Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ÎNCERCAREA SUFLETULUI

GA 14


TABLOUL UNSPREZECE


Aceeaşi cameră de meditaţie ca în tabloul doi. Maria şi Ahriman.

AHRIMAN: 

Cu viclenie a ţesut Benedictus

2690 
Firele gândurilor pe care le-ai urmărit.
Te-au prins în laţul erorii.
Thomasius, ca şi Capesius,
Sunt victimele aceleiaşi iluzii.
Privirea lor a căzut, ca şi a ta,
Peste viaţa din timpuri pământeşti de demult.
De-atunci voi vă căutaţi în acel timp
Existenţa ce o precede pe cea actuală.
Din eroare voi nu puteţi naşte decât eroare,
Dacă vreţi să vă lăsaţi determinaţi de datoria

2700
Pe care drumul vostru pământesc v-o indică,
Şi care-i o urmare a ştiinţei voastre rătăcite.
Că Benedictus a scos doar din creierul tău imaginile
Şi le-a plasat în timpuri trecute,
O poţi afla din propriile tale cunoştinţe:
Ai văzut oameni din timpul tău abia diferiţi
De cei din epocile de demult.
Ai văzut bărbatul ca bărbat, femeia ca femeie,
Şi chiar caracterul lor era asemănător.
Nu poţi să mai ai nici o-ndoială deci

2710
Că tu, cu ochiul spiritului, nu adevărul,
Ci doar iluzia propriului suflet
Ai plasat-o într-un trecut îndepărtat.

MARIA:

Te văd ca pe tatăl tuturor amăgirilor,
Dar ştiu şi că adesea spui adevărul.
Şi cine-ar vrea să respingă orice sfat
Ce-l poate obţine prin cuvintele tale,
Ar cădea victima celei mai grave erori.
Aşa cum iluzia se foloseste de masca adevărului
Pentru a prinde sigur sufletele oamenilor,

2720
Aşa poate şi omul să cadă uşor pradă iluziei
Dacă vrea doar să se strecoare, cu frică laşă,
Pe lângă toate sursele de eroare.
Sufletul îţi datorează nu numai iluzia:
Din spiritu-amăgirii provine şi acea putere
Ce le conferă oamenilor forţa sigură de judecată.
De-aceea vreau să te-nfrunt liber.
M-ai atacat în acea parte a sufletului
Ce trebuie mereu să se menţină trează.
De cântăresc toate motivele

2730
Pe care mi le-ai înşirat iscusit,
Viziunea pare doar o construcţie a creierului meu,
Transpusă-n epoci pământeşti trecute.
Te-ntreb totuşi dacă-nţelepciunii tale
Îi sunt deschise portile tuturor epocilor pământeşti?

AHRIMAN:

În nici un domeniu al spiritului nu trăiesc
Fiinţe care să mi se opună duşmănos,
Când caut accesul în epoci pământeşti.

MARIA:

Înţelept şi-au tocmit în tine pe Potrivnic
Înaltele puteri ale destinului.

2740
Tu promovezi tot ce vrei să împiedici.
Tu sufletelor omeneşti le-aduci puterea libertăţii,
Dacă pătrunzi 'n-adâncurile lor.
Ţâşnesc din tine forţele gândirii care, ce-i drept,
Sunt obârşia himerelor cunoaşterii,
Dar sunt şi călăuze ale simţului adevărului.
Există numai o sferă-n lumea spiritului
În care se poate făuri spada,
La a cărei vedere tu trebuie să dispari.
E-mpărăţia-n care sufletele omeneşti

2750
Îşi făuresc cunoaşterea din forţele raţiunii
Şi o transformă în înţelepciune-a spiritului.
Şi dacă pot chiar în acest moment
Să fac din cuvântul adevărului spada,
Tu va trebui să părăseşti acest loc.
Ascultă deci, tu, care eşti tatăl amăgirii,
Dacă rostesc în faţa ta adevărul biruinţei.
Există-n devenirea Pământului epoci
În care forţe vechi mor încet şi, murind,
Le văd crescând deja pe cele noi.

2760
Într-o astfel de răspântie-a vremurilor, eu şi prietenii mei
Ne-am aflat uniţi în spirit,
Când ei căutau vieţile pământeşti trecute.
Lucrau atunci adevăraţi oameni ai spiritului
Ce s-au unit într-o Confrerie a sufletelor
Şi îşi scoteau ţelul din împărăţia misticii.
În astfel de timpuri, pe Pământ, în sufletele oamenilor
Se pun cu grijă germenii care au nevoie
De timp îndelungat pentru o coacere deplină.
În viaţa următoare-apoi, oamenii vor trebui

2770
Să-arate şi trăsături din cea precedentă.
Mulţi bărbați din acele timpuri
Se nasc iar bărbaţi în viaţa următoare;
Şi multe femei se nasc iar femei.
S-a scurtat şi durata care exista
De obicei între vieţi.
Pentru astfel de cotituri ale timpurilor, ţie-ţi lipseşte
Privirea sigură. De-aceea nu poţi cuprinde
Devenirea lor fără să te-nşeli.
Gândeşte-te cum ne-am întâlnit noi

2780
În casa acelei Confrerii spirituale.
Vorbeai cu cuvinte care trebuiau, măgulind,
Să-mi stârnească, din adâncul sufletului, simţul Sinei.
Acum, amintirea acelui timp
Îmi dă forţa să mă opun ţie.
(Ahriman se îndepărtează cu un gest indignat. Tunete.)

MARIA:

A trebuit să părăsească deci locul care adesea
A primit binecuvântarea lui Benedictus.
Dar mie mi s-a revelat magnific ce uşor
Poate eroarea să cuprindă sufletele care
Fără vigilenţă se deschid auzului spiritual,

2790
Şi care evită drumurile sigure.
Potrivnicul are forţe puternice
Pentru a releva contradicţiile vieţii
Şi, astfel, să-i răpească sufletului siguranţa.
El trebuie să amuţească-atunci când apare lumina
Ce luminează din înseşi izvoarele înţelepciunii
Şi dă claritate privirii spiritului.

(Cortina cade, în timp ce Maria este încă în scenă.)