Aceeași cameră din tabloul precedent. La începutul scenei, soţia lui Hilarius într-o discuţie cu șeful biroului.
| DOAMNA HILARIUS: | E ca și când destinul însuși n-ar dori fapta Ce pare totuși necesară soţului meu... Dacă te gândești ce încurcate-s firele Toarse de-această putere într-un nod al vieţii |
|
| 2890 | Care ne strânge pe toţi puternic aici. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Un nod al destinului care minţii umane Îi poate părea la-nceput cu totul de nedezlegat. ................................................. Va trebui deci să fie tăiat. ........................................... Nu văd altă posibilitate decât să apară, Acum, o ruptură între soţul vostru Și-acest cerc al vieţii mele. |
|
| DOAMNA HILARIUS: | Să se despartă de voi, soţul meu... niciodată... Asta ar contrazice spiritul casei care Dăinuie încă de la scumpul nostru tată, |
|
| 2900 | Și căruia fiul vrea să-i rămână credincios. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Dar nu-i deja sfărâmată această credincioșie? Ţelurile pe care Hilarius și le pune Sigur că nu-s conforme cu direcţia pe care Acel spirit voia mereu să o urmeze. |
|
| DOAMNA HILARIUS: | Fericirea vieţii soţului meu depinde acum De atingerea acestui ţel. Am văzut cum sufletul lui s-a schimbat De când l-a fulgerat acest gând. Viaţa nu-i adusese până atunci decât |
|
| 2910 | O uscăciune mohorâtă-n suflet, pe care O ascundea celor mai intimi prieteni, Dar care, astfel, îl consuma și mai mult lăuntric. El se simţea 'nainte neînsemnat, pentru că În sufletul lui nu voiau să germineze gânduri Care să-i pară demne de viaţă. Când a avut apoi în faţa sufletului Proiectul lucrării miștilor, întinerise; Un alt om, mereu bucuros... Cu acest ţel Se simtea în adevăr demn să trăiască... |
|
| 2920 | Că voi v-aţi putea opune, era Departe de gândul lui, până s-o vadă... Asta l-a lovit cum nici o lovitură Nu l-a lovit până atunci în viaţă. O, dacă aţi ști cât suferă prin voi, Sigur că v-aţi îndulci duritatea. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Să mă opun convingerii mele, mi s-a părut a fi Ca și când mi-aș pierde demnitatea umană. Să-l văd pe Strader Alături de mine, îmi va fi greu. |
|
| 2930 | Am hotărât totuși să port această povară Fiindcă o susţine Romanus, pe care-l înţeleg De când mi-a vorbit despre Strader. Ce el mi-a putut spune este pentru mine Începutul propriei mele ucenicii spirituale. Din cuvintele lui s-aprindea o forţă; Ea a pătruns activ în sufletul meu; N-am mai simţit-o înainte. Sfatul lui trebuie să aibă greutate pentru mine, Chiar dacă nu îl pot urma încă înţelegând. |
|
| 2940 | Numai Romanus stă de partea lui Strader. Participarea celorlalţi miști la lucrare Nu-i pare dăunătoare doar pentru ea; 'I-apare periculoasă chiar pentru miști. Atât de mult preţuiesc părerea lui Romanus Încât trebuie să cred acum că dacă Strader Se găsește-n lucrare fără de prieteni Asta ar fi pentru el un semn de destin. Asta arată că ar trebui să rămână Alături de prieteni, și-abia mai târziu |
|
| 2950 | Să-și scoată din strădania sa mistică Impulsul pentru fapta exterioară. Că el, În ultima vreme, e mai aproape de ei ca oricând, După ce se-nstrăinase puţin timp, Asta mă face să cred că ar ajunge La noua sa stare, chiar dacă Pentru moment și-ar vedea ţelul pierdut. |
|
| DOAMNA HILARIUS: | Voi nu-l vedeţi pe-acest om decât cu privirea Pe care Romanus a putut să v-o deschidă. Ar trebui să-l vedeţi fără părtinire. |
|
| 2960 | El se poate dărui vieţii spiritului, încât Să pară cu totul rupt de pămâut. Atunci spiritul îi este cu totul prezenţă. Atunci Theodora este pentru el încă în viaţă. Îi vorbește ca și cum ar sta faţă-n faţă. Mulţi miști pot să imprime în cuvinte Mesajele spiritului, care, Regândite, creează certitudinea; Ce Strader spune acţionează chiar în vorbire. Se vede că ţine puţin la vieţuirea spirituală lăuntrică, |
|
| 2970 | Pe care se mulţumește s-o știe doar în sentiment Și, mist fiind, predă întotdeauna conducerea Impulsului cercetătorului. De-aceea nici nu tulbură cu mistica Simţul pentru știinţă, care astfel, practic, Se-arată folositor vieţii. Încercaţi deci Să vedeţi asta la el și învăţaţi prin el Și că judecata lui asupra prietenilor săi Devine mult superioară aprecierii altora, Cum și-a putut-o forma Romanus. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | 2980 | În situaţia asta, care-i atât de departe De sfera gândirii mele obișnuite, Judecata lui Romanus îmi este solul ferm Pe care pot să stau. Dacă mă dărui Unui domeniu care m-apropie de Mistică, Am nevoie de-o astfel de călăuzire Pe care mi-o poate oferi doar un om Care mi-a câștigat încrederea prin ceea ce Pot înţelege pe deplin din fiinţa sa. (Intră secretarul.) |
| ȘEFUL BIROULUI: | Sunteţi tulburat, prietene; ce se-ntâmplă? |
|
| SECRETARUL (ezitând): | 2990 | Doctorul Strader, acum câteva ore, a murit. |
| ȘEFUL BIROULUI: | A murit Strader? |
|
| DOAMNA HILARIUS: | Strader mort!... Unde-i Hilarius? |
|
| SECRETARUL: | E-n camera sa... Ca paralizat de vestea ce i-a fost adusă De la locuinţa lui Strader. (Soţia lui Hilarius iese. Secretarul o urmează.) |
|
| ȘEFUL BIROULUI (singur): | ||
| Strader mort!... E-adevărat asta? ............................................................ M-atinge somnul spiritului, despre care Am auzit atât de multe?... Puterea destinului |
||
| 3000 | Care ţine-aici frâiele își arată un chip grav. O, micul meu suflet, ce forţă a apucat acum Firul destinului tău, Încât să fie prins în acest nod? ..................................................... Se va-ntâmpla ce trebuie să se întâmple! .............................................................. De ce nu m-au mai părăsit aceste cuvinte Din ceasu-n care Strader le-a spus 'Naintea lui Gottgetreu și-a mea? Ele îi răsunau ca venite din altă lume... Rostite, ca răpit în spirit! |
|
| 3010 | Ce trebuia deci să se întâmple? Simt bine, Atunci m-a cuprins lumea spiritului. În acel cuvânt... îmi răsună vorbirea ei; Ce grav îmi răsună...; cum învăţ s-o-nţeleg? (Cortina cade.)
|
|
