Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL ZECE


Aceeaşi cameră ca în tabloul nouă. La început Johannes, singur, meditând. Apare apoi Cealahă Philia, Maria, Spiritul tinereţii lui Johannes, Lucifer, Benedictus.

JOHANNES:

„E ceasu-n care el îşi va consacra existenţa
Slujirii străvechii sacre-nţelepciuni.
Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa
Să rămân acum în spirit aproape de el.“

2420   Aşa vorbea în vechi timpuri, aproape de Templu,
Femeia pe care-o văd într-un tablou spiritual;
Gândind la ea, simt cum capăt putere.
Ce face-n mine-acest tablou? Cine mă ţine
În contemplarea lui, ca fermecat? Adevărat,
Fascinaţia nu vine din tabloul însuşi;
De mi-ar apărea ca imagine-naintea ochilor
În existenţa senzorială, mi-ar părea
Lipsit de conţinut. Ce îmi vorbeşte din el?
(Se aude de departe vocea Celeilalte Philii.)

CEALALTĂ PHILIA:

Urzirea vrăjită

2430
A propriei fiinţe.

JOHANNES:

Şi visarea ce se trezeşte
Dezvăluie sufletelor
Urzirea vrăjită
A propriei fiinţe.
(În timp ce Johannes rosteşte aceste cuvinte, se apropie de el Cealaltă Philia.)

JOHANNES:

Cine eşti tu, spirit magic, plin de enigme?
Mi-ai adus în suflet un sfat adevărat...
Şi totuşi m-ai înşelat în ce te priveşte.

CEALALTĂ PHILIA:

Johannes, dublul finţei tale
L-ai creat din tine. Iar eu trebuie

2440
Să te preschimb ca umbră până când tu însuţi
Vei dezlega umbra căreia
Vina ta îi conferă viaţă magică.

JOHANNES:

E-a treia oară când spui cuvântul ăsta;
Vreau să-l urmez. Arată-mi calea!

CEALALTĂ PHILIA:

Johannes, trăind în lumea spiritului, caută
Ce-ţi este păstrat în sinea ta.
Lumina-ţi va fi dată din lumina sa.
Vei putea să vezi în tine însuţi
Cum să stingi vina într-o viaţă următoare.

JOHANNES:

Cum pot, trăind în lumea spiritului,

2450
Să caut ce îmi e păstrat în sinea mea?

CEALALTĂ PHILIA:

Dă-mi ceea ce îţi eşti pentru tine gândind.
Te pierde-n mine pentru scurt timp doar;
Dar aşa încât să nu-ţi devii un altul.

JOHANNES:

Cum pot să mă dărui ţie fără ca mai întâi
Să te văd în adevărata ta fiinţă?

CEALALTĂ PHILIA:

Eu sunt în tine, sunt mădular al sufletului tău;
Eu sunt în tine însăşi forţa iubirii;
Speranţa inimii care se mişcă-n tine,

2460
Roadele vieţilor pământeşti de mult trecute,
Păstrate pentru tine-n existenţa ta;
O, priveşte-le prin mine... simte-mă
Şi priveşte-te pe tine însuţi prin forţa mea în tine.
Scrutează fiinţa imaginii pe care,
Fără să participi, viziunea ta ţi-a creat-o.
(Cealaltă Philia dispare.)

JOHANNES:

O, spirit plin de enigme, te pot simţi
În mine, dar nu te mai văd.
Unde trăieşti tu pentru mine?
(De departe se aude strigătul Celeilalte Philii.)

CEALALTĂ PHILIA:

Urzirea vrăjită

2470
A propriei fiinţe

JOHANNES:

Urzire vrăjită
A propriei fiinţe.
Urzire vrăjită a propriei mele fiinţe,
Scrutează-mi fiinţa imaginii pe care,
Fără să participi, viziunea mi-a creat-o
…………………………………………...
Unde mă răpeşte forţa acestui cuvânt?
O stea, acolo, pe ţărmul sufletului...
Ea luminează, s-apropie... ca formă spirituală,
E tot mai clară; forme se plăsmuiesc...,

2480
Ele acţionează ca fiinţe vii...
Un tânăr mist,... o flacără de jertfă,
Porunca severă a Marelui hierofant
De-a revela fidel conținutul flăcării.
……………………………………………
Femeia pe care viziunea mea, fără să particip,
A creat-o în imagine, îl caută pe tânărul mist.
(Maria apare ca gând al lui Johannes.)

MARIA:

Cine-a gândit la tine în faţa flăcării de jertfă?
Cine te-a simţit aproape de locul de iniţiere?
………………………………………………
Johannes, de vrei să smulgi umbra ta spirituală
Din lumile de vrajă ale sufletului, trăieşte

2490
Ţelurile care îţi luminează din ea;
Urma pe care o cauţi, ea te conduce;
Dar trebuie întâi s-o regăseşti corect.
Ţi-o va arăta femeia din apropierea Templului,
Dacă o trăieşti în tine cu forţa gândurilor.
Vrăjită printre spirite-umbră, ea tinde
Spre cealaltă umbră, care acum, prin tine,
Aduce rele servicii umbrelor înspăimântătoare.
(Apare Spiritul tinereţii lui Johannes.)

SPIRITUL TINEREŢII LUI JOHANNES:


Vreau să fiu în viitor mereu unit cu tine
Dacă vrei s-ntreţii cu iubire forţele pe care,

2500
În sânul timpului, mi le-a păstrat fidel
Acel tânăr mist din timpurile vechi
Pe care sufletul tău îl căuta odinioară-n Templu.
Dar trebuie să vezi în adevăr şi spiritul
Alături de care îţi apar acum.

MARIA:

Maria, aşa cum tu voiai s-o vezi,
Nu e în lumile unde luminează adevărul.
Legământul meu sacru şi grav emană forţa
Ce trebuie să îţi menţină ce tu ai cucerit.
Mă vei găsi în câmpurile limpezi de lumină

2310
Unde frumuseţea, radiind, creează forţe de viaţă;
Caută-mă-n temeliile lumilor, acolo unde
Sufletele vor să-şi cucerească simţirea zeiască
Prin iubirea care contemplă Sinea în Tot.
(Pe ultimele cuvinte ale Mariei, apare Lucifer.)

LUCIFER:

Acţionaţi deci, puteri ale constrângerii!
Simţiţi voi, Spirite ale elementelor,
Forţele Maestrului vostru
Şi calea neteziţi-o,
Ca din domeniul pământesc
Să se poată-ntoarce

2520
În sfera lui Lucifer
Ceea ce dorinţa mea aprig voieşte,
Ceea ce se supune voinţei mele!
(Apare Benedictus.)

BENEDICTUS:

Legământul sacru şi grav al Mariei
Lucrează-n sufletul lui iradierea salvatoare.
El te va preţui, dar nu îţi va cădea victimă.

LUCIFER:

Voi lupta!

BENSDICTUS:

Şi, luptând, vei sluji zeilor!

(Cortina cade.)