|
Trezirea sufletelor este cea de a patra dramă din ciclul dramelor-misterii scrise de Rudolf Steiner şi apărută în traducere la Editura Univers Enciclopedic. Facem această menţiune, fiindcă, dacă cititorul ar lua volumul de faţă rupt de contextul desfăşurării evenimentelor prezentate în celelalte drame, înţelegerea ei ar fi nu numai foarte dificilă dar, mai mult, ar putea fi greşită. Întrucât şi traducerii de faţă îi sunt anexate comentariile lui Hugo Reimann, nu vom încerca o „decriptare“ a textului. Înţelegerea acestuia nu se obţine prin lectura cu care ne-am obişnuit să consumăm operele literare. O apropiere de conţinutul dramelor-misterii o vom dobândi numai printr-un adevărat studiu; tocmai de aceea am anexat comentariile menţionate. Se vor găsi acolo şi trimiteri la alte lucrări ale lui Rudolf Steiner, menite să-l ajute pe cel ce vrea să aprofundeze acest ciclu. Introducerea noastră nu face decât să indice câteva direcţii.
Când privim în urmă drumul străbătut de cei care –
în Poarta iniţierii
– tocmai ascultaseră conferinţa lui Benedictus, conferinţă care,
iscând atâtea întrebări, uimiri, frământări
iăuntrice, i-a pornit pe calea cunoaşterii spirituale, descoperim
în evoluţia lor unele trepte conturate de Rudolf Steiner privind
dezvoltarea discipolului în cadrul iniţierii moderne, găsim
treapta cunoaşterii imaginative, cea a inspiraţiei şi a intuiţiei, cea
a cunoaşterii corespondenţelor dintre microcosmos şi macrocosmos.
Desigur, aceste etape nu sunt atinse în acelaşi timp de toţi
discipolii; ţelul este comun, dar drumul este individualizat, el ţine
de nivelul şi de structura sufletesc-spirituală a fiecăruia, rezultate
din vieţi anterioare. Tocmai de aceea şi trezirea lor poartă o amprentă
personală. Cu o trezire avem de-a face atunci când forţele
sufleteşti – gândire, simţire, voinţă – pe care le trăim cel mult
ca umbre palide înlăuntrul nostru apar ca Fiinţe-gând
independente, obiective, aşa cum îi apar Mariei, întrupate
în Astrid şi Luna, iar lui Capesius întrupate în
făptura Philiei (drama a patra), cu o trezire – treapta cunoaşterii
imaginative – avem de-a face la Johannes Thomasius încă în
prima dramă; tot aici o aflăm pe Theodora la treapta inspiraţiei.
O trezire avem şi la Johannes în drama a patra, când
îşi dă seama de Cealaltă Sine a sa. Această Sine – spune Rudolf
Steiner în Tainele
Pragului – „este o Fiinţă-gând printre
Fiinţe-gând.
Pentru aceste Fiinţe-gând, cuvintele sunt fapte şi ceea ce
determină ele în viaţa omului are loc prin ceea ce s-ar putea
numi inspiraţie (...). Natura omului este inspirată de cea de a doua
Sine a sa, cea care ne inspiră ceea ce noi numim destinul nostru“. Tot
despre o trezire este vorba – arată Rudolf Steiner în acelaşi
ciclu – atunci când, deşi ai primit şi ai înţeles ceva sub
formă de gânduri, încât ai putea chiar să ţii
conferinţe pe tema respectivă, nu l-ai cuprins însă într-o înţelegere vie a vieţii; vine
însă un moment în care, după ce ai parcurs în linişte
anumite experienţe, ai revelaţia esenţei celor primite la nivel
intelectual, le cuprinzi în viaţa lor, în semnificaţia lor.
Este ceea ce poetul Christian Morgenstern a prins atât de bine
în cele patru versuri din Actul
de naştere al filosofiei:
„O oaie mă priveşte; se-nfioară:
Parcă-ar vedea un om întâia oară.
Ca-n vis stau, cu privirea nemişcată:
Parcă-aş vedea o oaie-ntâia dată“.
Acest moment de trezire îl trăieşte Hilarius în discuţia
cu Romanus, ale cărui cuvinte le ascultase de multe ori, dar care abia
acum au valoarea revelaţiei. Un început de trezire – la un cu
totul alt nivel – intuieşte şi şeful biroului când află de
moartea lui Strader.
O situaţie aparte întâlnim în tabloul trei,
când sufletul Mariei şi al lui Benedictus trăiesc în stare
conştientă Miezul de noapte al lumilor, iar în tabloul nouă
îşi aduc aminte de această trăire. Miezul de noapte cosmic se
situează la jumătatea drumului între moarte şi o nouă naştere. El
este atins de suflet atunci când, străbătând pe rând
sferele planetare – în care este permeabil la lumina Ierarhiilor
spirituale în măsura în care este marcat de forţă morală –,
ajunge în sfera lui Saturn. Dar sufletul nu poate avea o trăire
conştientă a acestui moment decât dacă în viaţa de pe
pământ a dobândit o cunoaştere a evenimentului hristic, a
stabilit o legătură cu Hristos, cu Misteriul Golgotei. Or, când
poţi trăi conştient acest Miez de noapte al lumilor, arată Rudolf
Steiner, ai viziunea a ceea ce ai de reproşat vieţii tale trecute şi
presimţi „suflul necesităţilor eterne“, care se transformă apoi
în semne de destin, în karma viitoare. Recunoaşterea
ţelurilor spirituale personale prin contemplarea propriilor
culpabilităţi constituie una din vieţuirile conştiente ale Miezului de
noapte cosmic.
O problematică aparte a dramei o constituie încercarea de a
aduce spiritualul în realitatea senzorială. Spre asta se simte
împins dr. Strader:
„Scopul acelui curent spiritual
Ce mi-a indicat clar drumul vieţii
Este să lege ceea ce spiritul împlineşte în spirit
De lucrări ce prind viaţă în existenţa fizică“.
Inginerul Strader, cel care a trecut până aici prin
atâtea îndoieli şi confruntări – rezultat al unor note cu
totul particulare ale vieţilor sale trecute –, atât de sceptic,
în finalul primei drame, cu privire la evoluţia sa, dar
atât de împins spre faptă, are în Trezirea sufletelor viziunea
imaginativă despre care îi scrie lui Benedictus. Este trezirea
sa, în care descoperă ţesătura forţelor spirituale potrivnice,
ahrimanice, care s-au opus proiectului său. Unirea ţelurilor spirituale
cu faptele senzoriale, asta voia Strader prin proiectul lui. Acest
proiect viza lumea tehnicii, şi tocmai de aceea nu trebuie să ne mirăm
că a declanşat, în culisele spirituale, reacţiile Potrivnicului.
Pentru a înţelege cele desfăşurate în dramă, ne simţim
obligaţi să cităm câteva pasaje din ciclul de conferinţe ţinut de
Rudolf Steiner în perioada 1922–1923 pe tema apariţiei ştiinţelor
naturale (GA 326):
„Astăzi ne aflăm în faţa unei lumi măreţe, care s-a putut
naşte numai datorită faptului că ştiinţele naturale au abordat domeniul
neviului; este vorba de lumea tehnicii, care, chiar prin numele ei, ne
trădează despre ce este vorba. Cuvântul grec tehne înseamnă artă, adică tehnica este artă
atunci când ea mai conţine spiritul. Azi, folosirea spiritului se
face numai în sensul unor gânduri abstracte, nespirituale,
şi stăm în faţa obiectelor tehnicii în aşa fel
încât trebuie să ne spunem: Am putut ajunge la ele doar
prin faptul că am ajuns la o cunoaştere autentică a ceea ce este numai
fizic, mort. Acest lucru a fost necesar pentru ca omenirea, în
evoluţia ei, să privească în împărăţia morţii. Prin
aceasta, omul a putut să păşească în împărăţia tehnicii,
care îl înconjoară pretutindeni... Important este ca faţă
de tehnică, faţă de spiritualul tehnicii să ajungem să avem acel
sentiment lăuntric similar vieţuirii dureroase pe care o ai în
faţa unui om pe patul de moarte... Faţă de cunoaşterea abstractă,
obişnuită, un astfel de sentiment ne va duce la cunoaşterea reală a
tehnicii, şi anume la faptul că ea este numai o prelucrare a ceea ce
este mort. Acest sentiment va putea atunci să devină impuls puternic
pentru a căuta pe noi căi spiritul“.
„Şi de fapt aş putea să-mi fac o imagine a viitorului – cum omul
priveşte peste toate coşurile de fum, peste fabrici şi peste liniile de
telefoane, peste tot ceea ce tehnica a adăugat într-un mod
minunat pământului fizic. El, omul, stă deasupra acestui
mormânt al spiritului şi îndreaptă spre Cosmos un strigăt
plin de aşteptare. Iar acestui strigăt-dor arzător i se răspunde; dorul
său se împlineşte. Căci aşa cum din piatra moartă – care este cu
siguranţă ceva mort –, prin tratare, când este lovită iese focul
viu, tot aşa din tehnica moartă va rezulta spiritul viu atunci
când vor exista oameni care să vieţuiască lăuntric corect
tehnica.“ (În acest sens, inginerul şi artistul plastic elveţian
Paul Schatz, cel care a reuşit să dezvolte o maşină prin care se pot
îmbunătăţi realmente proprietăţile apei din lacuri şi bălţi,
spunea cândva că „formele pe care le va folosi tehnica viitorului
îşi vor avea originea nu doar în natura
înconjurătoare ci şi în macrocosmos“.) „Când omul –
spune Rudolf Steiner – intră doar în pământesc, el
întâlneşte aici ahrimanicul. El trebuie, cu propria sa
fiinţă, să creeze un raport corect cu acest ahrimanic. Prin evoluţia de
până acum a acestei epoci a tehnicii, omului i se sustrage
posibilitatea de a găsi un raport just faţă de cultura ahrimanică. El
trebuie să găsească tăria lăuntrică, forţa de cunoaştere, pentru a nu
fi copleşit de Ahriman în cadrul acestei culturi tehnice.
Subnatura trebuie recunoscută şi înteleasă ca atare. Acest lucru
se poate numai dacă omul se înalţă în cunoaşterea
spirituală tot aşa de mult spre o supranatură extrapământească pe
cât de mult a coborât prin tehnică în subnatură.“
În epoca noastră, a internetului, a supertehnologizării, putem
măcar presimţi gravitatea problematicii din Trezirea sufletelor. Ea nu
trebuie să ne ducă la a voi să fugim din această societate
supratehnologizată sau la a dori o întoarcere în „vremurile
de demult“. Problematica epocii contemporane trebuie privită conştient,
cu toate aspectele ei – cu cotidiainul ei, cu abisurile ei pline de
primejdii, cu simulările şi disimulările ei, dar şi cu culmile ei. Căci
în secolul XX omenirea a primit nu numai bomba atomică şi
computerele, ci şi ştiinţa spirituală antroposofică, care ne permite să
înţelegem epoca aceasta şi valentele tehnicii, să conştientizăm
şi mai mult actualitatea impulsului venit prin Misteriul de pe Golgota.
E adevărat, Rudolf Steiner spunea că, din păcate, acelui „Nu eu, ci
Hristos în mine“, exprimat de apostolul Pavel, omenirea actuală
îi preferă: „Eu în mine-însumi, iar Hristos în
măsura în care pot să-l accept“. Or, pentru a putea depăşi
problematicile contemporane, este nevoie tocmai de forţa ce emană din
Misteriul Golgotei – de impulsul lui Hristos.
Nu ştim ce ar fi cuprins cea de a cincea dramă pe care Rudolf
Steiner o avea în proiect dar nu a mai scris-o. Credem însă
că este destul să ne oprim puţin asupra gândurilor iscate de
dramele-misterii pentru a începe să ne întrezărim
responsabilităţile.
ADRIANA ONOFREI şi GHEORGHE PAXINO
Bucureşti – Paşti 2001
