|
Ediţia 1, 1895: Scrierea Friedrich Nietzsche, un luptător
împotriva
epocii sale a apărut în anul 1895, la editura lui Emil
Felber
din Weimar (XII şi 125 de pagini). Aşa cum se obişnuia pe alocuri
în
acea vreme, o parte a acestei ediţii a fost tipărită în acelaşi
timp,
cu menţiunea ediţia a 2-a,
dar probabil că aceste volume n-au fost furnizate niciodată. Istoria
apariţiei, editărilor şi efectelor cărţii scrise de Rudolf Steiner
despre Nietzsche e descrisă amănunţit în Contribuţii la istoria Arhivei Nietzsche,
pp. 442 şi urm. (vezi Indicele bibliografic).
Ediţia a 2-a, 1926:
Între
anii 1918-1925, Rudolf Steiner şi-a reeditat lucrările de filosofie din
tinereţe. Deşi a avut mereu gândul, timp de mulţi ani, de a face
posibilă şi o reeditare a cărţii sale despre Nietzsche, până la
moartea
sa, în martie 1925, nu s-a ajuns la realizarea acestui plan. Ce-i
drept, deja din iunie 1921 textul era din nou bun de tipar în
întregime, dar numai în 1926 a apărut „A doua ediţie,
extinsă prin
includerea mai multor articole“, la Philosophisch-Anthroposophischer
Verlag, de care s-a ocupat, la cererea Mariei Steiner, Eugen Kolisko,
potrivit cu intenţiile lui Rudolf Steiner. Acesta prevăzuse ca noua
ediţie să fie extinsă prin cuvântarea memorială ţinută la 13
septembrie
1900 în amintirea lui Nietzsche, prin cele două articole scrise
tot în
1900 şi apărute în „Wiener Klinische Rundschau“, precum şi
printr-o
expunere despre „veşnica reîntoarcere“ a aceloraşi lucruri.
Aceste trei
articole au fost incluse, deci, şi în această a doua ediţie. Dat
fiind
faptul că Rudolf Steiner nu mai apucase să scrie expunerea despre
„veşnica reîntoarcere“, Kolisko a inclus capitolul dedicat lui
Nietzsche din cartea Viaţa mea,
în
care Steiner dă nenumărate citate dintr-un articol scris de el
însuşi
pe această temă în anul 1900. Kolisko a asezat în fata
celei de a doua
ediţii o introducere detaliată, în care comunică planul făcut de
Rudolf
Steiner pentru această ediţie.
Ediţia a 3-a, şi ediţiile în
seria
Taschenbuch,1977/1983: Cartea scrisă de Rudolf Steiner despre
Nietzsche în anul 1895 a apărut pentru prima dată împreună
cu patru
texte în completarea ediţiei din 1926, în cadrul ediţiei Operelor complete ale lui Rudolf
Steiner, în anul 1963 (editată de Edwin Froböse). Pentru
această
ediţie, ca şi pentru ediţiile apărute în seria Taschenbuch (1977
şi
1983, editate de Edwin Froböse şi Caroline Wispler), textul şi
citatele
au fost modernizate şi unificate în ceea ce priveşte ortografia
şi
punctuaţia. Au fost corectate greşelile de tipar şi neglijenţele
evidente, au fost înlocuite prescurtările, citatele şi titlurile
lucrărilor au fost corectate şi întregite. Diferitele sublinieri
făcute
de Rudolf Steiner în cazul unor citate au fost reţinute sub formă
de
note de subsol şi diferitele completări făcute de Rudolf Steiner
în
citate au fost puse în paranteze pătrate. Pentru această ediţie,
trimiterile referitoare la text au devenit cu mult mai numeroase şi s-a
adăugat un registru de nume. Când a fost posibil, citatele au
fost date
conform cu modul intern de citare (în funcţie de structura
lucrării
respective), iar acolo unde acest lucru n-a fost posibil, s-au indicat
ediţiile folosite de Rudolf Steiner sau unele ediţii moderne.
Ediţia a 4-a, 2000: De
ediţia a 4-a s-a îngrijit David Marc Hoffmann. În ceea ce
priveşte
forma textului, ea o urmează, cu excepţia unor mici corecturi, pe aceea
a ediţiilor precedente (1963, 1977, 1983), pentru că în cazul
ediţiei Operelor complete ale
lui Rudolf
Steiner e vorba de o ediţie dedicată exclusiv lecturii, şi nu de o
ediţie critică. O redare minuţioasă a ortografiei, punctuaţiei şi a
citatelor în parte greşite ale primei ediţii ar cere un aparat de
corecturi şi adnotări explicative prea puţin concludent, dar foarte
vast. Trimiterile la text şi la citate au fost verificate, completate
şi înmulţite. Acolo unde e vorba de citate din opera apărută
postum a
lui Rudolf Steiner, s-a folosit volumul Kritische Studienausgabe a operelor
şi scrisorilor lui Friedrich Nietzsche, considerat astăzi materialul de
referinţă în domeniu (vezi Indicele bibliografic). Articolele
cuprinse
în Anexă au fost notate cu anul apariţiei lor, drept materiale
incluse
mai târziu în volum. Anexa a fost extinsă printr-un
registru al
locurilor unde Nietzsche e amintit în opera lui Rudolf Steiner şi
printr-o listă a lucrărilor despre Nietzsche existente în
biblioteca
rămasă de la Steiner.
Lucrări citate prescurtat la trimiterile în text:
GA: Ediţia Operelor complete
ale lui Rudolf Steiner, Dornach, 1961 şi urm.
Ediţie critică de studiu:
Friedrich Nietzsche, Opere complete,
Ediţie critică de studiu în 15 volume. Editată de Giorgio
Colli
şi Mazzino Montinari, München, Berlin, New York 1980, ediţia a
3-a,
1999.
Ediţie critică de studiu-Scrisori:
Friedrich Nietzsche, Scrisori,
în ediţie completă, Ediţie critică de studiu în 8 volume.
Editată
Giorgio Colli şi Mazzino Montinari, München, Berlin, New York,
1986.
Rudolf Steiner şi Arhiva Nietzsche:
Rudolf Steiner şi Arhiva Nietzsche.
Scrisori de Rudolf Steiner, Elisabeth Förster-Nietzsche, Fritz
Koegel,
Constantin Georg Naumann, Gustav Naumann Şi Ernst Horneffer, 1894-1900,
editate, prezentate şi comentate de David Marc Hoffmann, Studii despre
Rudolf Steiner, vol. VI, Dornach, 1993.
Referitor la istoria Arhivei
Nietzsche:
David Marc Hoffmann, Despre istoria
Arhivei Nietzsche. Elisabeth Förster-Nietzsche, Fritz Koegel,
Rudolf
Steiner, Gustav Naumann, Josef Hofmiller. Cronică, studii şi documente,
Berlin, New York, 1991.
Trimiteri
în text
Operele lui Rudolf Steiner,
din cadrul ediţiei Opere complete
(GA) sunt indicate în trimiterile la text cu numărul
bibliografic. Vezi
şi tabloul general de la sfârşitul volumului.
1. Textul reproduce materialul din Viaţa mea, GA
28, ediţia a 8-a,1982, pp. 250-265; textul a apărut pentru prima dată
în revista „Das Goetheanum“, 7-21 septembrie 1924, an 3, pp. 449
şi
urm., 457 şi urm. şi 465 şi urm.
2. „...a venit
într-o zi sora lui Nietzsche...“: În primăvara lui
1894. Primul
contact din punct de vedere temporal al lui Steiner cu Arhiva Nietzsche
a avut loc la 26 mai 1894, când el a făcut, împreună cu mai
mulţi
colegi de la Arhivele Goethe şi Schiller, o contravizită la Arhiva
Nietzsche din Naumburg şi a putut vedea acolo, manuscrisele lui
Nietzsche (vezi Scrisori, II,
GA 39, pp. 214 şi 216 şi urm.): Comp., pe lângă aceasta, şi
Gabriela
Reuter, De la copil la om. Istoria
tinereţii mele, Berlin 1921, pp. 453 şi urm.
3. „ ...am ajuns
la conflicte grave cu doamna Elisabeth Förster-Nietzsche...“:
Se
referă aici, pe de o parte, la conflictele persoanle dintre Elisabeth
Förster-Nietzsche, Fritz Koegel şi Rudolf Steiner din decembrie
1896 în
jurul eventualei angajări a lui Rudolf Steiner la Arhiva Nietzsche şi,
pe de altă parte, la disputa literar-filosofică din anul 1900 în
jurul
ediţiilor îngrijite de Fritz Koegel şi de abuzurile făcute de
proprietara arhivei, Elisabeth Förster-Nietzsche, în
general. Vezi şi Rudolf Steiner şi
Arhiva Nietzsche,
pp. 40-58 şi 137 şi urm, precum şi Despre
istoria Arhivei Nietzsche, pp. 203-232 („Criza din decembrie
1896“) şi pp. 337-406 („Cearta din anul 1900“).
4. „...la prima
dintre numeroasele vizite... m-a condus în camera lui Friedrich
Nietzsche...“: Prima vizită confirmată de un document a lui
Rudolf Steiner la Naumburg a avut loc la 26 mai 1894. Scrisoarea de
multumire a lui Steiner pentru această vizită (GA 39, pp. 214 şi
urm.) nu pomeneşte de nici o întâlnire cu bolnavul
Nietzsche, în schimb
el mulţumeşte pentru întâlnirea comparativ mult mai puţin
importantă pe
care a avut-o cu mama lui Nietzsche. Există însă o
însemnare într-un
carnet de notiţe datată mult mai clar, din 22 ianuarie 1896, care
vorbeşte despre această întâlnire cu Nietzsche bolnav.
(„L-am văzut
adineauri pe Nietzsche. Era culcat pe o sofa...“, Caiet de notiţe, nr.
de arhivă 321, facsimilat în Rudolf
Steiner şi Arhiva Nietzsche, p. 35 şi în Despre istoria Arhivei Nietzsche,
pp. 754-755.) Această dată corespunde cu şederea lui Rudolf Steiner la
Naumburg (începând cu 13 ianuarie 1896), în scopul de
a pune în ordine
biblioteca lui Nietzsche (vezi trimiterea ce urmează). Se poate
presupune că doamna Förster-Nietzsche l-a dus pe Rudolf Steiner,
ca
mulţumire pentru munca efectuată, în ultima zi a şederii lui
acolo, la
fratele ei bolnav şi că imediat după aceea, probabil pe drumul de
întoarcere la Weimar, el a făcut această însemnare în
caietul său de
notiţe (şederea în tren ar explica scrisul cam bolovănos la
mijlocul
însemnării). Faptul că întâlnirea a avut loc în
1896 o spune Steiner
însuşi la sfârşitul consideraţiilor sale despre Nietzsche
din Viaţa mea:
„privind sufletul lui Nietzsche 1896“. - Acum Rudolf Steiner spune
în
legătură cu cartea sa despre el din 1895: „imaginea lui Nietzsche mi-a
inspirat-o“ (p. 187). Dar această inspiraţie ar fi imposibilă dacă
întâlnirea cu Nietzsche (22 ianuarie 1896) ar fi avut loc
într-adevăr
după apariţia cărţii despre el (primăvara 1895). Faptul că Rudolf
Steiner a avut o singură întâlnire cu bolnavul Nietzsche o
spune el
însuşi în numeroase conferinţe: 10 iunie 1908, GA 108, p.
279; 20
martie 1909, GA 57, p. 365; 1 octombrie 1920, GA 322, pp. 72 şi urm.;
15 martie 1924, GA 235, pp. 162 şi urm.
5. „.. să pun
în
ordine biblioteca lui Nietzsche... “: La rugăminţile insistente
ale Elisabethei Förster-Nietzsche, Rudolf Steiner a pus în
ordine
biblioteca lui Nietzsche la mijlocul lui ianuarie 1896 (e de presupus
că între 13-22) şi a întocmit cu cea mai mare atenţie un
inventar al
cărţilor. 1077 de volume şi broşuri au fost trecute pe o listă în
ordine alfabetică, pe 227 de pagini, în 19 grupe de specialităţi.
Alături de numele autorului, titlul, locul şi anul apariţiei, el a
consemnat sublinierile, observaţiile marginale şi starea în care
se
afla volumul (vezi Rudolf Steiner şi
Arhiva Nietzsche, pp. 30 şi urm. şi 117-119, precum şi Despre istoria Arhivei Nietzsche,
pp. 182-184 şi 752 şi urm.).
„Cu această ocazie m-am
împrietenit cu Fritz Koegel“: Rudolf Steiner a locuit
în
perioada petrecută la Naumburg în aceeaşi casă în care
locuia şi Koegel.
6. „ Un exemplar
al unei cărţi de Emerson...“: O pagină dintr-un exemplar
existent în biblioteca lui Nietzsche din Ralph Waldo Emerson, Încercări (tradus din limba
engleză de G. Fabricius, Hanovra 1858), cu sublinieri şi observaţii
marginale făcute de mâna lui Nietzsche însuşi, e reprodusă
în Rudolf Steiner şi Arhiva
Nietzsche,
p. 33.
7. „Scrierile lui
Guyau, cu urme asemănătoare “: Observaţiile marginale făcute de
Nietzsche pe cartea lui Guyau sunt reproduse în: Jean Marie Guyau, Moralitate fără „datorie" (Esquisse d'une Morale sans Obligation ni
Sanction), tradusă în limba germană de Elisabeth Schwarz.
Cu o
introducere biografic-critică scrisă pentru ediţia germană de Alfred
Fouillée şi cu observaţii marginale până acum nepublicate
ale lui
Friedrich Nietzsche, Leipzig: Werner Klinkhardt 1909. - Referitor la
filosoful Jean Marie Guyau (1854-1888), vezi şi remarca făcută de
Rudolf Steiner în însemnările pentru Edouard Schuré
(aşa-numitele
Documents de Barr), reproduse în GA 262, p. 15.
8. „...observaţiile
marginale făcute la principala lucrare a lui Eugen Dühring ":
În disputa literară cu Elisabeth Förster-Nietzsche din 1900,
Rudolf
Steiner a susţinut în mod vehement concepţia despre influenţa
exercitată de Dühring asupra lui Nietzsche şi mai târziu a
citat-o şi
în acest capitol din Viata mea.
9. „ ...într-un
articol pe care l-am publicat în Magazin pentru literatură...":
Rudolf Steiner, „Aşa-numita"
Reîntoarcere a mereu aceloraşi lucruri. O continuare a replicii
mele la
articolul lui Horneffer: „O apărare a aşa-numitei
«Reîntoarceri a mereu
aceloraşi lucruri» de Nietzsche, „Magazin pentru
literatură", 21
şi 28 aprilie 1900, coloanele 401-404 şi 425-434, GA 31, pp. 549-570;
pasajul indicat aici la pp. 550-553 cu mici prescurtări.
10. „Cantitatea
de putere existentă în univers este determinată...":
Nietzsche,
Postumă, primăvara-toamna 1881, 11 [202], Ediţie critică de studiu, vol. 8,
p: 523.
11. „Istoria
viitoare...": op. cit., 11 [338], p. 573
12. Peter Gast
(pseudonim pentru Heinrich Köselitz), 1854-1918, muzician. Prieten
al
lui Nietzsche, căruia i-a fost de ajutor ca secretar şi pe care l-a
însoţit adesea în călătorii. Între 1892-1894 a fost
editorul scrierilor
lui Nietzsche la Naumann, Leipzig; el a reluat această sarcină din
1899-1909, în pofida problemelor cu Elisabeth
Förster-Nietzsche. -
Citatul reprodus se găseşte în prefaţa lui Peter Gast la Operele lui Nietzsche, 3 volume, Omenesc, preaomenesc, I, Leipzig
1894, p. XIV.
13. un luptător
împotriva epocii sale: Cu alegerea acestui titlu, Rudolf
Steiner
a fost primul şi singurul autor care a ţinut seama de o cerinţă mai
veche a lui Nietzsche: „Iar dacă vreţi biografii, atunci nu cereţi
unele după refrenul «Domnul Cutare şi Cutare şi epoca sa»,
ci cereţi
unele pe a căror foaie de titlu ar trebui să stea scris: «un
luptător
împotriva epocii sale»". (Despre
avantajele şi dezavantajele pentru viaţă ale istoriei, 6.)
14. Rudolf Steiner, Linii fundamentale ale
unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe,
cu referire specială la Schiller (1886), GA 2.
15. „...doamna
Lou Andreas-Salomé în cartea despre Nietzsche...": Friedrich Nietzsche în operele sale,
Viena 1894 (ediţie nouă Frankfurt a.M. 2000). Nietzsche a cunoscut-o pe
Lou von Salomé (1861-1937) la Roma în 1882 prin
intermediul prietenei
sale Malwida von Meysenburg şi al lui Paul Rée. Timp de jumătate
de an
ea a fost discipola şi însoţitoarea lui. - Despre ea şi cartea
ei,
Rudolf Steiner scrie în scrisoarea pe care i-o adresează Rosei
Mayreder
la 20 august 1895: „Slăbănogul isteric, cu cele două euri care se
înfioară unul din cauza celuilalt, care distilează din starea sa
maladivă o filosofie, care trebuie să sfârşească din punct de
vedere
ideatic în mistică, din punct de vedere psihic în nebunie,
este o
fantasmagorie psihologică creată de nişte instincte creştino-mistico-teiste. Fiecare
pagină miroase a creştinism; fiecare pagină trădează neputinţa de a
respira aerul nietzschean adevărat. După cum Nietzsche s-a separat
în
mod instinctiv de domnişoara Salomé, această carte născută din
sfera
culturii «germane» repugnă instinctelor mele celor mai
lăuntrice". (Scrisori, vol.
II, 1890-1925, GA
39, pp. 258 şi urm.)
16. Paul
Rée,
1849-1901, filosof şi psiholog. Din toamna anului 1876 şi până
în 1882
a avut o relaţie de prietenie cu Nietzsche. Cartea sa Consideraţii psihologice (1875) a
făcut o impresie puternică asupra lui Nietzsche (vezi pp. 133 şi urm.).
Originea sentimentului moral
(1877).
17. Fritz Koegel,1860-1904,
dr. fil., a fost însărcinat între anii 1894-1897 cu
editarea Operelor complete
ale lui Nietzsche
(la C. G. Naumann, Leipzig, vezi p. 13 şi trimiterea la această pagină)
şi în această perioadă a avut contacte de prietenie cu Rudolf
Steiner.
Atât înainte, cât şi după această perioadă, el a fost
directorul
general al mai multor întreprinderi industriale mari. Amintita
„punere
la punct" a apărut în „Magazin pentru literatură" din 23
februarie 1895
sub titlul: „Friedrich Nietzsche şi doamna Lou Andreas-Salomé.
Referitor la Koegel", vezi Despre
istoria Arhivei Nietzsche, pp.135-140, şi Rudolf Steiner şi Arhiva Nietzsche.
18. Doamna
Förster-Nietzsche: Elisabeth Förster-Nietzsche,
1846-1935, sora
mai mică a lui Nietzsche, căsătorită din 1885 cu antisemitul şi
colonialistul Bernhard Förster, împreună cu care a organizat
o colonie
germană în Paraguay. După eşuarea proiectului colonial şi
sinuciderea
soţului ei, Elisabeth Förster-Nietzsche s-a întors în
1893 în Germania
şi a preluat administrarea operei şi a operei postume a fratelui ei,
întunecat mintal din 1889. Ea a pus bazele Arhivei Nietzsche la
Naumburg (din 1896, la Weimar), a scris o biografie în trei
volume a
fratelui ei şi a făcut să apară mai multe ediţii complete ale operei, a
operelor postume şi scrisorilor acestuia. Sora cea dornică să iasă
în
evidenţă a fost răspunzătoare pentru numeroasele denaturări şi
falsificări şi mai ales pentru cultul lui Nietzsche, transformat
în
erou, ca şi pentru antologia postumă tendenţioasă Voinţa de putere, care a apărut
în
1901 şi 1906. - Întreaga amploare a falsurilor biografice şi
editoriale
a fost scoasă la lumină abia după moartea surorii lui Nietzsche (1935),
respectiv după al doilea război mondial.
„...fără a-i mulţumi din toată
inima...": De la prima întâlnire cu Elisabeth
Förster-Nietzsche,
în mai 1894, Rudolf Steiner a fost legat de sora filosofului
printr-o
relaţie de prietenie şi el a dat adeseori expresie acestei prietenii
în
scrisorile sale. La 29 iulie 1895, i-a dăruit un exemplar din cartea sa
despre Nietzsche, deja apărută, cu dedicaţia: „Merituoasei biografe a
lui Nietzsche şi celei ce cultivă comoara lăsată de Nietzsche, doamnei
dr. Elisabeth Förster-Nietzsche, cu o caldă veneraţie, din partea
autorului" (reprodusă în Rudolf
Steiner şi Arhiva Nietzsche, p. 28). - După un conflict
vehement, care a avut loc în decembrie 1896, Steiner s-a
distanţat
definitiv de Arhivă (vezi Despre
istoria Arhivei Nietzsche, cap. 2, „Criza din decembrie",1896,
pp. 203-232). În 1900, el a fost primul care a înfierat
în mod public
modul de a acţiona autolaudativ şi iresponsabil al stăpânei
Arhivei
(vezi trimiterea la p. 141). În această dispută literară, el şi-a
revocat în mod public - gândindu-se, probabil, şi la
cuvintele de
mulţumire din această prefaţă şi la dedicaţia făcută personal - toate
cuvintele de laudă: „Poate că, din politeţe şi consideraţie, eu am
exagerat cu lăudarea calităţilor ei. Eu declar acum că a fost o mare
prostie din partea mea şi sunt dispus să revoc în toată regula
orice
cuvânt de laudă pe care 1-am rostit la adresa doamnei
Förster-Nietzsche". (Arhiva
Nietzsche
şi acuzaţiile sale împotriva editorului de până acum,
GA 31, p.
528.)
19. „Orele
petrecute în Arhiva Nietzsche din Naumburg...": Vezi aici
R.
Steiner, Viaţa mea,
cap. XVIII, GA 28, reprodus în volumul şi trimiterea respectivă.
20. „...scormonitor
singuratic şi iubitor de enigme...": Naşterea tragediei din spiritul muzicii,
Prefaţă la ediţia a 2-a, „Încercare de autocritică", 1.
„.. nu întâlneşte pe
nimeni...":
Aurora, Cuvânt
înainte, 2.
21. „Cuvintele pe
care le-a rostit în legătură cu raportul său faţă de Schopenhauer...":
Reflecţii neadecvate epocii,
paragraful al 3-lea, Schopenhauer ca
educator, 2.
22. „Spuneţi că
voi credeţi în Zarathustra?...": Aşa grăit-a Zarathustra, partea l,
„Despre virtutea dărniciei", 3.
23. Instincte:
Comp. în acest sens expunerile lui Rudolf Steiner asupra
instinctelor
şi studiul care include această temă al lui Albert Vinzens, Friedrich Nietzsche despre transformarea
instinctelor, Basel; 1999.
24. „Dar dacă eu
vă voi dezvălui cu totul inima mea...": Aşa grăit-a Zarathustra, partea a
2-a, „Pe insulele fericite".
25 „E ceva de mic
oraş patriarhal...": Schopenhauer
ca educator, 1.
26. „...în
timp
ce bubuiturile luptei...":
Naşterea tragediei, „Încercare a unei critici", 1.
27. „...urmările
rele şi periculoase...": Consideraţii
neadecvate epocii, paragraful 1, „David Straub, mărturisitorul
şi scriitorul", 1.
28. Georg Brandes
(de fapt, Morris Cohen),1842-1927, critic şi istoric literar danez; cu
prelegerea sa despre Nietzsche (primăvara 1888), el a devenit
pregătitorul drumului acestuia în confruntarea pe plan public. - Oameni şi opere, eseuri, Frankfurt
a.M.,1984, vezi acolo: „Friedrich Nietzsche. Un tratat despre
radicalismul aristocratic", pp. 137-224.
„Intrebi de ce?...": Aşa grăit-a Zarathustra, partea a
2-a, „Despre poeţi".
29. „Voinţa de
adevăr...": Dincolo de bine
şi de rău, partea 1 principală, 1.
30. „scormonitor
şi prieten al enigmelor": Naşterea
tragediei din spiritul muzicii, Prefaţa la ediţia a 2-a,
„Încercare a unei autocritici", 1.
„Eu sunt chemat să...":
Johann Gottlieb Fichte, Câteva
prelegeri despre menirea eruditului (Prelegeri la Jena, 1794) -
Leipzig, f. a. (Reclam), p. 48.
31. „… judecăţile,
judecăţile de valoare asupra vieţii...": Amurgul idolilor, „Problema lui
Socrate", 2.
32. „culegător de
miere al spiritului ": Despre
genealogia moralei, Prefaţa, 1.
33. „Nu altfel
decât face un călător...": Ştiinţa
veselă, Prefaţa, 2.
34. „...îi
vine
greu să-şi «mistuie» semenii...": Ştiinţa veselă, cartea a 3-a, 167.
35. „...«pericolele»
«concepţiei sale despre lume» ": Rudolf Steiner face
aluzie
aici, printre altele, la lucrarea dr. Ludwig Stein, Concepţia despre lume a lui Nietzsche şi
pericolele ei (Berlin 1893), pe care în volumul de faţă o
critică în mod hotărât.
36. „Ambiţia mea
este...": Amurgul idolilor,
„Peregrinările unuia născut la vreme nepotrivită", 51.
37. „Care e
trăirea cea mai mare...": Aşa
grăit-a Zarathustra, partea 1, Prefaţa la Zarathustra, 3.
38. „Nici un
păstor şi o turmă!": op. cit.,
5.
39. „Pustnicilor
le voi cânta...": op,
cit.,
9.
40. „Chiar dacă
inteligenţa m-ar părăsi cândva...": op. cit.,10.
41. „.. dă curs
numai voinţei sale...": Aşa
grăit-a Zarathustra, partea 1, „Despre cele trei transformări".
42. „Puţini ştiu
aceasta..." şi „Înţelepciunea
sa înseamnă...": op. cit.,
„Despre catedrele virtuţii".
43. „Ah, fraţi ai
mei, acest Dumnezeu...": op.
cit., „Despre cei străini de lume".
44. „Eul meu m-a
învăţat o mândrie nouă...": ibidem.
45. „În
spatele
gândurilor şi sentimentelor tale...": op. cit., „Despre dispreţuitorii
trupului".
46. „Este mai
multă raţiune...": Ibidem.
47. „Împărăţia
mea nu e din această lume": cuvintele rostite de Iisus în
faţa
lui Pilat din Pont, Ioan 18, 36.
48. „… muzica e
doar un mijloc de expresie...": Richard Wagner, Opera şi drama (1851), în Scrierile şi operele poetice complete ale
lui Richard Wagner, vol. III, Leipzig, f. a. (ediţia a 5-a),
Introducere, p. 231.
49. „...a
cunoscut teoria lui Schopenhauer despre muzică": Arthur
Schopenhauer, Lumea ca voinţă şi
reprezentare, vol. I, cartea a 3-a, § 52. Opere complete, ediţia
îngrijită de
Rudolf Steiner, Stuttgart, f. a., vol. III, în special p. 108.
50. „... artiştii
au fost «în toate epocile...» ": Genealogia moralei, tratatul al
III-lea, 5.
51. „Dacă,
aşadar, opera de artă...": Arthur Schopenhauer, Lumea ca voinţă şi reprezentare,
vol. II, cap. 30. Opere complete,
ediţia îngrijită de Rudolf Steiner, Stuttgart, f. a., vol. V, p.
210.
52. „Când
însă o
împrejurare exterioară sau o dispoziţie interioară...": op. cit., vol. III, pp. 37 şi urm.
53. „...o altă
descriere, făcută de un spectator şi artist real...": Genealogia moralei, tratatul al
III-lea, 6.
54. „Kant cere de
la opera de artă frumoasă...": Immanuel Kant, Critica puterii de judecată, partea
1, „Critica puterii de judecată estetice".
55. Teologia
germană (Theologie Teutsch),
scriere a unui cetăţean al oraşului Frankfurt a. M., editată pentru
prima oară de Martin Luther, 1518; ediţie nouă cu traducere în
germana
modernă (traducere de Franz Pfeiffer, ediţia a 5-a, 1923). - Vezi
Rudolf Steiner, Mistica
în zorii vieţii spirituale moderne şi relaţia ei cu concepţia
modernă
despre lume (1901), GA 7, pp. 66-72.
56. „despre care
Luther spune "...: În prefaţa la prima ediţie a Teologiei germane (1518); citat de
Arthur Schopenhauer, Lumea ca voinţă
şi reprezentare, vol. I, cartea a 4-a, § 68 (Opere complete, ediţie
îngrijită de
Rudolf Steiner, Stuttgart, f. a., vol. III, p. 256); acolo şi concepţia
lui Schopenhauer despre aceasta.
57. „Castitate
totală şi renunţare la orice voluptate...": Schopenhauer, Opere complete, ediţia
îngrijită de
Rudolf Steiner, vol. III, p. 258.
58. Richard Wahle,
1857-1935, filosof. Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei (1914),
GA 18, pp. 480-482. - Întregul
filosofiei şi sfârşitul ei. Ce lasă ea moştenire
teologiei,
esteticii şi pedagogiei de stat, Viena şi Leipzig 1894; citatul
constituie încheierea lucrării, p. 538.
59. Ernst Haeckel,
1843-1919, naturalist. Rudolf Steiner l-a cunoscut pe Haeckel personal
în 1894 şi a ajuns să-l preţuiască. (Comp. Viaţa mea, GA
28, pp. 218-222 şi 403-406, precum şi corespondenţa cu Haeckel,
în Scrisori
II,
1890-1925, GA 39.) Într-o scriere proprie, Steiner l-a apărat pe
Haeckel împotriva adversarilor săi: Haeckel şi adversarii
săi (1899), retipărit în GA 30, pp. 152-200.
60. Emil Du
Bois-Reymond, 1815-1896, naturalist, fiziolog. Vezi Rudolf
Steiner, Enigmele
filosofiei, GA 18, pp. 428-433. - Despre limitele cunoaşterii naturii,
conferinţă la a II-a şedinţă publică a celei de a 45 Adunări a
naturaliştilor şi medicilor germani din Leipzig, 14 august 1872,
Leipzig, 1872, p. 32.
61. Rudolf Steiner, Adevăr şi ştiinţă.
Preludiu la o Filosofie a libertăţii
(1892), GA 3,
Filosofia libertăţii, Trăsături fundamentale ale unei concepţii
moderne despre lume (1894), ediţie nouă revizuită şi modificată 1918,
GA 4.
62. „Ceea ce ia
naştere prin cunoaştere...": Johann Gottlieb Fichte, Menirea omului, cartea a 2-a:
„Ştiinţa". - Opere (selecţie
în 6 volume), editate de Fritz Medicus, Leipzig, f. a., vol. III,
p. 82.
63. „Întreaga
realitate este pentru Fichte...": op. cit., cartea a 2-a: „Ştiinţa",
p. 81.
64. „Acţionez
conform unei porunci...": Johann Gottlieb Fichte, Menirea omului, cartea a 3-a:
„Credinţa", II - Opere (selecţie
în 6 volume), editate de Fritz Medicus, Leipzig, f. a., vol. III,
p.
101.
65. „ Un lucru
trebuie să se întâmple...": op.
cit., cartea a 3-a: „Credinţa", I, p. 95.
66. „ ...părerea
celor slabi şi nereuşiţi ": expresie a lui
Nietzsche, de exemplu în Antihristul,
2.
67. „Voinţă
sublimă, vie...": op. cit.,
cartea a 3-a: „Credinţa", IV, pp. 139-140.
68. Voinţa de
putere - Nietzsche a anuntat în Genealogia moralei (III, 2) că se
va ocupa de nihilismul german într-o „lucrare pe care o
pregătesc: Voinţa de putere.
- Această lucrare
n-a fost scrisă niciodată.
69. „Eu nu vreau
să încerc...": Johann Gottlieb Fichte, Menirea omului, cartea a 3-a:
„Credinta", IV - Opere (selecţie
în 6 volume), editate de Fritz Medicus, Leipzig, f. a., vol. III,
p.
141.
70. „Aceşti
învăţători ai resemnării!...": Aşa
grăit-a Zarathustra, partea a 3-a, „Despre virtutea ce
micşorează", 3.
71. „Şi dacă nu
vreţi să fiţi destine...": op.
cit., „Despre table de legi vechi şi noi", 29.
72. „într-o
vale
care se numeşte «Moartea şerpilor» ": Aşa grăit-a Zarathustra, partea a
4-a şi ultima, „Omul cel mai urât".
73. „Goethe...
îl
lasă pe Faust al său...": Cuvântarea lui Faust mainte de a
muri,
Faust, II, act 5, „Palat",
versurile 11559-11586.
74. „Pentru
Schelling, de exemplu, orice frumos senzorial e numai un reflex...":
Vezi Filosofia artei
(prelegeri din anii 1802-1805) şi dialogul Bruno sau despre principiul divin şi
natural al lucrurilor (1802).
75. „Hegel
numeşte frumosul «apariţia sub formă senzorială a ideii» ":
G.
W. F. Hegel, Prelegeri de estetică,
cap. I, „Noţiunea de frumos".
76. „...care
«ţine excitat mai ales ochiul...» ": Amurgul idolilor, „Peregrinările
unuia născut la vreme nepotrivită", 10.
77. „Fantezia
morală este absentă din expunerile lui Nietzsche ": Această
concepţie importantă, care diferă de poziţia lui Nietzsche, a fost
exprimată de Rudolf Steiner deja înainte de apariţia cărţii sale
despre
Nietzsche, în cele două scrisori: Una către Rosa Mayreder, la 4
noiembrie 1894: „Ştiu precis unde e locul cărţii mele [Filosofia libertăţii]
în curentul evoluţiei spirituale din epoca noastră; pot arăta cu
degetul unde se înscrie ea pe firul direcţiei de gândire a
lui
Nietzsche; pot afirma cu toată liniştea că eu am dat glas unor idei
care la Nietzsche sunt absente.
Şi îmi este îngăduit să le mărturisesc prietenilor mei -
dar numai lor
- că simt durere din cauză că Nietzsche n-a mai apucat să-mi citească
cartea. El ar fi luat-o drept ceea ce este: în fiecare
rând, drept
trăire personală" (GA 39, p.
232). Încă şi mai clar în scrisoarea adresată Paulinei
Specht la 23
decembrie 1894: „... am convingerea fermă că Filosofia libertăţii
a mea n-ar fi trecut pe lângă Nietzsche fără să lase urme. Ar fi
găsit
la mine duse mai departe o mulţime de întrebări pe care el le-a
lăsat
deschise şi mi-ar fi dat dreptate, în mod sigur, în ceea ce
priveşte
părerea că concepţia sa morală, imoralismul său, îşi găseşte
încununarea de-abia în Filosofia libertăţii
a mea, că ale sale «instincte morale», sublimate cum se
cuvine şi
urmărite până la originea lor, dau ceea ce la mine figurează sub
numele
de «fantezie morală». Acest capitol, «Fantezia
morală», lipseşte de-a
dreptul în Genealogia moralei a lui Nietzsche, deşi tot ce stă
scris
acolo arată spre ea" (GA 39, pp. 238 şi urm.).
În faţa acestei critici şi întregiri a gândurilor
lui Nietzsche,
observatoarea atentă Rosa Mayreder s-a simţit obligată să reţină,
într-o scrisoare adresată prietenului ei, Rudolf Steiner,
deosebirea
esenţială dintre aceşti doi gânditori: „Pentru mine, adevărata
dvs.
importanţă nu se află acolo unde aveţi aceleasi idei ca şi Nietzsche,
ci acolo unde sunteţi adversarul lui. Faptul că aveţi aceleaşi idei cu
Nietzsche sau cu un alt spirit glorios mi se pare, faţă cu realizarea
dvs. spirituală specifică, absolut irelevant; poate că de aceea cartea
dvs. despre Nietzsche nici nu m-a impresionat la fel de mult ca
celelalte scrieri ale dvs. Consider că realizarea dvs. spirituală
specifică, lucrul prin care vă distingeţi între toţi ceilalţi
gânditori
ai erei naturalist-ştiinţifice e faptul că puneţi accentul pe
libertatea umană, precum şi noul fundament pe care i l-aţi dat
acesteia. Şi nimic nu mi-e mai insuportabil decât teoria despre
nelibertatea voinţei umane, conform argumantaţiei lui Schopenhauer, pe
care Nietzsche a preluat-o în mod acritic în concepţia sa
despre lume
[...]. Şi consider, de aceea, că marea dvs. faptă spirituală este aceea
că aţi avut «consecvenţa de gândire» prin care
recunoaşteţi că nu poate
să existe nici un fel de individualism real fără premisa libertăţii".
(25 august 1895, GA 39, pp. 263 şi urm.)
78. Voinţa de
putere: Rudolf Steiner se ia în aceste indicaţii după
volumul
VIII, care era recent apărut, al ediţiei Operelor complete (editate de Fritz
Koegel, 1895). Faptul că Antihristul
este o lucrare de sine stătătoare şi nu prima carte a lucrării Voinţa de putere, care nu a fost
scrisă niciodată, acest lucru cercetările l-au evidenţiat mult mai
târziu.
79. Max Stirner (pe
numele adevărat Kaspar Schmidt),1806-1856, filosof, autorul cărţii Unicul şi proprietatea sa (1845),
considerată lucrarea de bază a anarhismului individualist. Şi faţă de
raportul Nietzsche-Stirner Rudolf Steiner a luat o poziţie într-o
scrisoare adresată tot Rosei Mayreder (20 august 1895, GA 39, p. 255):
„Stirner s-a priceput să trăiască pe muntele cel mai înalt
în gheaţă. Cine merge
pe urmele lui,
dobândeşte acea «experienţă din şapte singurătăţi»
despre care vorbeşte
Nietzsche. Nietzsche visează la «tăria de a pune întrebări
pentru care
nimeni nu are astăzi curajul, curajul faţă de cele interzise, predetestinarea
pentru labirint. Urechi noi pentru muzică nouă».
Cred că nu-l răstălmăcim pe Nietzsche dacă spunem: el ar fi găsit la
Stirner predilecţia pentru tărie, curajul pentru ceea ce e interzis, predestinarea
pentru labirint şi urechi noi pentru muzica nouă, dacă l-ar fi
cunoscut. Eu găsesc la Stirner ceva care la Nietzsche îmi
lipseşte:
forţele de viaţă dezvoltate în
toate
direcţiile, care dau curs nestânjenite tendinţei lor
naturale.
Găsesc la Stirner o energie a vieţii, o plenitudine şi capacitate de
transformare a personalităţii, o voioşie de artist şi o libertate de
artist, care la Nietzsche, totuşi, nu-mi par să existe. La Stirner
respiri într-un aer încă şi mai rarefiat decât la
Nietzsche. Pentru
urechile lui Stirner se revelează nişte mistere care se află cu
adevărat dincolo de moarte, dincolo de gheaţă. Acea optică a vieţii
spre care Nietzsche năzuieşte, la Stirner a devenit realitate". -
Aprecierea înaltă pe care Rudolf Steiner o dă lui Stirner,
gânditorul
libertăţii care n-a făcut compromisuri, şi-a găsit expresia şi
în: Individualismul
in
filosofie (1899), GA 30, pp. 143-148; Max Stirner
(1898), GA 32, pp. 211-218; Voilà un homme
(1898), GA 32, pp. 219-223; Enigmele filosofiei
(1914), GA 18, pp. 307-317.
80. „Pentru
Stirner e totuna...": Max Stirner, Unicul şi proprietatea sa, Leipzig,
Reclam, f. a. [ 1893], p. 56.
81. „Era
precreştină şi cea creştină...": op. cit., pp. 424-429, paginile
finale ale lucrării lui Stirner.
82. „Eu cauza pe
nimica mi-am întemeiat": Din poezia lui Goethe: Vanitas! Vanitatum vanitas!
83. „...cele două
idei despre modul apolinic şi cel dionisiac de a privi lumea":
În Naşterea tragediei din
spiritul
muzicii (1872).
84. „...Euripide,
desemnat de Nietzsche drept elev al lui Socrate...": Naşterea tragediei, 13.
85. „...atacat cu
vehemenţă de un filolog specialist în clasicism": De
Ulrich von
Wilamowitz-Möllendorff în scrierea sa Filologia
viitorului, Berlin, 1872.
86. ;,...Kant,
«un schilod al noţiunilor, crescut strâmb» ": Amurgul idolilor, „Ce le lipseşte
germanilor", 7.
87. „...această
subordonare a instinctelor... i-a apărut drept un proces maladiv...
": Cazul Wagner, Prefaţă,
vezi şi Ecce homo, „Cei
născuţi la vreme nepotrivită".
88. David
Friedrich Straub, 1808-1874, teolog evanghelic şi scriitor de
succes, opera sa de bătrâneţe, Credinţa
veche şi credinţa nouă, a apărut în 1872 şi a cunoscut
numeroase
reeditări.
89. „[ale
religiei creştine] ": Adaos făcut de Rudolf Steiner în
locul
unde exista o lacună în citat.
90. „...în
prima
carte a lucrării sale Revizuirea tuturor valorilor.. . ": Se
referă aici la Antihristul,
care în ediţia Koegel (1895) a fost prezentat în mod greşit
drept prima
carte a lucrării Voinţa de putere
sau Revizuirea tuturor valorilor.
91. „... în
secţiunea a doua a ediţiei Operelor complete": Nu există nici o
prezentare unitară făcută de Nietzsche ideii despre „veşnica
reîntoarcere". În volumul 12 (1897) al ediţiei Operelor complete a apărut Reîntoarcerea a mereu aceloraşi
lucruri,
o culegere, întocmită de Koegel însuşi, de notiţe şi
fragmente rămase
de la Nietzsche pe tema „veşnicei reîntoarceri". Această culegere
a
declanşat mai târziu (1900) o dispută editorială vehementă,
în cadrul
căreia Rudolf Steiner a luat în mod energic partea lui Koegel şi
a
ediţiei scoase de el cu Veşnica
reîntoarcere (vezi aici şi articolele lui Steiner în
GA 31, pp.
505-614; şi Despre istoria Arhivei
Nietzsche, pp. 337-406. Rudolf Steiner şi-a reluat concepţia
despre „veşnica reîntoarcere" încă o dată în
autobiografia Viaţa
mea, cap."Friedrich
Nietzsche în Viaţa
mea de Rudolf Steiner" în volumul de faţă.
92. Filosofia
lui Friedrich Nietzsche ca problemă de psihopatologie: Text
apărut în „Foiletonul" revistei „Wiener Klinische Rundschau",
organ
pentru întreaga artă medicală practică, precum şi pentru
interesele
breslei medicilor, redactată de docentul particular dr. F. Obermayer şi
de dr. Kunn, „Zitter's Zeitungsverlag", Viena, an XIV, nr. 30, 29 iulie
1900 şi nr. 31, 5 august 1900, pp. 598-600 şi 618-621. A apărut şi
separat, la editura Joh. N. Venay, Viena 1900, 17 pagini.
93. „...lucrurile
honettes...": Amurgul idolilor,
„Problema lui Socrate", 5.
94. „Lui, căruia
îi datorez cel mai mult...": Rânduri de mulţumire şi
dedicaţie
cu titlul Către Dumnezeu, ca
anexă la lucrarea de valediction scrisă de Nietzsche la Schulpforta, 7
septembrie 1864. Tipărite în Scrieri
de tinereţe, ediţie completă istoric-critică, vol. 3,
München,
1935 (Reprint, 1944), pp. 64 şi urm.
95. „Dificultăţile
religioase... nu le cunosc..." şi „Dumnezeu, nemurirea sufletului...":
Ecce homo, „De ce sunt
atât de
înţelept", 1. Rudolf Steiner citează în articolele
existente după
singurele izvoare accesibile în acea vreme pentru Ecce homo:
extrasele
din manuscris publicate de Michael Georg Conrad în cartea sa Sânge de eretic
(München, 1893, pp.
177-189), precum şi după Elisabeth Förster-Nietzsche, Viaţa lui Friedrich Nietzsche, 2
volume, Leipzig 1895-1904. Ecce homo
a fost tipărit în întregime pentru prima dată abia în
1908.
96. „Schopenhauer
vorbeşte cu sine...": Schopenhauer
ca educator, 2.
97. „Sunt departe
de a crede...": Postumă, primăvara-vara 1874, 34 [13], Ediţie critică de studiu, vol. 7,
pp. 795 şi urm. Sublinierile au fost făcute de Rudolf Steiner.
98. „Malwida
Freiin von Meysenburg, 1816-1903, scriitoare. Nietzsche a făcut
cunoştinţă cu această admiratoare a lui Wagner la Bayreuth în
1872; el
a trăit în 1876 şi 1882 mai mult timp în cercul ei, la
Sorrento şi
Roma. - Memoriile unei idealiste,
3 volume, 1876 - Amurgul vieţii unei
idealiste, Completări la Memorii,
Berlin şi Leipzig, 1898.
99. „Ce importanţă puternică a făcut asupra lui Nietzsche felul său (al lui Rée)..." şi „Eroarea tuturor religiilor... - a spus Nietzsche...": Malwida von Meysenburg, Amurgul vieţii unei idealiste, cap. „Episoade din anii 1876 şi 1877", pp. 59 şi urm.
100. „.. mult
discutata lui teoria despre «veşnica reîntoarcere»...": Ştiinţa veselă, 341 şi Aşa grăit-a Zarathustra, partea a
3-a, „Convalescentul".
101. Eugen
Dühring, 1833-1921, filosof şi economist naţional din
Berlin,
scriitor independent; vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei,
GA 18, pp. 491-500.
„El a găsit în Cursul de
filosoite
al lui Dühring": Eugen Dühring, Curs de filosofie drept concepţie despre
lume şi modelare a vieţii riguros ştiinţifică, Leipzig 1875.
Vezi şi expunerile lui Rudolf Steiner din Viaţa mea, cap. XVIII, cap."Friedrich Nietzsche în Viaţa mea de
Rudolf Steiner" în volumul de faţă.
102. „Care este
reacţia părerilor? ": Postumă, octombrie-decembrie 1876, 19
[98], Ediţie critică de studiu,
vol. 8, p. 354.
103. „Voinţa de
adevăr...": Dincolo de bine
şi de rău. „Despre prejudecăţile filosofilor", 1. Comp.
explicaţiile cu privire la acest citat în cartea despre Nietzsche
a lui
Rudolf Steiner din 1895, şi în volumul de faţă.
104. „Eu
încă
aştept...": Ştiinţa veselă,
Prefaţă, 2.
105. „Iar
în
ceea ce priveşte viitorul nostru... ": op. cit., 4.
106. „ După
origine, Socrate făcea parte...": Amurgul idolilor, „Problema lui
Socrate", 3 şi 11.
107. „... de a
cânta întreaga gamă a aversiunilor sale...": Vezi
scrisoarea lui
Nietzsche din 19 martie 1874 către Erwin Rohde: „... Că mă port cu
efuziunile mele în mod destul de diletant şi imatur o ştiu prea
bine,
dar pe mine mă interesează cel mai mult să dau o dată afară
întregul
material polemic-negativ din mine; vreau să cânt mai
întâi întreaga
gamă a aversiunilor mele, în sus şi în jos, în mod
absolut odios,
«încât să răsune cupola». Mai târziu,
peste cinci ani, o să dau la
spate întreaga polemică şi o să cuget la o «operă
bună». Dar acuma
pieptul mi-e cu totul încleiat de atâta repulsie şi
apăsare, acuma
trebuie să expectorez, destul de tare sau nu aşa de tare, numai de-ar
fi definitiv. Mai am de cântat unsprezece melodii frumoase".
108. „El a
interpretat rând pe rând...": Amurgul
idolilor, „Peregrinările unuia născut la vreme nepotrivită", 21.
109. „O eroare
după alta...": Ecce homo,
„Omenesc, preaomenesc", 1.
110. „...«omenesc,
preaomenescul» cu care am pregătit în mine...": op. cit., 5.
111. „Văd
în
faţa ochilor posibilitatea...": Antihristul, 61.
112. „Întreaga
muncă a culturii antice...": Antihristul,
59.
113. „Pentru mine e cert...": Postumă, martie 1875 3 [31], Ediţie critică de studiu, vol. 8, p. 23.
114. „Că ar fi
îndreptăţită numai o interpretare a lumii...": Ştiinţa veselă, cartea a 5-a: „Noi,
cei neînfricaţi", 373.
115. „Faceţi
asemeni vântului...": Aşa
grăit-a Zarathustra, partea a 4-a şi ultima, „Despre omul
superior", 20.
116. „Mai
trebuie să spun că...": Antihristul,
46.
117. „Este
înţelept din partea unui popor...": Dincolo de bine şi de rău, „Popoare
şi patrii", 244.
118. „Mie
îmi
este proprie o excitabilitate cu totul neobişnuită...": Ecce homo, „De ce sunt atât
de
înţelept", 8.
119. „Instinctele
în virtutea cărora...": Amurgul
idolilor, „Peregrinările unuia născut la vreme nepotrivită", 40.
120. „Această
carte aparţine celor extrem de puţini...": Antihristul, Prefaţă.
121. „Dar ce e
moralitatea!...": Postumă, primăvara-toamna 1881, 11 [103], Ediţie critică de studiu, vol. 9,
p. 478.
122. „Ştiinţă
veselă vrea să însemne...": Ştiinţa
veselă, Prefaţă, 1.
123. Personalitatea
lui Friedrich Nietzsche şi psihopatologia: Apărut în
„Foiletonul" revistei „Wiener Klinische Rundschau", organ pentru
întreaga artă medicală practică, precum şi pentru interesele
breslei
medicilor, redactată de docentul particular dr. F. Obermayer şi de dr.
Kunn, Zitter's Zeitungsverlag, Viena, an XIV, nr. 37,16 septembrie
1900, pp. 738-741. A apărut şi separat, la editura Joh. N. Venay, Viena
1900, 12 pagini.
124. Theodor
Ziehen, 1862-1950, filosof, medic, psihiatru, medicul lui
Nietzsche la clinica de psihiatrie din Jena. Călăuza psihologiei fiziologice în
15
prelegeri, ediţia a 5-a, Jena, 1900. - Referitor la Ziehen,
comp. Rudolf Steiner Despre enigmele
sufletului, GA 21, pp. 153 şi urm.
125. „În
anul
1879 eu mi-am dat examenul...":
Ecce homo, „De ce sunt atât de înţelept", 1.
126. „ Un
fzlosof, care a parcurs drumul...": Ştiinţa veselă, Prefaţa, 3.
127. „Căci,
luaţi seama...": Ştiinţa
veselă, Prefaţa, 2.
128. „...pesimismul
secolului al XIX-lea..." şi „cel
mai frumos lux...": Ştiinţa
veselă, cartea a 5-a, „Noi, neînfricaţii", 370.
129. „Am să vin
din nou...": Aşa grăit-a
Zarathustra, partea a 3-a, „Convalescentul", 2.
130. „Căci
Pământul este o masă a Zeilor...": op. cit., „Cele şapte peceţi", 3.
131. „Adeseori
s-a atras atenţia în mod neîndreptăţit...": Rudolf
Steiner dă
ascultare aici versiunii răspândite pe atunci de familia
Nietzsche. Dar
nişte izvoare publicate mai târziu arată că tatăl lui Nietzsche a
murit
din cauza unei îmbolnăviri a creierului. Pentru a exclude
presupunerea
unei posibile influenţe ereditare, mama şi sora lui Nietzsche, după
prăbuşirea spirituală a acestuia, au pus în circulaţie acea fable convenue conform căreia
moarte a tatălui ar fi fost cauzată de o cădere pe scări. Comp. C. P.
Janz, Friedrich Nietzsche,
Biografie, vol. 1, München, 1978, pp. 44-47; P. D. Volz, Nietzsche în labirinturile bolii sale,
O cercetare medical-biografică, Wurzburg 1990, pp. 28-38.
132. „Tatăl meu
a murit...": Ecce homo,
„De ce sunt atât de înţelept", 1.
133. Giacomo
conte Leopardi: 1798-1837, poet italian.
134. „Acum,
când
în urma unor exerciţii îndelungate...": Ecce homo, „De ce sunt atât
de
înţelept", 2.
135. „Le
reproşez celor care compătimesc...": op. cit., „De ce sunt atât de
înţelept", 4.
136. „Cei slabi
şi nereuşiţi...": Antihristul,
2.
137. „Dar ia să
presupunem că această luptă există...": Amurgul idolilor, „Peregrinările
unuia născut la vreme nepotrivită",14.
138. „Dacă luăm
importantul cuvânt...": Scrierile
de ştiinţe naturale ale lui Goethe; editate de Rudolf Steiner,
vol. IV, 2 (1897), Dornach,1975, Maxime
în proză, „Etice", p. 461, şi Maxime
şi reflecţii de Goethe.
139. „Sociabilitatea
era în natura mea...": op.
cit., Maxime în proză,
„Goethe despre el însuşi", p. 537; de asemenea, în Goethe, Maxime şi reflecţii.
140. „...două
suflete, ah, locuiesc în al meu piept...": Goethe, Faust, I, „În faţa porţii",
vers
1.112.
141. „O viaţă
fertilă, bogată, zguduitoare...": Din scrisoarea lui Nietzsche
către Erwin Rohde, 15 august 1869, Ediţie
critică de studiu, Scrisori, vol. 3., p. 42.
142. „A-i
întoarce spatele lui Wagner...": Cazul Wagner, Prefată.
143. „Cine
îşi
atacă epoca...": Postumă, primăvara-vara 1878, 27[81], Ediţie critică de studiu, vol. 8,
p. 500. A doua subliniere din citat e făcută de Rudolf Steiner.
144. „Un
psiholog ar mai putea adăuga...": Ecce homo, „Naşterea tragediei", 4.
145. „Trebuie să
fi văzut pericolul...": Antihristul,
8.
146. „Acuma -
încovoiat intre două nimicuri... ": Dititrambi dionisiaci, „Între
păsări de pradă".
147. „Grecii -
singurul popor genial...": Postumă, primăvara-vara 1875, 5 [65], Ediţie critică de studiu, vol. 8,
p. 59.
148. „Grecilor
nu le datorez...": Amurgul
idolilor, „Ce le datorez celor vechi", 2.
149. „Fiecare
popor se simte ruşinat...": Filosofia
în epoca tragică a grecilor, 1.
150. „Corporalitatea
minunat de flexibilă...": op.
cit., 3.
151. „Nu trebuie
oare să ne mărturisim...": Ştiinţa
veselă, cartea a 5-a, „Noi, neînfricaţii", 369.
152. Personalitatea
lui Friedrich Nietzsche. O cuvântare memorială, ţinută în
cercul „Die
Kommenden" la 13 septembrie 1900, reprodusă în: „Die
Kommenden",
prima cuvântare publicată din programele în cercul
„Kommenden" în
serile de joi la cazinoul Mollendorf. Redactată de dr. A. H. Gotendorf,
dr. H. Lux, v. Meville, L. Rossiums vom Rhyn, dr. Rudolf Steiner,
Berlin,1910, editura proprie a grupului „Kommenden", pp. 16-25.
153. „Prima
parte a cărţii ": E vorba de Voinţa
de putere, Încercare a unei revizuiri a tuturor valorilor,
drept
a cărei primă parte era desemnată pe atunci cartea Antihristul (comp. trimiterea la
p. 13).
154. „Această
carte le aparţine celor extrem de puţini...": Antihristul, Prefaţa.
155. „Spuneţi că
voi credeţi in...": Aşa
grăit-a Zarathustra, partea 1, „Despre virtutea de a dărui", 3.
156. „...un
ciclu de conferinţe pe care Georg Brandes...": „Despre filosoful
german Friedrich Nietzsche". - Comp. corespondenţa lui Nietzsche cu
Brandes, în special scrisoarea lui Brandes către Nietzsche din 3
aprilie 1888 şi răspunsul lui Nietzsche din 10 aprilie 1888, cu o primă
schiţă a vieţii, şi către Heinrich Köselitz (Peter Gast) din 31
mai
1888.
157. Friedrich
Wilhelm Ritschl, 1806-1876, filolog specialist în domeniul
limbilor vechi, pe lângă care Nietzsche a studiat la Bonn
în 1863 şi pe
care în 1864 l-a urmat la Leipzig. Ca profesor şi prieten al lui
Nietzsche în toate felurile; ei s-au îndepărtat unul de
altul din cauza
neînţelegerii cu care Ritschl, ca aproape întreaga lume a
erudiţilor, a
întâmpinat cartea lui Nietzsche Naşterea
tragediei.
158. „Friedrich
Nietzsche ştie tot ceea ce vrea ": Vezi scrisoarea lui Ritschl
către consilierul educativ Wilhelm Vischer din Basel, 11 ianuarie 1869;
C. P. Janz, Friedrich Nietzsche, Biografie, vol. l, München,1978,
p.
255: „Dar pentru mine nu încape absolut nici o îndoială
asupra faptului
că, dacă o nevoie practică se apropie de el, el se va iniţia, cu
succes, cu marea sa înzestrare, şi în alte domenii. El va
putea face,
pur şi simplu, tot ce vrea". Scriere
despre filosofii epocii tragice: Filosofia în epoca tragică a
grecilor,
manuscris postum, neterminat, din 1873, Ediţie critică de studiu, vol. 1,
pp. 799-872.
159. „Biet neam
de o zi...": Naşterea
tragediei, 3.
160. „Cântând
şi
dansând": op. cit.,
1.
161. Moşia de
la Tribschen: Tribschen lângă Lucerna, locul unde a trăit
Richard Wagner împreună cu ai săi, 1866-1872.
162. „O eroare
după alta...": Ecce homo,
„Omenesc, preaomenesc", 1.
