|
Aceeaşi cameră ca în tabloul nouă. La început Johannes, singur, meditând. Apare apoi Cealahă Philia, Maria, Spiritul tinereţii lui Johannes, Lucifer, Benedictus.
| JOHANNES: |
„E ceasu-n care el îşi va
consacra existenţa Slujirii străvechii sacre-nţelepciuni. Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa Să rămân acum în spirit aproape de el.“ |
|
| 2420 | Aşa vorbea în vechi
timpuri, aproape de Templu, Femeia pe care-o văd într-un tablou spiritual; Gândind la ea, simt cum capăt putere. Ce face-n mine-acest tablou? Cine mă ţine În contemplarea lui, ca fermecat? Adevărat, Fascinaţia nu vine din tabloul însuşi; De mi-ar apărea ca imagine-naintea ochilor În existenţa senzorială, mi-ar părea Lipsit de conţinut. Ce îmi vorbeşte din el? (Se aude de departe vocea Celeilalte Philii.) |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Urzirea
vrăjită |
|
| 2430 |
A
propriei fiinţe. |
|
| JOHANNES: |
Şi visarea ce se trezeşte Dezvăluie sufletelor Urzirea vrăjită A propriei fiinţe. (În timp ce Johannes rosteşte aceste cuvinte, se apropie de el Cealaltă Philia.) |
|
| JOHANNES: |
Cine eşti tu, spirit magic, plin
de enigme? Mi-ai adus în suflet un sfat adevărat... Şi totuşi m-ai înşelat în ce te priveşte. |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Johannes, dublul finţei tale L-ai creat din tine. Iar eu trebuie |
|
| 2440 |
Să te preschimb ca umbră
până când tu însuţi Vei dezlega umbra căreia Vina ta îi conferă viaţă magică. |
|
| JOHANNES: |
E-a treia oară când spui
cuvântul ăsta; Vreau să-l urmez. Arată-mi calea! |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Johannes, trăind în lumea
spiritului, caută Ce-ţi este păstrat în sinea ta. Lumina-ţi va fi dată din lumina sa. Vei putea să vezi în tine însuţi Cum să stingi vina într-o viaţă următoare. |
|
| JOHANNES: |
Cum pot, trăind în lumea
spiritului, |
|
| 2450 |
Să caut ce îmi e păstrat
în sinea mea? |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Dă-mi ceea ce îţi eşti
pentru tine gândind. Te pierde-n mine pentru scurt timp doar; Dar aşa încât să nu-ţi devii un altul. |
|
| JOHANNES: |
Cum pot să mă dărui ţie fără ca
mai întâi Să te văd în adevărata ta fiinţă? |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Eu sunt în tine, sunt
mădular al sufletului tău; Eu sunt în tine însăşi forţa iubirii; Speranţa inimii care se mişcă-n tine, |
|
| 2460 |
Roadele vieţilor
pământeşti de mult trecute, Păstrate pentru tine-n existenţa ta; O, priveşte-le prin mine... simte-mă Şi priveşte-te pe tine însuţi prin forţa mea în tine. Scrutează fiinţa imaginii pe care, Fără să participi, viziunea ta ţi-a creat-o. (Cealaltă Philia dispare.) |
|
| JOHANNES: |
O, spirit plin de enigme, te pot
simţi În mine, dar nu te mai văd. Unde trăieşti tu pentru mine? (De departe se aude strigătul Celeilalte Philii.) |
|
| CEALALTĂ PHILIA: |
Urzirea
vrăjită |
|
| 2470 |
A
propriei fiinţe |
|
| JOHANNES: |
Urzire vrăjită A propriei fiinţe. Urzire vrăjită a propriei mele fiinţe, Scrutează-mi fiinţa imaginii pe care, Fără să participi, viziunea mi-a creat-o …………………………………………... Unde mă răpeşte forţa acestui cuvânt? O stea, acolo, pe ţărmul sufletului... Ea luminează, s-apropie... ca formă spirituală, E tot mai clară; forme se plăsmuiesc..., |
|
| 2480 |
Ele acţionează ca fiinţe vii... Un tânăr mist,... o flacără de jertfă, Porunca severă a Marelui hierofant De-a revela fidel continutul flăcării. …………………………………………… Femeia pe care viziunea mea, fără să particip, A creat-o în imagine, îl caută pe tânărul mist. (Maria apare ca gând al lui Johannes.) |
|
| MARIA: |
Cine-a gândit la tine
în faţa flăcătii de jertfă? Cine te-a simţit aproape de locul de iniţiere? ……………………………………………… Johannes, de vrei să smulgi umbra ta spirituală Din lumile de vrajă ale sufletului, trăieşte |
|
| 2490 |
Ţelurile care îţi
luminează din ea; Urma pe care o cauţi, ea te conduce; Dar trebuie întâi s-o regăseşti corect. Ţi-o va arăta femeia din apropierea Templului, Dacă o trăieşti în tine cu forţa gândurilor. Vrăjită printre spirite-umbră, ea tinde Spre cealaltă umbră, care acum, prin tine, Aduce rele servicii umbrelor înspăimântătoare. (Apare Spiritul tinereţii lui Johannes.) |
|
| SPIRITUL
TINEREŢII LUI JOHANNES: |
||
| Vreau să fiu în viitor
mereu unit cu tine Dacă vrei s-ntreţii cu iubire forţele pe care, |
||
| 2500 |
În sânul timpului,
mi le-a păstrat fidel Acel tânăr mist din timpurile vechi Pe care sufletul tău îl căuta odinioară-n Templu. Dar trebuie să vezi în adevăr şi spiritul Alături de care îţi apar acum. |
|
| MARIA: |
Maria, aşa cum tu voiai s-o vezi, Nu e în lumile unde luminează adevărul. Legământul meu sacru şi grav emană forţa Ce trebuie să îţi menţină ce tu ai cucerit. Mă vei găsi în câmpurile limpezi de lumină |
|
| 2310 |
Unde frumuseţea, radiind,
creează forţe de viaţă; Caută-mă-n temeliile lumilor, acolo unde Sufletele vor să-şi cucerească simţirea zeiască Prin iubirea care contemplă Sinea în Tot. (Pe ultimele cuvinte ale Mariei, apare Lucifer.) |
|
| LUCIFER: |
Acţionaţi deci, puteri ale
constrângerii! Simţiţi voi, Spirite ale elementelor, Forţele Maestrului vostru Şi calea neteziţi-o, Ca din domeniul pământesc Să se poată-ntoarce |
|
| 2520 |
În sfera lui Lucifer Ceea ce dorinţa mea aprig voieşte, Ceea ce se supune voinţei mele! (Apare Benedictus.) |
|
| BENEDICTUS: |
Legământul sacru şi grav
al Mariei Lucrează-n sufletul lui iradierea salvatoare. El te va preţui, dar nu îţi va cădea victimă. |
|
| LUCIFER: |
Voi lupta! |
|
| BENSDICTUS: |
Şi, luptând, vei sluji
zeilor! (Cortina cade.)
|
|
