Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ADEVĂR ŞI ŞTIINŢĂ

GA 3


INTRODUCERE


Dezbaterile următoare au misiunea ca, printr-o analiză ce merge până la ultimele elemente ale actului de cunoaştere, să formuleze în mod just problema cunoaşterii şi să indice calea spre o rezolvare a acesteia. Printr-o critică a epistemologiilor ce se bazează pe deducţiile kantiene, ele arată că, pornind de la aceste puncte de vedere, nu va fi niciodată posibilă o rezolvare a problemelor respective. Trebuie, de altfel, să recunoaştem că fără lucrările fundamentale preliminare ale lui Volkelt 1 şi fără cercetările sale temeinice asupra noţiunii de experienţă, conceperea precisă a noţiunii „lucrului dat“, aşa cum o prezentăm noi, ar fi fost foarte dificilă. Nutrim însă speranţa că am pus baza unei depăşiri a subiectivismului inerent epistemologiilor ce pornesc de la Kant. Credem că am făcut aceasta prin demonstraţia noastră, anume că forma subiectivă în care apare imaginea despre lume pentru actul de cunoaştere, înainte de prelucrarea acesteia prin ştiinţă, nu este decât o treaptă intermediară necesară, dar care este depăşită în însuşi procesul de cunoaştere. Pentru noi, aşa numita experienţă pe care pozitivismul şi neokantianismul ar dori atât de bucuros să o proclame drept unicul lucru sigur, este tocmai cel mai subiectiv. Iar când arătăm aceasta, punem temeliile idealismului obiectiv drept consecinţă necesară a unei teorii a cunoaşterii care se înţelege pe sine însăşi. Aceasta se deosebeşte de idealismul metafizic absolut al lui Hegel prin faptul că ea caută în procesul cunoaşterii motivul scindării realităţii în existenţă dată şi în noţiune, iar mijlocirea realităţii nu o vede într-o dialectică obiectivă universală, ci în procese subiective de cunoaştere. Scriitorul acestor rânduri a prezentat deja, odată, acest punct de vedere, într-o lucrare publicată în anul 1886: Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia goetheeană despre lume pe baza unor cercetări care, bineînţeles, se deosebesc în mod esenţial, ca metodă, de cea prezentă şi cărora le lipseşte retrospecţia asupra primelor elemente ale cunoaşterii.

  1. Johannes Volkelt, Experienţă şi gândire. Fundamentare critică a teoriei cunoaşterii, Hamburg şi Leipzig, 1886.

Literatura mai nouă care trebuie luată în considerare în cursul acestor dezbateri este următoarea. Aici nu amintim numai lucrările care se referă direct la expunerea noastră, ci şi acele lucrări în care se tratează probleme asemănătoare cu ale noastre. Facem abstracţie de o prezentare deosebită a lucrărilor filosofice ale clasicilor propriu-zişi.


Pentru teoria cunoaşterii, în general, trebuie luate în considerare următoarele lucrări:

Richard Avenarius ‒ Philosophie als Denken gemäß dem Prinzip des kleinsten Kraftmaßes. Prolegomena zu einer Kritik der reinen Erfahrung (Filosofia drept gândire după principiul celei mai mici mărimi a forţei. Prolegomene la o critică a experienţei pure), Leipzig 1876;

Julius F. A. Bahnsen – Der Wiederspruch im Wissen und Wesen der Welt. Prinzip und Einzelbewährung der Realdialektik (Contradicţia între ştiinţa şi esenţa lumii. Principiul şi confirmarea individuală a dialecticii reale), Vol. I, Berlin 1880.

Julius Baumann – Philosophie als Orientierung über die Welt (Filosofia ca orientare asupra lumii), Leipzig 1872.

Jacob Sigismund Beck – Einzig möglicher Standpunkt, aus welchem die kritische Philosophie beurteilt werden muß; d. i. Band III von : Erläuternder Auszug aus den kritischen Schriften des Herrn Prof. Kant, auf Anraten desselben (Unicul punct de vedere din care trebuie judecată filosofia critică; anume vol. III din: Rezumat explicativ din scrierile critice ale d-lui prof. Kant, conform recomandării acestuia), Riga 1793-1796.

Friedrich Eduard Beneke – System der Metaphysik und Religionsphilosophie, aus den natürlichen Grundverhältnissen des menschlichen Geistes abgeleitet (Sistemul metafizicii şi al filosofici religiei, derivat din raporturile naturale fundamen¬tale ale spiritului omenesc), Berlin 1839.

Julius Bergmann – Sein und Erkennen. Eine fundamental-philosophische Untersuchung (Existenţă şi cunoaştere. O cercetare fundamental-filosofică), Berlin 1880.

Alois Emanuel Biedermann ‒ Christliche Dogmatik, Band I: Der prinzipielle Teil, 2. erw. Aufl. Berlin, 1884, Band II: Der positive Teil, 1885 (Dogmatică creştină, vol. I: Partea principială, ed. 2 extinsă, vol. II: Partea pozitivă).

Hermann Cohen ‒ Kants Theorie der Erfahrung (Teoria experienţei la Kant), Berlin 1871.

Paul Deussen ‒ Die Elemente der Metaphysik als Leitfaden zum Gebrauche bei Vorlesungen sowie zum Selbststudium zusammengefaßt, nebst einer Vorbetra-chtung über das Wesen des Idealismus (Elementele metafizicii, concepute ca linii directoare pentru utilizare la prelegeri cât şi pentru studiul individual, împreună cu un studiu preliminar despre esenţa idealismului), ed. a 2-a adăugită, Leipzig 1890.

Wilhelm Dilthey ‒ Einleitungen in die Geisteswissenschaften. Versuch einer Grundlegung fur das Studium der Gesellschaft und der Geschichte, Bd. I (Introducere în ştiinţele spirituale, încercare de fundamentare pentru studiul societăţii şi al istoriei, vol. I) Leipzig 1883. ‒ în special capitolul introductiv, care tratează raportul teoriei cunoaşterii cu celelalte ştiinţe. ‒ în continuare, de acelaşi autor, ar mai fi de luat în considerare şi:
‒ Beiträge zur Lösung der Frage vom Ursprung unseres Glaubens an die Realitat der Außenwelt und seinem Recht (Contribuţii la rezolvarea problemei asupra credinţei noastre în lumea exterioară şi justificarea ei, Protocol al Academiei Regale Prusace de Ştiinţe), Berlin 1890, pag. 977-1022.

August Dorner ‒ Das menschliche Erkennen. Grundlinien der Erkenntnistheorie und Metaphysik (Cunoaşterea omenească. Linii fundamentale de teorie a cunoaşterii şi de metafizică), Berlin 1887.

Eugen Dreher ‒ Über Wahrnehmung und Denken. Ein Beitrag zur Erkenntnislehre; Verhandlungen der Philosophischen Gesellschaft, Heidelberg (Despre percepţie şi gândire. O contribuţie la teoria cunoaşterii. Dezbateri ale Societăţii Filosofice din Heidelberg) 1878.

Gustav Engel ‒ Sein und Denken (Existenţă şi gândire), Berlin 1889.

Wilhelm Enoch ‒ Der Begriff der Wahrnehmung. Eine Studie zur Psychologie und Erkenntnistheorie (Noţiunea percepţiei. Un studiu asupra psihologiei şi a teoriei cunoaşterii), Hamburg 1890.

Benno Erdmann ‒ Kants Kritizismus in der ersten und zweiten Auflage der Kritik der reinen Vernunft (Criticismul lui Kant în prima şi a doua ediţie a Criticii raţunii pure), Leipzig 1878.

Ferdinand Fellner, Ritter v. Feldegg ‒ Das Gefühl als Fundament der Weltordnung (Simţirea drept fundament al ordinii lumii), Viena 1890.

Engelbert Lorenz Fischer ‒ Die Grundfragen der Erkenntnistheorie (Problemele fundamentale ale teoriei cunoaşterii), Mainz 1887.

Kuno Fischer ‒ System der Logik und Metaphysik oder Wissenschaftlehre (Sistemul logicii şi a metafizicii sau teoria ştiinţei) ed. a 2-a, Heidelberg 1865;
‒ Geschichte der neueren Philosophie (Istoria filosofiei mai noi), Mannheim 1860 (în special părţile referitoare la Kant): Immanuel Kant. Entwicklungsgeschichte und System der kritischen Philosophie; I. Bd.: Entstehung und Begründung der kritischen Philosophie. Die Kritik der reinen Vernunft; II.Bd.: Das Lehrgebäude der kritischen Philosophie. Das System der reinen Vernunft (I. Kant. Istoria dezvoltării şi sistemul filosofiei critice, vol. I: Apariţia şi fundamentarea filosofiei critice. Critica raţunii pure; vol. II: Sistemul doctrinei filosofiei critice. Sistemul raţunii pure. Adică vol. III şi IV ale Istoriei filosofiei moderne).

A. Ganser ‒ Die Wahrheit. Kurze Darlegung der letzten und wahren Weltprinzipien. Entwurf zu einer transzendentalen Logik (Adevărul. Scurtă prezentare a ultimelor şi adevăratelor principii universale. Schiţă pentru o logică transcendentală), Graz 1890.

Carl Göring ‒ System der kritischen Philosophie, 2 Teile (Sistem al filosofiei critice, 2 părţi), Leipzig, 1874 şi 1875.
‒ Über den Begriff der Erfahrung; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 1. Jahrg. ( Despre noţunea de experienţă; Revista trimestrială pentru filosofie ştiinţifică, An. l), Leipzig 1877, pag. 348-419 şi 525-539, ca şi 2. Jahrg. (An. 2), 1878, pag. 106-114.

Eduard Grimm ‒ Zur Geschichte des Erkenntnisproblerns. Von Bacon zu Hume (Pentru istoria problemei cunoaşterii. De la Bacon la Hume), Leipzig f.a. (1890).

Franz Grung ‒ Das Problem der Gewißheit. Grundzüge einer Erkenntnistheorie (Problema certitudinii. Trăsături fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii), Heidelberg 1886.

Robert Hamerling ‒ Die Atomistik des Willens. Beiträge zur Kritik der modernen Erkenntnis, 2 Bd. (Atomistica voinţei. Contribuţii la critica cunoaşterii moderne, 2 vol.), Hamburg 1891.

Friedrich Harms ‒ Die Philosophie seit Kant (Filosofia de la Kant încoace), Berlin 1876.

Eduard von Hartmann ‒ Kritische Grundlegung des transzendentalen Realismus. Eine Sichtung und Fortbildung der erkenntnistheoretischen Prinzipien Kant's, Berlin, 1875; d.i. 2. Aufl. von: Das Ding an sich und seine Beschaffenheit. Kantische Studien zur Erkenntnistheorie und Metaphysik (Fundamentarea critică a realismului transcendental. O selectie si dezvoltare a principiilor de teorie a cunoaşterii la Kant); Berlin 1875; (adică, a 2-a ed. a lucrării: Lucrul în sine şi natura sa. Studii kantiene de teoria cunoaşterii şi metafizică), Berlin 1870.
‒ J. H. v. Kirchmanns erkenntnistheoretischer Realismus. Ein kritischer Beitrag zur Begründung des transzendentalen Realismus (Realismul epistemologic al lui J.H.v. Kirchmann. O contribuţie critică la fundamentarea realismului transcendental), Berlin 1875.
‒ Das Grundproblem der Erkenntnistheorie. Eine phänomenologische Durchwanerung der möglichen erkenntnistheoretischen Standpunkte (Problema fundamentală a teoriei cunoasterii. O parcurgere fenomenologică a punctelor de vedere posibile ale teoriei cunoaşterii), Leipzig 1889.
‒ Kritische Wanderungen durch die Philosophie der Gegenwart (Excursuri critice prin filosofia contemporaneităţii), Leipzig 1889.

Hermann L.F. v. Helmholtz ‒ Die Tatsachen der Wahrnehmung. Rede, gehalten zur Stiftungsfeier der Friedrich-Wilhelm-Universität zu Berlin am 3. August 1878 (Realităţile percepţiei. Discurs ţinut la aniversarea Universităţii Friedrich Wilhelm din Berlin), Berlin 1879.

Gerardus Heymans ‒ Die Gesetze und Elemente des wissenschaftlichen Denkens. Ein Lehrbuch der Erkenntnistheorie in Grundzüge (Legile şi elementele gândirii ştiinţifice. Un manual de principii de teoria cunoaşterii ), Leyden şi Leipzig 1890.

Alfred Holder ‒ Darstellung der Kantischen Erkenntnistheorie mit Berücksichtigung der verschiedenen Fassungen der transzendentalen Deduktion der Kategorien (Prezentarea teoriei kantiene a cunoaşterii cu referire îndeosebi la diferitele concepte ale deductiei transcendentale a categoriilor), Tübingen 1874.

Adolf Horwicz ‒ Analyse des Denkens. Grundlinien einer Erkenntnistheorie (Analiza gândirii. Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii), Halle 1875; d.i. Bd. II, I. Teil von: Psychologische Analysen auf physiologischer Grundlage. Ein Versuch zur Neubegründung der Seelenlehre (adică, vol. 2, partea l din: Analize psihologice pc baze fiziologice. O încercare de nouă fundamentare a doctrinei sufletului), Halle şi Magdeburg 1872-1878.

Friedrich Heinrich Jacobi ‒ David Hume über den Glauben oder Idealismus und Realismus. Ein Gespräch (David Hume despre credinţă sau idealism şi realism. O discuţie), Breslau 1787.

Matthias Kappes ‒ Der „Common Sense“ als Prinzip der Gewißheit in der Philosophie des Schotten Thomas Reid („Common sense“ drept principiu al certitudinii în filosofia scoţianului Thomas Reid), München 1890.

Max Kauffmann ‒ Fundamente der Erkenntnistheorie und Wissenschaftslehre (Fundamente de teorie a cunoasterii şi teorie a ştiinţei), Leipzig 1890.

B. Kerry ‒ System einer Theorie der Grenzgebiete. Ein Beitrag zur Erkenntnistheorie. 1. Teil (Sistemul unei teorii a domeniilor limită. O contribţie la teoria cunoaşterii. Partea 1), Viena 1890.

Julius Heinrich von Kirchmann ‒ Die Lehre vom Wissen als Einleitung in das Studium philosophischer Werke. Band I der «Philosophische Bibliothek» (Teoria ştiinţei drept introducere in studiul lucrărilor filosofice) (vol. I al Bibliotecii filosofice), Berlin 1868.

Ernst Laas ‒ Die Kausalität des Ich; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 4. Jahrg. 1880 (Cauzalitatea Eului; Revista trimestrială pentru filosofie Ştiintifică), Leipzig, An 4 (1880), pag. 1-54,185-224, 311-367.
‒ Idealismus und Positivismus. Erster allgemeiner und grundlegender Teil: Die Prinzipien des Idealismus und Positivismus, historische Grundlegung (Idealism şipozitivism. Partea întâi generală şi fundamentală, fundamentare istorică), Berlin 1879.

Friedrich Albert Lange ‒ Geschichte des Materialismus und Kritik seiner Bedeutung in der Gegenwart, 2 Bd., 2. Aufl. (Istoria materialismului şi critica semnificaţiei lui în prezent, 2 vol., ed. a 2-a), Iserlohn 1873/1875.

Anton von Leclair ‒ Das kategoriale Gepräge des Denkens in seinem Einflüsse auf die Probleme der Philosophie insbesondere der Erkenntnistheorie; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 7. Jahrg. (Caracterul categorial al gândirii în influenţele sale asupra problemei filosofiei, îndeosebi asupra teoriei cunoaşterii; Revista trimestrială pentru filosofie ştiinţifică), Leipzig, An 7 (l883), pag. 257-295.

Otto Liebmann ‒ Kant und die Epigonen (Kant şi epigonii), Stuttgart 1865.
‒ Zur Analysis der Wirklichkeit. Eine Erörterung der Grundprobleme der Philo¬sophie, 2 beträchtlich verm. Auflage (Asupra analizei realităţii. O discuţie a problemelor fundamentale ale filosofiei), ed. a 2-a adăugită, Straßburg 1880.
‒ Gedanken und Tatsachen. Philosophische Abhandlungen, Aphorismen und Studien, 1. Heft (Gânduri şi fapte. Lucrări filosofice, aforisme şi studii, Caietul 1), Straßburg 1882; Caietul 2 şi 3, Straßburg 1899.
‒ Die Klimax der Theorien. Eine Untersuchung aus dem Bereich der allgemeinen Wissenschaftslehre (Gradarea teoriilor. O cercetare din domeniul teoriei generale a ştiinţei), Straßburg 1884.

Theodor Lipps ‒ Grundtatsachen des Seelenlebens (Fapte fundamentale ale vieţii sufleteşti), Bonn 1883.

Rudolf Hermann Lotze ‒ System der Philosophie, Teil I: Logik (Sistem al fllosofiei, Partea I: Logica), Leipzig 1874.

Joseph Valentin Mayer ‒ Vom Erkennen (Despre cunoaştere), Freiburg i. Br. 1885.

Alexius Meinong ‒ Hume-Studien, Bd. I: Zur Geschichte und Kritik des modernen Nominalismus (Studii despre Hume, vol. I: Despre istoria şi critica nominalis-mului modern), Viena 1877.

John Stuart Mill ‒ Die induktive Logik. Eine Darlegung der philosophischen Prinzipien wissenschaflicher Forschung, insbesondere der Naturforschung; (Original London 1843) deutsch von J. Schiel, (Logica inductiva. O prezentare a principiilor filosofice ale cercetără ştiinţifice, îndeosebi ale cercetării naturii, Londra 1843, trad. germ. de J. Schiel), Braunschweig, 1849.
‒ System der deduktiven und induktiven Logik; deutsch von J. Schiel, (Sistemul logicii inductive şi deductive, trad. germ. de J. Schiel), Braunschweig 1868.

Wilhelm Münz ‒ Die Grundlagen der Kantschen Erkenntnistheorie (Bazele teoriei kantiene a cunoaşterii), ed. 2, Breslau 1885.

Georg Neudecker ‒ Das Grundproblem der Erkenntnistheorie (Problema fundamentală a teoriei cunoaşterii), Nördlingen 1881.

Friedrich Paulsen ‒ Versuch einer Entwicklungsgeschichte der Kantschen Erkenntnistheorie (Încercare a unei istorii a evoluţiei teoriei kantiene a cunoaşterii), Leipzig 1875.

Johannes Rehmke ‒ Die Welt als Wahrnehmung und Begriff. Eine Erkenntnistheorie (Lumea ca percepţie şi noţiune. O teorie a cunoaşterii), Berlin 1880.

Thomas Reid ‒ An inquiry into the human mind on the principles of common sense (Cercetări asupra raţiunii omeneşti după principiile bunului simţ), Edinburgh, 1765; în lb. germană, Leipzig 1782.

Aloys Riehl ‒ Der philosophische Kritizismus und seine Bedeutung für die positive Wissenschaft; Bd. I: Geschichte und Methode des philosophischen Kritizismus; Bd. II. l: Die sinnlichen und logischen Grundlagen der Erkenntnis; Bd.II. 2: Zur Wissenschaftstheorie und Metaphysik (Criticismul filosofic şi importanţa sa pentru ştiinţa pozitivă; vol. I: Istoria şi metoda criticismului filosofic; vol. II. 1: Bazele senzoriale şi logice ale cunoaşterii; vol. II. 2: Despre teoria ştiinţei şi despre metafizică), Leipzig 1876-1887.

Isaac Rülf ‒ Wissenschaft des Weltgedankens und der Gedankenwelt. System einer neuen Metaphysik (Ştiinţa gândurilor universale şi a lumii gândurilor. Sistem al unei noi metafizici), 2 vol., Leipzig 1888.

Richard von Schubert-Soldern ‒ Grundlagen einer Erkenntnistheorie (Bazele unei teorii a cunoaşterii), Leipzig 1884.

Gottlob Ernst Schulze ‒ Aenesidemus ‒ oder über die Fundamente der von dem Professor Reinhold in Jena gelieferten Elementar-Philosophie (Aenesidemus ‒ sau despre filosofia elementară dată în Jena de dl. profesor Reinhold), Helmstädt 1792, Ed. nouă a Societăţii Kant, Berlin, 1911.

Wilhelm Schuppe ‒ Zur „voraussetzungslosen Erkenntnistheorie“; Philosophische Monatshefte, Bd. XVIII, Heft 6 u. 7, S.375-386 (Pentru o teorie a cunoaşterii fără premise; în: Caiete filosofice lunare), Berlin, Leipzig, Heidelberg 1882, vol. XVIII, caiet 6 şi 7, pag. 375-386.

Rudolf Seydel ‒ Logik oder Wissenschaft vom Wissen (Logica sau ştiinţa cunoaşterii), Leipzig 1866.

Christoph v. Sigwart ‒ Logik, 2 Bände (Logica, 2 vol.), Tübingen 1873 şi 1878.

August Stadier ‒ Die Grundsätze der reinen Erkenntnistheorie in der Kantischen Philosophie. Kritischer Darstellung (Principii fundamentale ale teoriei pure a cunoaşterii în filosofia lui Kant. Prezentare critică), Leipzig 1876.

Hippolyte Taine ‒ De l'Intelligence (Despre inteligenţă), ed. 5, Paris 1888.

Adolf Trendelenburg ‒ Logische Untersuchungen (Cercetări logice), Leipzig 1862.

Friedrich Überweg ‒ System der Logik und Geschichte der logischen Lehren; 3. verm. und verb. Auflage (Sistemul logicii şi istoria doctrinelor logice; ed. a 3-a revăzută şi adăugită), Bonn 1868.

Hans Vaihinger ‒ Hartmann, Dühring und Lange (Hartmann, Dühring şi Lange), Iserlohn l876.

Theodor Varnbühler ‒ Wiederlegung der Kritik der reinen Vernunft (Respingerea criticii raţiunii pure), Praga şi Leipzig 1890.

Johannes Volkelt ‒ Immanuel Kant's Erkenntnistheorie nach ihren Grundprinzipien analysiert. Ein Beitrag zur Grundlegung der Erkenntnistheorie (Teoria cunoaşterii a lui Immanuel Kant, analizată după principiile ei fundamentale. O contribuţie la fundamentarea teoriei cunoaşterii), Leipzig 1879.
‒ Erfahrung und Denken. Kritische Grundlegung der Erkenntnistheorie (Experienţă şi gândire. Fundamentare critică a teoriei cunoaşterii), Hamburg şi Leipzig 1886.

Richard Wahle ‒ Gehirn und Bewußtsein. Physiologisch-psychologische Studie (Creier şi conştienţă. Studiu fiziologico-psihologic), Viena 1884.

Wilhelm Windelband ‒ Präludien. Aufsätze und Reden zur Einleitung in die Philosophie (Preludii. Articole şi cuvântări pentru introducere în filosofie), Freiburg i. Br.şi Tübingen 1884.
‒ Über die verschiedenen Phasen der Kantische Lehre vom Ding-an-sich; Vierteljahrsschrift für wissenschaftliche Philosophie, 1. Jahrg. (Despre diferitele faze ale teoriei kantiene despre lucrul in sine; Revista trimestrială pentru filosofie ştiinţifică, Leipzig, An. I (1877), pag. 224-266.

Johannes Witte ‒ Beiträge zum Verständnis Kants (Contribuţii la inţelegerea lui Kant), Berlin 1874.
‒ Vorstudien zur Erkenntnis der unerfahrbaren Seins (Studii preliminare pentru cunoaşterea inaccesibilei existenţe), Bonn 1876.

Hermann Wolff ‒ Über den Zusammenhang unserer Vorstellungen mit den Dingen außer uns (Despre raportul reprezentărilor noastre cu lucrurile din afara noastră), Leipzig 1875.

Johannes Wolff ‒ Das Bewußtsein und sein Objekt (Conştienţa şi obiectul ei), Berlin 1889.

Wilhelm Wundt ‒ Logik. Eine Untersuchung der Prinzipien der Erkenntnis und der Methoden wissenschaftliche Forschung; Bd. I: Erkenntnislehre (Logică. O cercetare a principiilor cunoaşterii şi a metodelor cercetării ştiinţifice; vol. I: Doc-trina cunoaşterii), Stuttgart 1880.


Pentru Fichte sunt de luat în considerare următoarele lucrări:

F.C. Biedermann ‒ De Genetica philosophandi ratione et methodo, praesertim Fichtii, Schellingii, Hegelii; Disertationis particula prima, synthetica Fichtii methodum exhibens etc. (Despre originea filosofării, mai ales după raţiunea şi metoda lui Fichte, Schelling, Hegel; Prima parte a dizertaţiei, expunănd metoda sintetică a lui Fichte etc.), Lipsina 1835.

Friedrich Frederichs ‒ Der Freiheitsbegriff Kants und Fichtes (Noţiunea libertăţii la Kant şi Fichte), Berlin 1886.

Otto Gühloff ‒ Der transzendentale Idealismus J. G. Fichtes (Idealismul transcendental al lui J. G. Fichte), Halle 1888.

Paul Hensel ‒ Über die Beziehung des reinen Ich bei Fichte zur Einheit der Apperzepzion bei Kant (Despre raportul Eului pur la Fichte faţă de unitatea apercepţiei la Kant), Freiburg i. Br. 1885.

G. Schwabe ‒ Fichtes und Schopenhauers Lehre vom Willen mit ihren Konsequenzen für Weltbegreifung und Lebensführung (Teoria lui Fichte şi a lui Schopenhauer despre voinţă cu concluziile lor despre înţelegerea lumii şi a modului de viaţă), Jena 1887.

Bineînţeles că aici nu sunt citate numeroasele lucrări apărute cu ocazia Jubileului Fichte din 1862. Amintim aici cel mult cuvântarea lui Trendelenburg (Adolf Trendelenburg, Pentru amintirea lui J.G. Fichte. Cuvântare ţinută la 19 mai 1862; Berlin 1862), care conţine puncte de vedere teoretice mai importante.