|
O cameră în acea căsuţă din pădure care a fost
prezentată
în Încercarea
sufletului ca fiind căminul soţilor Balde. Doamna Balde,
Felix Balde, Capesius, Strader, mai târziu sufletul Theodorei.
| DOAMNA
BALDE: |
Fiinţa ei, strălucitor de
frumoasă, O vom putea simţi din nou Când vom intra noi înşine în lumea |
|
| 1470
|
Ce-aşa de devreme ne-a răpit-o. Cu săptămâni în urmă, încă puteam trăi Plini de recunoştinţă, în căsuţa noastră, Blândetea emanând căldură din fiece cuvânt al ei. |
|
| FELIX BALDE: |
Soţia mea, Felicia, şi eu,
amândoi O iubeam din adâncul sufletului. Aşa că vă-nţelegem suferinţa. |
|
| STRADER: |
Iubita Theodora vorbea
încă in ultimele ceasuri De doamna Felicia şi de tata Felix. |
|
| 1480 |
Îi era chiar foarte
familiar ceea ce Viaţa vă oferă-aicea zi de zi. .................................................... Deci trebuie să dibui mai departe singur. 'Mi-era valoarea şi substanţa vieţii mele. Ce ea mi-a dat, nemuritor e pentru mine, Şi totuşi... ea nu este aici. |
|
| FELIX BALDE: |
Ne vom uni cu voi şi-i vom
trimite şi noi În lumile spiritului gândul nostru Plin de iubire, şi vom fi şi-n viitor Uniţi cu fiinţa ei. |
|
| 1490 |
Dar trebuie să spun că m-a
surprins Când am aflat de sfârşitul ei pământesc. În decursul anilor s-a format în mine Un ochi care, fără să caut, 'Mi-arată-n anumite momente Forţa vitală lăuntrică a oamenilor. Asupra ei, privirea asta m-a-nşelat. Eu niciodată n-am putut să cred Decât că Theodora încă mult timp Va răspândi pe Pământ acea iubire |
|
| 1500 |
Prin care-a fost atât de
plină de-ajutor, În fericire şi durere, multora. |
|
| STRADER: |
E tare straniu cum s-au petrecut
toate. De când am cunoscut-o îi era proprie mereu Aceeaşi dispoziţie sănătoasă de viaţă. Abia de când a remarcat cum un ceva Necunoscut năvălea asupra spiritului ei Şi voia să i se-apropie, A fost cuprinsă de gânduri negre Şi suferinţa i-a năpădit fiinţa toată. |
|
| 1510 |
Era vădit cum lupte sufleteşti
adânci Îi mistuiau puterile trupului. Adesea, când în îngrijorarea mea, O asaltam cu întrebări, spunea Că se simte expusă unor gânduri Ce-o-nspăimântau şi o ardeau ca focul. Iar ce a spus apoi, e-ngrozitor... Când se silea, cu forţa gândirii, să vadă Cauza trăirii sale durerose, atunci Îi apărea în faţa ochiului spiritual... |
|
| 1520 |
Thomasius..., pe care
amândoi îl preţuiam atât... Şi totuşi din impresia asta rămânea mereu Un sentiment puternic care îi spunea Că trebuie să se teamă de Thomasius... |
|
| CAPESIUS: |
Thomasius şi Theodora, după
hotărârea severă A puterilor destinului, nu trebuie în viaţă Să se-ntâlnească prin pasiune. De unul ar vrea să simtă pentru celălalt Ceva ce nu-i fondat numai pe spirit, Încalcă legile cosmice. |
|
| 1530 |
Thomasius încalcă în
inima lui Decizia strictă a 'naltelor forţe ale destinului: În sufletul lui nu trebuie să-ndrepte Spre Theodora gânduri care o îmbolnăvesc. El simte însă ce nu trebuie să simtă. Prin nesupunerea lui, formeză-acum deja Acele forţe ce-n viitor pot să lase pradă Viaţa sa puterilor întunecate. Împinsă cu forţa în faţa lui Lucifer, Theodora a simţit inconştient că Acest Spirit al luminii îl umplea pe Thomasius |
|
| 1540 |
Cu o pasiune senzuală pentru ea. Maria, căreia, prin puterea destinului, Thomasius i-a fost încredinţat în spirit, Şi Theodora s-au aflat 'n-acelaşi timp În sfera aceea care-i ostilă zeilor. Maria trebuia să fie despărţită de Thomasius Iar el să fie-n viitor legat de Lucifer Prin puterea unei iubiri false. Ce-a vieţuit astfel sufleteşte Theodora A fost în sufletul ei un foc mistuitor |
|
| 1550 |
Şi care, acţionând
continuu, i-au adus suferinţe. |
|
| STRADER:
|
Spune dar, tată Felix, ce
înseamnă asta? Capesius vorbeşte atât de straniu despre lucruri Cu totul de neînţeles, dar care-s Groaznice şi crunte pentru sufletul meu. |
|
| FELIX BALDE: |
Capesius, prin drumurile
sufleteşti Ce-a fost constrâns să le urmeze, S-a simţit treptat tot mai împins În dispoziţia lui spirituală cu totul aparte. |
|
| 1560 |
Spiritul lui trăieşte numai
în lumi superioare, Şi lasă să treacă cu totul neobservate Lucrurile care-i vorbesc prin simţuri sufletului. El împlineşte numai din obişnuinţă Tot ce era deprins să facă-n viaţă. Continuă să-şi vadă vechii prieteni Şi chiar petrece cu ei câteva ceasuri, Dar când rămâne alături de ei, E cufundat doar în fiinţa proprie. Ce vede el în spirit s-a dovedit mereu adevărat, Atât cât cercetarea mea sufletească |
|
| 1570 |
A putut supune asta probei
adevărului. De-aceea şi în cazul ăsta Nu pot decât să cred că el, Prin căile lui spirituale, a ajuns Să poată cuprinde-n adâncul sufletului Adevărul, în ce priveşte destinul Theodorei. |
|
| DOAMNA
BALDE: |
E-aşa de straniu; nu ia deloc
în seamă Ce spun în jurul lui ceilalţi. Desprins de corp, pare că sufletul lui |
|
| 1580 |
Priveşte numai în lumile
spirituale; Şi totuşi, unele cuvinte îl fac să iasă Din închiderea în sine Şi să istorisească Lucruri ce par cumva să aibă O legătură cu aceste cuvinte. Altminteri, orice-ai vorbi în faţa lui Alunecă pe lângă spiritul lui ca nimic. |
|
| STRADER: |
E groaznic dac'a spus adevărul,
cumplit. |
|
| SUFLETUL THEODOREI (apare): |
||
| În lumea spiritelor,
Capesius a putut |
||
| 1590 |
Lua cunoştinţă de existenţa mea; Şi e adevărat ce vă spune el. Thomasius nu trebuie să cadă; Maria a aprins deja în inima ei tare Jertfa puterii de iubire. Iar Theodora vrea, din înălţimi spirituale, Să dea, din puterile iubirii, raze de bincuvântare. (Face un gest de binecuvântare.) |
|
| FELIX BALDE: |
Trebuie să rămâi calm,
iubite Strader. Ea vrea acum să îţi vorbească; înţeleg Semnele ce ni le face; ascultă dar. |
|
| THEODORA (care
a făcut semn cu mâna spre Strader): |
||
| 1600 |
Thomasius are forţe de
clarvedere; Mă va găsi şi în lumile spiritului. Dar n-are dreptul s-o facă decât dacă Mă va căuta liber de patima sa. El va avea nevoie de ajutorul tău Şi eu cer acum asta de la tine. |
|
| STRADER: |
O, Theodora mea, care şi-acum Vrei să te-ndrepţi spre mine cu iubire! Spune, dar, şi se va-mplini ceea ce vrei. (Theodora face un semn spre Capesius.) |
|
| FELIX BALDE: |
Arată că nu poate vorbi mai
multe. |
|
| 1610 |
Vrea să-l ascultăm acum pe
Capesius. (Theodora dispare.) |
|
| CAPESIUS:
|
Thomasius o poate vedea pe
Theodora, De vrea să folosească ochiul spiritului. De-aceea nici moartea ei nu pune capăt Patimei ce lui îi este-atâta de funestă. Va trebui doar să se comporte altfel Decât atunci când Theodora încă Era în trupul pământesc; El va râvni cu pasiune la lumina Ce i se revelează ei din înălţimi spirituale, |
|
| 1620 |
Chiar dacă ea nu are ştiinţa
pământească. Ar urma ca Thomasius să capteze această lumină, Ca prin el, apoi, s-o poată primi Lucifer, Atunci acesta va putea ca, prin lumina zeilor, Să ţină pe vecie-n sfera sa Ştiinţa pe care Thomasius a putut S-o cucerească prin forţe pământeşti. Căci Lucifer de la-nceputul Pământului A căutat mereu pe oamenii care-şi însuşesc, Prin false porniri, înţelepciunea zeilor. |
|
| 1630 |
Acum el vrea ca cea mai pură
clarvedere Să o unească cu ştiinţa umană care, Pe calea asta, din bună ar ajunge rea. Thomasius va fi însă cu siguranţă Întors din drumul rău al lui Dacă Strader se îndreaptă spre acele ţeluri care, În viitor, vor transforma spiritual ştiinţa umană, Apropiind-o astfel de ştiinţa divină. Ca ţelurile astea să i se arate, trebuie Să îl urmeze, ca discipol, pe Benedictus. (Pauză.) |
|
| STRADER (lui Felix Balde): | ||
| 1640 |
O, tată Felix, dă-mi sfatul tău! E-ntr-adevăr Capesius împuternicit De Theodora să îmi spună astea? |
|
| FELIX BALDE: |
Adesea, în ultimul timp,
am discutat Cu mine serios, spre a mă lămuri Asupra acestui bărbat. Am să îţi spun bucuros ceea ce ştiu. Capesius trăieşte discipolatul spiritual În forma sa adevărată, deşi acum, Prin conduita lui, poate părea altfel. |
|
| 1650 |
E în destinul lui ca
într-o zi Să creeze multe în viaţa spirituală. El poate-mplini înaltele datorii Pentru care sufletul său a fost ales Doar dacă spiritul lui se pregăteşte de pe-acum. Fiinţa lui era foarte înclinată ca, În loc să caute lumina pe calea spiritului, Ea să se dăruie falsei ştiinţe, care azi Poate să orbească atâtea suflete. Severul Păzitor, la Pragul grav care desparte |
|
| 1660 |
Lumea simţurilor de lumile
spirituale, Când Capesius s-a aflat în faţa Porţii, A avut pentru el sarcini deosebit de severe. Poarta a trebuit deschisă seriosului cercetător Dar închisă-ndată după el. Dat fiind modul cum şi-a dobândit 'nainte Forţele-n lumea senzorială, n-ar mai fi putut Să avanseze-n lumea spiritului. Se poate pregăti în modul cel mai demn Pentru înaltele servicii ce va trebui |
|
| 1670 |
Să le aducă omenirii-n viitor,
dacă acum Trece absent pe lângă prezentul nostru. |
|
| DOAMNA
BALDE: |
Doar la un siugur lucru mai este
atent: Poveştile, pe care odinioară i le spuneam ades Şi prin care credea că primeşte Germeni pentru o găndire nouă Atunci când sufletul lui se simţea secătuit. |
|
| CAPESIUS: |
Poveştile voastre colindă-n ţara
spiritului Chiar de le povestiţi numai în spirit. |
|
| DOAMNA BALDE: |
Deci când pot să mă adun |
|
| 1680 |
Şi basmele mele lăuntric să mi
le spun, Mă voi gândi la voi cu iubire Ca şi în lumea spiritului să fie de-auzit. (Cortina cade.)
|
|
