Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

PĂZITORUL PRAGULUI

EVENIMENTE ALE VIEŢII SUFLETEȘTI ÎN IMAGINI SCENICE

GA 14

CUPRINS


Tabloul întâi. O sală în tonalitate albastru-indigo, antecameră a încăperilor consacrate de către o Aliantă a miștilor lucrărilor sale

Tabloul doi. Același spațiu ca în tabloul precedent

Tabloul trei. În împărăția lui Lucifer

Tabloul patru. O cameră în tonalitate roz-roșiatică, în casa lui Strader și a Theodorei, soția sa

Tabloul cinci. O cameră în acea căsuță din pădure care a fost prezentată în Încercarea sufletului ca fiind căminul soților Balde

Tabloul șase. Un spațiu care nu este limitat de pereți artificiali, ci de forme vegetale arborescente, care se împletesc și se ramifică în interior până în fundal

Tabloul șapte. Un peisaj din forme ale fanteziei, maiestuoase, alcătuite – în ansamblul lor – pe de o parte din vârtejuri de apă, iar pe de altă pare din vârtejuri de foc

Tabloul opt. Împărăția lui Ahriman

Tabloul nouă. Un peisaj matinal, însorit și prietenos

Tabloul zece. Templul Alianței miștilor, care a fost prezentat în tablourile unu și doi




PERSONAJE, FĂPTURI ȘI EVENIMENTE


Evenimentele spirituale și sufletești expuse în această succesiune de tablouri scenice din Păzitorul Pragului sunt o continuare a celor ce au fost descrise de mine mai înainte, în Poarta inițierii și în Încercarea sufletului. Ele alcătuiesc împreună un întreg.

În Păzitorul Pragului apar următoarele personaje și entități:

I. PURTĂTORII ELEMENTULUI SPIRITUAL:

1. Benedictus, conducătorul Templului Soarelui și instructorul unui număr de persoane care apar în Păzitorul Pragului. (În Poarta inițierii și în Încercarea sufletului, Templul Soarelui este doar menționat.)
2. Hilarius Gottgetreu, Marele Maestru al unei Alianțe a miștilor. (Încarnarea sa anterioară este evocată în Încercarea sufletului ca Marele Maestru al unei Confrerii spirituale.)
3. Johannes Thomasius, discipol al lui Benedictus.

II. PURTĂTORII ELEMENTULUI DEVOŢIONAL:

4. Magnus Bellicosus, numit German în Poarta inițierii, preceptor al Alianței miștilor.
5. Albert Torquatus, numit Theodosius în Poarta inițierii, maestru de ceremonii al Alianței miștilor.
6. Profesorul Copesius.

III. PURTĂTORII ELEMENTULUI VOINŢĂ:

7. Friedrich Trautmann, numit Romanus în Poarta inițierii, maestru de ceremonii în Alianța miștilor. (Reîntruparea celui de al doilea maestru de ceremonii al Confreriei spirituale din Încercarea sufletului.)
8. Theodora, o văzătoare. (În ea, elementul voință este transformat în clarvedere naivă.)
9. Doctorul Strader (inginer).

IV. PURTĂTORII ELEMENTULUI SUFLETESC:

10. Maria, discipolă a lui Benedictus
11. Felix Balde
12. Doamna Balde

V. FIINŢE DIN LUMEA SPIRITUALĂ:

Lucifer
Ahriman

VI. FIINŢE ALE ELEMENTULUI SPIRITUAL UMAN:

Dublul lui Thomasius
Sufletul Theodorei
Păzitorul Pragului
Philia
Astrid
Luna
entități spirituale care stabilesc legătura între forțele sufletului omenesc și Cosmos
Cealaltă Philia, entitate spirituală care împiedică unirea forțelor sufletului cu Cosmosul.
Vocea conștiinței.

Aceste ființe nu sunt concepute ca alegorii sau simboluri, ci sunt realități la fel de reale pentru cunoașterea spirituală ca persoanele fizice.

1. Ferdinand Reinecke
2. Michael Edelmann
3. Bernhard Redlich
4. Franziska Demut
5. Maria Treufels
6. Luise Fürchtegott
7. Friedrich Geist
8. Caspar Stürmer
9. Georg Wahrmund
10. Marie Kühne
11. Hermine Hauser
12. Katharina Ratsam*.

* Aceștia sunt reîntruparea celor doisprezecc țărani și țărănci din Încercarea sufletului. (Întrucât numele lor sunt definitorii, ne permitem o traducere a lor în română, în aceeași ordine: 1. Ferdiand Vulpoiul; 2. Michael Nobilul; 3. Bernhard cel Onest; 4. Francisca Smerita; 5. Maria Stâncă de credință; 6. Luiza Temătoarea de Dumnezeu; 7. Frederic Spiritul; 8. Gaspar Vijeliosul; 9. Gheorghe Gura adevărului; 10. Maria Cutezătoarea; 11. Hermina Casnica; 12. Caterina cea Prevăzătoare – nota trad.)

Evenimentele din Păzitorul Pragului au loc la aproximativ treisprezece ani după cele din Poarta inițierii. Modul de repetare a vieților, așa cum se manifestă el în Păzitorul Pragului, nu trebuie considerat ca o lege general valabilă; el poate apărea la un anumit moment de cotitură a timpurilor. De aceea, evenimentele ce au loc, de pildă, în tabloul opt între Strader și cele douăsprezece persoane (țăranii și țărăncile, nota trad.) sunt posibile doar într-un astfel de moment. Entitățile spirituale care apar în Păzitorul Pragului nu sunt nici alegorii și nici simboluri. Cel care recunoaște lumea spirituală ca pe ceva real, poate, desigur, să înfățișeze ființele care, în lumea suprasensibilă, au pentru el aceeași consistență ca și oamenii fizici în lumea senzorială. Cine ia aceste ființe drept alegorii sau simboluri, acela nu va cunoaște deloc caracterul evenimentelor înfățișate în Păzitorul Pragului. Faptul că ființele spirituale nu au chip omenesc, cum este firesc să aibă în prezentarea scenică, este de la sine înțeles. Dacă autorul acestor „evenimente ale vieții sufletești în imagini scenice” ar lua asemenea ființe drept alegorii, nu le-ar înfățișa așa cum o face. Împărtirea pesonajelor în grupe (3 x 4) nu este căutată sau preconcepută. Ea a rezultat – pentru gândirea ulterioară – din evenimentele concepute ca atare și care de la sine dau naștere unei astfel de împărțiri. Autorului nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să o conceapă astfel dintru început. Să îi fie permis să o prezinte aici ca pe un rezultat.