Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

ÎNCERCAREA SUFLETULUI

BIOGRAFII SCENARIZATE

GA 14

TABLOUL DOISPREZECE


Aceeași cameră ca în tabloul precedent. Johannes și Lucifer.

LUCIFER:  
Recunoaște la Capesius roadele care
Se coc atunci când sufletele vor prematur
Să se deschidă sferei spirituale.

2800 El cunoaște cuvintele Cărții vieții sale
Și știe ce-i de datoria lui pentru multe vieți.
Dar durere necuprinsă în planul destinului
Se naște din cunoașterea căreia îi lipsesc forțele
Ca-n viață să se transforme-n fapte.
Ca un lucru sau altul să reușeaseă,
Depinde de maturitatea voinței unui om.
Or, la fiecare pas pe care-l face-n viață,
Capesius va trebui de-acum să se-ntrebe:
„Împlinesc și acea datorie absolută

2810 Ce rezultă din viața mea precedentă?”
Lui i se-ntinde astfel peste toate o lumină
Ce trebuie să-i orbească dureros ochii,
Și care totuși nu-l poate ajuta vreodată.
Ea omoară forțe care în inconștientul sufletului
Sunt călăuze sigure, și totuși
Nu-i pot spori luciditatea.
Astfel e paralizată puterea tare-a trupului
'nainte ca sufletul s-o poată stăpâni.

JOHANNES:
Îmi pot vedea eroarea vieții mele.

2820 Eu am răpit trupului meu forța sufletească
Și, mândru, am dus-o-n sfere spirituale-nalte.
Dar pe această cale spre lumină
N-a fost condusă o ființă omenească-ntreagă.
Era doar o ușoară umbră-a sufletului.
Ea se putea pierde-n depărtările spiritului
Și să se simtă una cu puterile creatoare.
Voia să trăiască fericită cu lumina
Și în culoare să vadă faptele luminii.
Ca artist, gândea că reproduce creator

2830 Existența spiritului în lumile simțurilor.
Ființa care-a-mprumutat trăsăturile mele
M-a arătat mie însumi teribil de adevărat.
Visam numai iubirea sufletească pură,
În sângele meu clocotea însă patima.–
Acum am putut vedea drumul pământesc
Care-i adevăratul creator al acestei vieți.
El îmi arată-n adevăr cum trebuie să mă străduiesc.
Căile spirituale pe care eu am mers
Cum le poate urma sufletul care,

2840 'nainte de drumul actual pământesc,
Și-a găsit învelișul în trupul lui Thomas?
Modul cum el și-a modelat viata
Trebuie să-mi stea acum ca țel în fața ochilor.
Eu am voit să-obțin în această existență
Ceea ce abia mai târziu poate aduce roade.

LUCIFER:
Lumina mea trebuie să te conducă sigur mai departe,
Așa cum până-acum te-ai lăsat condus de ea.
Drumul spiritual pe care l-ai urmat
Poate cununa spiritul cu lumea înalturilor,

2850 Dar sufletului tău 'i-aduce întuneric.

JOHANNES:
Ce-a dobândit un om care fără suflet
Trebuie lumii spiritelor să se predea?!
El este, la capătul zilelor sale pământești,
Numai acea ființă care era atunci când,
La începutul primordial, forma sa omenească
S-a putut desprinde din sânul Cosmosului.
De mă voi dărui impulsurilor care
Din inconștiente-adâncuri sufletești
Se îmbulzesc puternic spre conținut de viață,

2860 Atunci tot Universul acționează-n mine.
Eu nu știu ce mă împinge la acțiune,
Dar, sigur, însăși voința lumilor este cea care
Mă cârmuiește înainte spre țelurile ei.
Și ea știe ce-i trebuie vieții,
Chiar dacă cunoașterea n-o poate-nțelege.
Ce ea creează în ființa-ntreagă-a omului
E bogăția vieții care modelează sufletul.
Vreau să mă dărui ei și să n-o mai ucid
Prin năzuințe spirituale deșarte.

LUCIFER: 2870 'n-această voință cosmică acționez eu,
Când ea curge puternic prin sufletele omenești.
Cât timp ele nu m-au putut viețui pe deplin,
Nu-s decât un mădular al entităților mai 'nalte.
Eu fac din ele mai întâi un adevărat om
Care se poate insera în Cosmos ca Sine.
JOHANNES:
De mult credeam că te cunosc deplin,
Dar înlăuntrul meu trăia doar o schemă a ta
Pe care mi-a conturat-o privirea spirituală.
Trebuie să te simt, să te trăiesc voind,

2880 Ca să te pot și-nvinge-n viitor,
Dacă planul destinului meu o îngăduie.
Știința spiritului, dobândită de mine prematur,
Să stea de-acum 'n-adâncurile sufletului,
Până ce înseși instinctele mele vitale o vor trezi.
Cu toată-ncrederea mă supun voinței
Care-i mai înțeleaptă decât sufletul omului.
(Johannes iese cu Lucifer.)

(Cortina cade.)