Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

PĂZITORUL PRAGULUI

GA 14


TABLOUL CINCI


O cameră în acea căsuţă din pădure care a fost prezentată în Încercarea sufletului ca fiind căminul soţilor Balde. Doamna Balde, Felix Balde, Capesius, Strader, mai târziu sufletul Theodorei.

DOAMNA BALDE:

Fiinţa ei, strălucitor de frumoasă,
O vom putea simţi din nou
Când vom intra noi înşine în lumea

1470 
Ce-aşa de devreme ne-a răpit-o.
Cu săptămâni în urmă, încă puteam trăi
Plini de recunoştinţă, în căsuţa noastră,
Blândetea emanând căldură din fiece cuvânt al ei.

FELIX BALDE:

Soţia mea, Felicia, şi eu, amândoi
O iubeam din adâncul sufletului.
Aşa că vă-nţelegem suferinţa.

STRADER:

Iubita Theodora vorbea încă in ultimele ceasuri
De doamna Felicia şi de tata Felix.

1480
Îi era chiar foarte familiar ceea ce
Viaţa vă oferă-aicea zi de zi.
....................................................
Deci trebuie să dibui mai departe singur.
'Mi-era valoarea şi substanţa vieţii mele.
Ce ea mi-a dat, nemuritor e pentru mine,
Şi totuşi... ea nu este aici.

FELIX BALDE:

Ne vom uni cu voi şi-i vom trimite şi noi
În lumile spiritului gândul nostru
Plin de iubire, şi vom fi şi-n viitor
Uniţi cu fiinţa ei.

1490
Dar trebuie să spun că m-a surprins
Când am aflat de sfârşitul ei pământesc.
În decursul anilor s-a format în mine
Un ochi care, fără să caut,
'Mi-arată-n anumite momente
Forţa vitală lăuntrică a oamenilor.
Asupra ei, privirea asta m-a-nşelat.
Eu niciodată n-am putut să cred
Decât că Theodora încă mult timp
Va răspândi pe Pământ acea iubire

1500
Prin care-a fost atât de plină de-ajutor,
În fericire şi durere, multora.

STRADER:

E tare straniu cum s-au petrecut toate.
De când am cunoscut-o îi era proprie mereu
Aceeaşi dispoziţie sănătoasă de viaţă.
Abia de când a remarcat cum un ceva
Necunoscut năvălea asupra spiritului ei
Şi voia să i se-apropie,
A fost cuprinsă de gânduri negre
Şi suferinţa i-a năpădit fiinţa toată.

1510
Era vădit cum lupte sufleteşti adânci
Îi mistuiau puterile trupului.
Adesea, când în îngrijorarea mea,
O asaltam cu întrebări, spunea
Că se simte expusă unor gânduri
Ce-o-nspăimântau şi o ardeau ca focul.
Iar ce a spus apoi, e-ngrozitor...
Când se silea, cu forţa gândirii, să vadă
Cauza trăirii sale dureroase, atunci
Îi apărea în faţa ochiului spiritual...

1520
Thomasius..., pe care amândoi îl preţuiam atât...
Şi totuşi din impresia asta rămânea mereu
Un sentiment puternic care îi spunea
Că trebuie să se teamă de Thomasius...

CAPESIUS:

Thomasius şi Theodora, după hotărârea severă
A puterilor destinului, nu trebuie în viaţă
Să se-ntâlnească prin pasiune.
De unul ar vrea să simtă pentru celălalt
Ceva ce nu-i fondat numai pe spirit,
Încalcă legile cosmice.

1530
Thomasius încalcă în inima lui
Decizia strictă a 'naltelor forţe ale destinului:
În sufletul lui nu trebuie să-ndrepte
Spre Theodora gânduri care o îmbolnăvesc.
El simte însă ce nu trebuie să simtă.
Prin nesupunerea lui, formeză-acum deja
Acele forţe ce-n viitor pot să lase pradă
Viaţa sa puterilor întunecate.
Împinsă cu forţa în faţa lui Lucifer,
Theodora a simţit inconştient că
Acest Spirit al luminii îl umplea pe Thomasius

1540
Cu o pasiune senzuală pentru ea.
Maria, căreia, prin puterea destinului,
Thomasius i-a fost încredinţat în spirit,
Şi Theodora s-au aflat 'n-acelaşi timp
În sfera aceea care-i ostilă zeilor.
Maria trebuia să fie despărţită de Thomasius
Iar el să fie-n viitor legat de Lucifer
Prin puterea unei iubiri false.
Ce-a vieţuit astfel sufleteşte Theodora
A fost în sufletul ei un foc mistuitor

1550
Şi care, acţionând continuu, i-au adus suferinţe.

STRADER:   

Spune dar, tată Felix, ce înseamnă asta?
Capesius vorbeşte atât de straniu despre lucruri
Cu totul de neînţeles, dar care-s
Groaznice şi crunte pentru sufletul meu.

FELIX BALDE:

Capesius, prin drumurile sufleteşti
Ce-a fost constrâns să le urmeze,
S-a simţit treptat tot mai împins
În dispoziţia lui spirituală cu totul aparte.

1560
Spiritul lui trăieşte numai în lumi superioare,
Şi lasă să treacă cu totul neobservate
Lucrurile care-i vorbesc prin simţuri sufletului.
El împlineşte numai din obişnuinţă
Tot ce era deprins să facă-n viaţă.
Continuă să-şi vadă vechii prieteni
Şi chiar petrece cu ei câteva ceasuri,
Dar când rămâne alături de ei,
E cufundat doar în fiinţa proprie.
Ce vede el în spirit s-a dovedit mereu adevărat,
Atât cât cercetarea mea sufletească

1570
A putut supune asta probei adevărului.
De-aceea şi în cazul ăsta
Nu pot decât să cred că el,
Prin căile lui spirituale, a ajuns
Să poată cuprinde-n adâncul sufletului
Adevărul, în ce priveşte destinul Theodorei.

DOAMNA BALDE:

E-aşa de straniu; nu ia deloc în seamă
Ce spun în jurul lui ceilalţi.
Desprins de corp, pare că sufletul lui

1580
Priveşte numai în lumile spirituale;
Şi totuşi, unele cuvinte îl fac să iasă
Din închiderea în sine
Şi să istorisească
Lucruri ce par cumva să aibă
O legătură cu aceste cuvinte.
Altminteri, orice-ai vorbi în faţa lui
Alunecă pe lângă spiritul lui ca nimic.

STRADER:

E groaznic dac'a spus adevărul, cumplit.

SUFLETUL THEODOREI (apare):


În lumea spiritelor, Capesius a putut

1590
Lua cunoştinţă de existenţa mea;
Şi e adevărat ce vă spune el.
Thomasius nu trebuie să cadă;
Maria a aprins deja în inima ei tare
Jertfa puterii de iubire.
Iar Theodora vrea, din înălţimi spirituale,
Să dea, din puterile iubirii, raze de bincuvântare.
(Face un gest de binecuvântare.)

FELIX BALDE:

Trebuie să rămâi calm, iubite Strader.
Ea vrea acum să îţi vorbească; înţeleg
Semnele ce ni le face; ascultă dar.

THEODORA (care a făcut semn cu mâna spre Strader):

1600
Thomasius are forţe de clarvedere;
Mă va găsi şi în lumile spiritului.
Dar n-are dreptul s-o facă decât dacă
Mă va căuta liber de patima sa.
El va avea nevoie de ajutorul tău
Şi eu cer acum asta de la tine.

STRADER:

O, Theodora mea, care şi-acum
Vrei să te-ndrepţi spre mine cu iubire!
Spune, dar, şi se va-mplini ceea ce vrei.
(Theodora face un semn spre Capesius.)

FELIX BALDE:

Arată că nu poate vorbi mai multe.

1610
Vrea să-l ascultăm acum pe Capesius.
(Theodora dispare.)

CAPESIUS:   

Thomasius o poate vedea pe Theodora,
De vrea să folosească ochiul spiritului.
De-aceea nici moartea ei nu pune capăt
Patimei ce lui îi este-atâta de funestă.
Va trebui doar să se comporte altfel
Decât atunci când Theodora încă
Era în trupul pământesc;
El va râvni cu pasiune la lumina
Ce i se revelează ei din înălţimi spirituale,

1620
Chiar dacă ea nu are ştiinţa pământească.
Ar urma ca Thomasius să capteze această lumină,
Ca prin el, apoi, s-o poată primi Lucifer,
Atunci acesta va putea ca, prin lumina zeilor,
Să ţină pe vecie-n sfera sa
Ştiinţa pe care Thomasius a putut
S-o cucerească prin forţe pământeşti.
Căci Lucifer de la-nceputul Pământului
A căutat mereu pe oamenii care-şi însuşesc,
Prin false porniri, înţelepciunea zeilor.

1630
Acum el vrea ca cea mai pură clarvedere
Să o unească cu ştiinţa umană care,
Pe calea asta, din bună ar ajunge rea.
Thomasius va fi însă cu siguranţă
Întors din drumul rău al lui
Dacă Strader se îndreaptă spre acele ţeluri care,
În viitor, vor transforma spiritual ştiinţa umană,
Apropiind-o astfel de ştiinţa divină.
Ca ţelurile astea să i se arate, trebuie
Să îl urmeze, ca discipol, pe Benedictus.
(Pauză.)

STRADER (lui Felix Balde):

1640
O, tată Felix, dă-mi sfatul tău!
E-ntr-adevăr Capesius împuternicit
De Theodora să îmi spună astea?

FELIX BALDE:

Adesea, în ultimul timp, am discutat
Cu mine serios, spre a mă lămuri
Asupra acestui bărbat.
Am să îţi spun bucuros ceea ce ştiu.
Capesius trăieşte discipolatul spiritual
În forma sa adevărată, deşi acum,
Prin conduita lui, poate părea altfel.

1650
E în destinul lui ca într-o zi
Să creeze multe în viaţa spirituală.
El poate-mplini înaltele datorii
Pentru care sufletul său a fost ales
Doar dacă spiritul lui se pregăteşte de pe-acum.
Fiinţa lui era foarte înclinată ca,
În loc să caute lumina pe calea spiritului,
Ea să se dăruie falsei ştiinţe, care azi
Poate să orbească atâtea suflete.
Severul Păzitor, la Pragul grav care desparte

1660
Lumea simţurilor de lumile spirituale,
Când Capesius s-a aflat în faţa Porţii,
A avut pentru el sarcini deosebit de severe.
Poarta a trebuit deschisă seriosului cercetător
Dar închisă-ndată după el.
Dat fiind modul cum şi-a dobândit 'nainte
Forţele-n lumea senzorială, n-ar mai fi putut
Să avanseze-n lumea spiritului.
Se poate pregăti în modul cel mai demn
Pentru înaltele servicii ce va trebui

1670
Să le aducă omenirii-n viitor, dacă acum
Trece absent pe lângă prezentul nostru.

DOAMNA BALDE:

Doar la un siugur lucru mai este atent:
Poveştile, pe care odinioară i le spuneam ades
Şi prin care credea că primeşte
Germeni pentru o găndire nouă
Atunci când sufletul lui se simţea secătuit.

CAPESIUS:

Poveştile voastre colindă-n ţara spiritului
Chiar de le povestiţi numai în spirit.

DOAMNA BALDE:

Deci când pot să mă adun

1680
Şi basmele mele lăuntric să mi le spun,
Mă voi gândi la voi cu iubire
Ca şi în lumea spiritului să fie de-auzit.

(Cortina cade.)