 |
„Poetul este singurul om adevărat”: Scrisoare a lui Schiller către Goethe, din 7 ianuarie 1795. |
| 9 | trebuie să ne întoarcem la Kant,
dacă…: Otto Liebmann «Kant und die Epigonen. Eine
kritische Abhandlung» (Kant şi epigonii. Un studiu critic),
Stuttgart 1865; fraza finală din aproape fiecare capitol. |
| 10 | „Teoria în şi pentru sine, nu
foloseşte la nimic...”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: Maxime în
proză, pag. 357. |
| 11 | ...unei prejudecăţi existente de la Kant
încoace...: Kant, «Critica raţiunii pure»,
Estetica transcendentală, § 8. |
| 12 |
„De n-ar fi ochiul meu solar...”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. III: „Schiţă a unei
teorii a culorii. Partea didactică. Introducere”, pag. 88. Cu o uşoară
variaţiune, în: «Zahme Xenien» (Xenii blânde),
III. |
| 13 |
Kant a atras atenţia tocmai asupra
deosebirii dintre intelect şi raţiune...: Vezi, de ex.
«Critica raţiunii pure», Dialectica transcendentală, H. A:
Despre raţiune în genere. |
| 14 |
Totuşi,
el a prezentat formaţiunile pe care raţiunea le face să apară.:
ibid. Vezi Apendicele la „Dialectica transcendentală”: „Despre
utilizarea reglatoare a ideii de raţiune pură”. – Comp. şi cu: Rudolf
Steiner, «Die Rätsel der Philosophie» (Enigmele filosofiei)
(1914), Bibl. Nr.18, cap. «Epoca lui Kant şi Goethe». |
| 15 |
încă
nu avem: „încă” introdus după corecţiile lui Rudolf
Steiner. |
| 16 | „Ideea este veşnică şi unică..”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., în vol. V: Maxime
în proză, pag. 379. |
| 17 |
Kant
a încercat chiar să dea acestei păreri o fundamentare filosofică,
în «Critica puterii de judecată». Vezi Introducerea,
V: Principiul finalităţii formale a naturii este un principiu
transcendental al puterii de judecată; în alt loc: Partea H:
Critica puterii de judecată teleologice. |
| 18 | Pentru
el [Goethe] nu era niciodată important la ce foloseşte ceva...:
Comp. Eckermann, «Gespräche mit Goethe» (Conversaţii
cu Goethe), 20 februarie 1831. |
| 19 |
La
Spinoza l-a atras [pe Goethe] îndeosebi ...: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit. vol. I: Introduceri, pag. LV
ş.u. |
| 20 | Vrem
să numim, după procedeul lui Goethe, acest organism general, tip.:
Vezi, de exemplu Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit. vol. I: Întâia
schiţă a unei introduceri generale în anatomia comparată, pornind
de la osteologic, pag. 239 ş.u. |
| 21 |
ceea
ce Agassiz...numea: „un gând creator încarnat al lui
Dumnezeu”: Louis Agassiz (1807-1873), geolog şi biolog elveţian,
ce a predat multă vreme în America de Nord. Vezi opera sa:
«Beiträge zur Naturgeschichte der Vereinigten Staaten von
Nordamerika» (Contribuţii la Istoria naturală a Statelor Unite
ale Americii de Nord), vol. I: «An Essay on Classification»
(O încercare de clasificare), Boston 1857; compară controversa
lui Haeckel cu Agassiz în: «Naturliche
Schopfungsgeschichte» (Istoria naturală a Creaţiunii), Berlin
1875 (A 6-a ed.), pag. 55 ş.u. |
| 22 |
...Friedrich
Theodor Vischer a dat glas cândva...: «Altes und
Neues» (Vechi şi noi), trei caiete într-un volum, Stuttgart
1881/82, Caietul al treilea: «Philosophie und
Naturwissenschaft» (Filosofie şi ştiinţă a naturii), pag. 223. |
| 23 |
Filosoful
englez Reid numeşte intuiţie...: Thomas Reid (1710-1796),
«An Inquiry into the Human Mind on the Principles of Common
Sense» (O cercetare a minţii omeneşti pe baza principiilor
'bunului simţ'), Edinburgh 1814 (ed. a 7-a); cap. II,7; acolo procesul
este desemnat cu cuvântul „suggestion”, care în traducere,
(ed. a 3-a, Leipzig 1782), este redat prin „Eingebung” (inspiraţie,
sugestie, n. red.). |
| 24 |
Jacobi
a exprimat părerea că în sentimentul nostru despre Dumnezeu...:
«Revelaţia originară a lui Dumnezeu, făcută oamenilor, nu este o
revelaţie in imagine şi cuvânt, ci o inspiraţie în
simţământ interior»; Operele lui Friedrich Heinrich Jacobi,
6 vol., Leipzig 1812-1825, vol. III, pag. XX; comp. şi Jacobi,
«Von gottlichen Dingen» (Despre lucrurile divine), Opere
vol. III, pag. 317, şa. |
| 25 |
Puterea
noastră de judecată trebuie să contemple gândind...: Vezi
articolele lui Goethe: «Bedeutende Fordemis durch ein einziges
geistreiches Wort» (Favorizare deosebită printr-un singur
cuvânt ingenios), în Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. II, pag. 31 şi
«Anschauende Urteilskraft» (Putere de judecată intuitivă),
ibid., vol. I, pag. 115/116. Comp.: Kant, «Critica puterii de
judecată», § 77. |
| 26 |
Fichte
atribuia omului o
existenţă numai în măsura...: Vezi, de ex., scrierea lui
Fichte,
«Die Bestimmung des Menschen» (Menirea omului). |
| 27 |
Dacă
Jacobi crede că odată cu perceperea lăuntrului nostru...: Comp.
F. H. Jacobi, «Despre lucrurile divine», Opere, vol. III,
pag. 234 şu. |
| 28 |
„învăţătură
despre suflet lipsită de suflet”: Friedrich Albert Lange
(1828-1875) a impus expresia „Psihologie fără suflet” în:
«Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeu tung in der
Gegenwart» (Istoria materialismului şi critica semnificaţiei lui
în prezent), Iserlohn 1866; ed. a 10-a, 1921, pag. 462: Cartea a
2-a, HI. «Die naturwissenschaftliche Psychologie»
(Psihologia conform ştiinţelor naturii). |
| 29 |
„Nu înţeleptul guvernează...”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime
în proză», pag. 482. |
| 30 |
Lumea
raţională: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii loc. cit. vol. V, «Maxime în
proză» pag. 482. |
| 31 |
Temeiul
lumilor s-a revărsat cu totul în lume: Comp. poemul lui
Goethe «Proemion», din culegerea de poeme «Gott und
Welt» (Dumnezeu şi lumea). |
| 32 |
J.
Kreyenbuhl: «Die
ethische Freiheit bei Kant» (Libertatea etică la Kant), în
«Philosophische Monatshefte» (Caiete lunare filosofice),
XVIII, Heidelberg 1882, pag. 129 şu. |
| 33 | „Lessing,
care resimţea
neplăcere la felurite oprelişti...”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime
în proză», pag. 460. |
| 34 |
...cunoscuta
controversă dintre Kant şi Schiller: Vezi Kant, «Critica
raţiunii practice», 1788, Partea I-a, Cartea I, al treilea
capitol: «Despre resorturile raţiunii practice» ; iar
replica lui Schiller, în «Xenion»: «Scrupule morale» – Bucuros slujesc eu prietenilor, dar o fac din păcate cu-n scop, / Şi astfel mă sâcâi-ades, că nu sunt de loc virtuos. «Decizia» – „Aici nu-i vreun altfel de sfat, să cauţi pe ea s-o ignori, / Şi cu scârbă să faci dup-aceea, aşa cum datoria-ţi impune.” |
| 35 |
„În
toate timpurile...sunt numai indivizii...”: F. W. Riemer,
«Mitteilung liber Goethe» (Relatări despre Goethe), 26
septembrie 1807. |
| 36 |
Goethe
îi mustra ...pe cei
care vorbeau despre o idee a frumosului...: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime
în proză», pag. 379: „în cele estetice nu prea se
spune: ideea de frumos; prin aceasta izolăm frumosul, ce totuşi nu
poate fi gândit ca izolat.” |
| 37 |
Marile
opere de artă pe care Goethe le-a văzut în Italia, i-au apărut...:
«Italienische Reise» (Călătorie în Italia), Roma, 6
septembrie 1787: „Aceste măreţe opere de artă sunt în acelaşi
timp şi cele mai înalte ţeluri ale oamenilor, create după legi
adevărate şi naturale: tot ce este arbitrar, fictiv, se năruieşte; aici
este necesitate, aici este Dumnezeu.” |
| 38 |
...arta...o
manifestare a unor legi tainice ale naturii: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime
în proză», pag. 494: „Frumosul este o manifestare a unor
legi tainice ale naturii, ce ne-ar rămâne ascunse pe veci fără
manifestarea acestuia.” |
| 39 |
„Eu
cred că ştiinţă am putea numi...”: Scrierile lui Goethe de
ştiinţe ale naturii, ed. cit., vol. V: «Maxime
în proză», pag. 535. |
