|
Când, în urmă cu şase ani, am cunoscut operele lui Friedrich Nietzsche, în mine se formaseră deja nişte idei asemănătoare cu ideile sale. Independent de el şi pe alte căi, eu am ajuns la nişte concepţii care sunt în concordanţă cu ceea ce Nietzsche a spus în lucrările sale: Zarathustra, Dincolo de bine şi de rău, Genealogia moralei şi Amurgul idolilor. Deja în mica mea scriere Teoria cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe [14] este exprimat acelaşi mod de a gândi şi simţi ca şi în scrierile amintite ale lui Nietzsche.
Acesta e motivul care m-a îndemnat să schiţez o imagine a
vieţii de
reprezentare şi simţire a lui Nietzsche. Cred că o asemenea imagine se
apropie cel mai mult de Nietzsche, dacă o conturezi conform cu ultimele
sale lucrări, deja amintite. Aşa am şi făcut. Scrierile anterioare ale
lui Nietzsche ni-l înfăţişează în calitate de căutător. Aici el ni se arată ca un
om ce năzuieste neobosit mereu mai sus. În ultimele sale lucrări
îl
vedem ajuns pe culmea care este de o înălţime pe măsura naturii
lui
spirituale celei mai proprii. În cele mai multe dintre scrierile
despre
Nietzsche apărute până azi, evoluţia lui e prezentată ca şi cum
în
diferitele epoci ale carierei sale scriitoriceşti el ar fi avut nişte
păreri mai mult sau mai puţin diferite. Eu am căutat să arăt că nu
poate fi vorba nicidecum ca Nietzsche să-şi fi schimbat mereu părerile,
ci numai de o mişcare mereu ascendentă, de evoluţia firească a unei
personalităţi care, în momentul în care şi-a redactat
primele scrieri,
încă nu găsise forma de exprimare adecvată concepţiilor sale.
Scopul final al activităţii lui Nietzsche este conturarea tipului
numit de el „supraom“. Am considerat că una dintre sarcinile principale
ale cărţii mele este să caracterizez acest tip. Imaginea mea despre
supraom este exact contrarul acelei imagini caricaturale pe care a
schiţat-o doamna Lou Andreas-Salomé în cartea despre
Nietzsche [15]
cea mai
răspândită
în momentul de faţă. Nu poţi să pui în lume nimic care să
meargă atât
de mult împotriva spiritului nietzschean, decât
monstruozitatea mistică
în care doamna Salomé a transformat ideea de supraom.
Cartea mea arată
că în ideile lui Nietzsche nu poate fi întâlnită
nicăieri nici cea mai
mică urmă de mistică. Nu m-am ocupat de infirmarea părerii exprimate de
doamna Salomé, că ideile lui Nietzsche din Omenesc, prea omenesc
sunt
foarte mult influenţate de expunerile lui Paul Rée [16], autorul
cărţilor Observaţii psihologice
şi Originea sentimentelor morale
etc.
Un cap atât de mediocru cum este Paul Rée nu putea să facă
nici o
impresie de seamă asupra lui Nietzsche. Eu nici n-aş atinge aici aceste
lucruri, dacă lucrarea doamnei Salomé n-ar fi contribuit
într-o măsură
atât de mare la răspândirea unor păreri de-a dreptul
respingătoare
despre Nietzsche. Fritz Koegel [17], editor al operelor lui
Nietzsche, a
făcut primirea cuvenită acestei scrieri de duzină, lipsite de orice
obiectivitate, în revista „Magazin pentru literatură“.
Nu pot încheia această scurtă prefaţă, fără a-i mulţumi din
toată
inima doamnei Förster-Nietzsche [18], sora lui Nietzsche, pentru
multele
dovezi de amabilitate pe care le-am primit din partea ei în
perioada în
care îmi redactam cartea. Orelor petrecute în Arhiva
Nietzsche din
Naumburg [19]
le datorez
dispoziţia sufletească din care s-au născut gândurile ce urmează.
Weimar, aprilie 1895
Rudolf
Steiner
