Un peisaj matinal, însorit și prietenos. În fundal se vede un oraș cu multe fabrici. Benedictus, Capesius, Maria, Thomasius și Strader discută degajat, plimbându-se.
| CAPESIUS: | Aici e locul unde adesea Benedictus, În blânda lumină-a soarelui de dimineață, Se dedică discipolilor săi, care pot asculta atent, |
|
| 2570 | În sacră dispoziție, cuvintele înțelepciunii sale. Acolo jos e ceea ce desparte nemilos sufletele De toată frumusețea minunată pe care Divina natură o dăruie plină de har. În pustiul mării de case a acestui oraș Trudeste Benedictus, mereu binevoitor, S-aline prin fapte de iubire durerea oamenilor. Când însă plin de-ntelepciune, în cuvinte omenești, Vestește discipolilor lumea spirituală, El vrea să găsească inimi deschise solar |
|
| 2580 | Prin puterile creatoare libere care aici Se revelează sufletelor trezitor. Îmi poate fi dată și mie acum bucuria Pe care cuvintele lui o pot aduce oamenilor. El din iubire și-a asumat sarcina De-a mă conduce spiritual în lumea spiritului. Când pot să mă simt în apropierea lui, Redat sunt iarăși mie însumi. |
|
| BENEDICTUS (alăturându-i-se): | În cercul discipolilor mei, va trebui, Prin actiunea liberă a ta și-a altora, |
|
| 2590 | Să se dezlege un nod format din firele pe care Le țese karma-n devenirea oamenilor pe Pământ. Ce tu ai trăit trebuie să slujească acestei dezlegări. În inimile oamenilor, fidel consacrate-a urma Înțelepciunea căreia eu îi slujesc, Puterea ta va putea găsi toate-ajutoarele Cu care, unit, poți desăvârși opera Pentru care te-ai pregătit în spirit. |
|
| CAPESIUS: | Eu v-am recunoscut și vreau să vă urmez. Când m-am adunat în sufletul meu, |
|
| 2600 | După ce am putut auzi cuvintele voastre În ființialitatea lor în lumile spirituale, Și m-ați redat mie însumi apoi, Am putut să văd în lumina spiritului Acele țeluri cărora viețile mele viitoare vor trebui Să le slujească în cursul existenței pământești. Acum pot ști că voi ați fost ales Să-mi revelați căile drepte. |
|
| BENEDICTUS: | Uniți cu tine, Thomasius și Strader Pot face multe-n viitor, care s-ajute |
|
| 2610 | În sensul bun salvarea oamenilor. Acele forțe sufletești pe care ei le dețin S-au pregătit încă de la-nceputul Pământului Atât de bine-ncât, acum, ei Se pot uni în mersul Universului Cu spiritul tău într-o puternică triadă. |
|
| CAPESIUS: | Severelor puteri ale destinului, ce mai întâi A trebuit să îmi rămână ne-nțelese, trebuie Să le fiu recunoscător că la timp potrivit Mi-au putut revela țelurile vieții mele. (După o pauză, reflectând.) |
|
| 2620 | Cu ce înțelepciune m-ați condus! Mi s-a părut la-nceput că-n van mă străduiam Să pătrund în mod real cu spiritul meu 'N-acele lumi pe care cuvintele voastre Le pun în fața sufletului ca gânduri. Mult timp, când m'adânceam în scrierile voastre, Puteam găsi acolo numai gânduri. Apoi însă brusc am avut în jurul meu Lumea spirituală în ființialitatea sa. Cu greu puteam să mă mai regăsesc |
|
| 2630 | În lumea de mai înainte, obișnuită mie. |
|
| BENEDICTUS: | Ea ți-ar fi ascuns mereu viața spiritului Prin forța tare-a acțiunii ei, dacă Această viață-a spiritului n-ar fi înăbușit-o, Reducând-o la o palidă existență de umbră. Va trebui de-aceea, în deplină vedere spirituală Să te recunoști la acel Prag, ce altora Abia de le deschide ochiul spiritual. (La ultimelc cuvinte ale lui Capesius, li se alătură Strader. Cei trei se îndepărtează și, după putin timp, Benedictus revine împreună cu Strader.) |
|
| STRADER: | A fost durere adâncă și mi-a lăsat O apăsare sufletească grea – asta am simțit |
|
| 2640 | Când mi-am venit în fire Și m-am recunoscut din nou în trupul Din care cuvintele voastre m-au ridicat. Din viața sufletească obscură mi-a rămas Întâi chinul, nu era numai durere; El îmi născu amintirea a tot ce-am vietuit 'Nainte ca-ngrozit să văd Că-n fața lui Ahriman Orice gândire se oprește. A trebuit să mă întreb de ce |
|
| 2650 | Cuvântul lui Benedictus m-a transportat 'N-această-mpărăție, unde sufletele-s doar numărate Și fiecare-i prețuit numai după cum Se potrivește țelurilor pe care acea putere Vrea să și le plăsmuiască din lucrarea mea. Ea, foarte înțelept, voia s-aleagă, din numărul De oameni, doisprezece pentru opera sa. |
|
| BENEDICTUS: | Știi bine de ce ți s-au apropiat Acele suflete, pe care Ahriman ți le-a arătat Când a vrut să s-amestece-n destinul lor. |
|
| STRADER: | 2660 | Durerea și asta mi-a dezvăluit. Mi-a arătat ce m-a legat Într-un trecut îndepărtat de Confreria Ce-acum se regăsește-n Alianța miștilor, Și cum mi s-au alăturat Acei oameni ce s-au dezvăluit în ființa lor. Și am putut să simt că Ahriman vrea Să se slujească de legătura care trebuie Să-i lege sigur de mine în vieți viitoare. |
| BENEDICTUS: | Puterile cosmice își conduc astfel faptele lor |
|
| 2670 | Încât ele să se unească după număr și măsură Deplin înțelept, devenirii lumilor. Iar semnul de cum se împlinește ordinea Se-arată clar simțurilor exterioare Când ele urmăresc Soarele în mersul lui Prin cele douăsprezece constelații. Modul cum el se comportă-n fiecare dintre ele Arată cum se petrec lucrurile pe Pământ În perioade lungi de timp. Deci Ahriman a vrut să modeleze sufletele |
|
| 2680 | Ce sunt legate de tine, spre a forma forțele Din care munca ta să poată lumina. El voia să lege, după număr și măsură, Strucura ta sufletească de a lor. |
|
| STRADER: | Fiindcă-am cunoscut sensul numărului și măsurii Voi izbuti și să sustrag lucrarea mea Din sfera lui Ahriman și să o dărui, roditoare, Zeilor Pământului. |
|
| BENEDICTUS: | A trebuit să recunoști sensul numerelor În Univers, prin puterea lui Ahriman; |
|
| 2690 | Așa era nevoie pentru orientarea sufletului tău. Disciplina spirituală te-a condus 'n-această sferă Pe care a trebuit s-o cunoști, ca astfel Forța ta de creație să înflorească-n mod sănătos. (Se îndepărtează amândoi; din partea opusă intră Maria și Johannes.) |
|
| MARIA: | Johannes, luptând și-a cucerit sufletul tău Cunoașterea în sferele reci ale-adevărului. De-acuma n-ai să mai țeși în imagini Ceea ce sufletele trăiesc somnolent doar în trup. Fiindcă gândurile ce vor să se zămislească din ele însele Sunt departe de devenirea cosmică. |
|
| THOMASIUS: | 2700 | Iar dac' o fac, o fac din iubire de sine Ce vrea să treacă drept sete de cunoaștere. |
| MARIA: | Cel care vrea să se consacre-activ devenirii umane Și să producă opere care să acționeze viu, Ca forțe, în decursul vremilor, el trebuie Să se încredințeze-ntâi puterilor care, Luptând, aduc în profunzimea realităților Număr și măsură în ordine și dezordine. În adevăr, cunoașterea-i doar viață Ce poate să se revele-n suflete când ele |
|
| 2710 | Își pot aminti în trupul lor pământesc Ce au trăit în lumile spirituale. |
|
| THOMASIUS: | Deci cursul vieții îmi este trasat. Ca dualitate trebuie să simt ceea ce sunt. Prin Benedictus și-ajutorul tău Sunt o ființă care prin sine există Și ale cărei forțe n-aparțin omului meu propriu Ce încă se mișcă în mine. Ce voi mi-ați dat este un om de sine stătător Și care bucuros trebuie să dea la ceilalți oameni |
|
| 2720 | Ceea ce lui i s-a conferit prin disciplina spirituală. El trebuie să se dedice lumii așa cum poate el; Dar în acest om nu trebuie să se amestece Nimic perturbator din celălalt, căruia, la-nceput, Abia-i mijește-adevărata cunoaștere de sine. El se va conduce mai departe ca o lume-n sine Dacă forța proprie și ajutorul nostru îi vor fi În viitor formatoare de destin. |
|
| MARIA: | Că mergi în adevăr sau în eroare, Îți poți păstra mereu deschisă perspectiva |
|
| 2730 | Ce face ca sufletul tău să poată răzbi mai departe, De porți curajos imperativele care Provin de la ființele-mpărăției spirituale. (Cortina cade.)
|
