|
Aceeaşi cameră din tabloul precedent. La începutul
scenei, soţia lui Hilarius într-o discuţie cu şeful biroului.
| DOAMNA HILARIUS: | E ca şi când destinul
însuşi n-ar dori fapta Ce pare totuşi necesară soţului meu... Dacă te gândeşti ce încurcate-s firele Toarse de-această putere într-un nod al vieţii |
|
| 2890
|
Care ne strânge pe toţi
puternic aici. |
|
| ŞEFUL BIROULUI: |
Un nod al destinului care minţii
umane Îi poate părea la-nceput cu totul de nedezlegat. ………………………………………………. Va trebui deci să fie tăiat. ………………………………………………. Nu văd altă posibilitate decât să apară, Acum, o ruptură între soţul vostru Şi-acest cerc al vieţii mele. |
|
| DOAMNA HILARIUS: |
Să se despartă de voi, soţul
meu... niciodată... Asta ar contrazice spiritul casei care Dăinuie încă de la scumpul nostru tată, |
|
| 2900 |
Şi cătuia fiul vrea să-i
rămână credincios. |
|
| ŞEFUL BIROULUI: |
Dar nu-i deja sfărâmată
această credincioşie? Ţelurile pe care Hilarius şi le pune Sigur că nu-s conforme cu direcţia pe care Acel spirit voia mereu să o urmeze. |
|
| DOAMNA HILARIUS: |
Fericirea vieţii soţului meu
depinde acum De atingerea acestui ţel. Am văzut cum sufletul lui s-a schimbat De când l-a fulgerat acest gând. Viaţa nu-i adusese până atunci decât |
|
| 2910 |
O uscăciune mohorâtă-n
suflet, pe care O ascundea celor mai intimi prieteni, Dar care, astfel, îl consuma şi mai mult lăuntric. El se simţea 'nainte neînsemnat, pentru că În sufletul lui nu voiau să germineze gânduri Care să-i pară demne de viaţă. Când a avut apoi în faţa sufletului Proiectul lucrării miştilor, întinerise; Un alt om, mereu bucuros... Cu acest ţel Se simtea în adevăr demn să trăiască... |
|
| 2920 |
Că voi v-aţi putea opune, era Departe de gândul lui, până s-o vadă... Asta l-a lovit cum nici o lovitură Nu l-a lovit până atunci în viaţă. O, dacă aţi şti cât suferă prin voi, Sigur că v-aţi îndulci duritatea. |
|
| ŞEFUL BIROULUI: |
Să mă opun convingerii mele, mi
s-a părut a fi Ca şi când mi-aş pierde demnitatea umană. Să-l văd pe Strader Alături de mine, îmi va fi greu. |
|
| 2930 |
Am hotărât totuşi să port
această povară Fiindcă o susţine Romanus, pe care-l înţeleg De când mi-a vorbit despre Strader. Ce el mi-a putut spune este pentru mine Începutul propriei mele ucenicii spirituale. Din cuvintele lui s-aprindea o forţă; Ea a pătruns activ în sufletul meu; N-am mai simţit-o înainte. Sfatul lui trebuie să aibă greutate pentru mine, Chiar dacă nu îl pot urma încă înţelegând. |
|
| 2940 |
Numai Romanus stă de partea lui
Strader. Participarea celorlalţi mişti la lucrare Nu-i pare dăunătoare doar pentru ea; 'I-apare periculoasă chiar pentru mişti. Atât de mult preţuiesc părerea lui Romanus Încât trebuie să cred acum că dacă Strader Se găseşte-n lucrare fără de prieteni Asta ar fi pentru el un semn de destin. Asta arată că ar trebui să rămână Alături de prieteni, şi-abia mai târziu |
|
| 2950 |
Să-şi scoată din strădania sa
mistică Impulsul pentru fapta exterioară. Că el, În ultima vreme, e mai aproape de ei ca oricând, După ce se-nstrăinase puţin timp, Asta mă face să cred că ar ajunge La noua sa stare, chiar dacă Pentru moment şi-ar vedea ţelul pierdut. |
|
| DOAMNA HILARIUS: |
Voi nu-l vedeţi pe-acest om
decât cu privirea Pe care Romanus a putut să v-o deschidă. Ar trebui să-l vedeţi fără părtinire. |
|
| 2960 |
El se poate dărui vieţii
spiritului, încât Să pară cu totul rupt de pămâut. Atunci spiritul îi este cu totul prezenţă. Atunci Theodora este pentru el încă în viaţă. Îi vorbeşte ca şi cum ar sta faţă-n faţă. Mulţi mişti pot să imprime în cuvinte Mesajele spiritului, care, Regândite, creează certitudinea; Ce Strader spune acţionează chiar în vorbire. Se vede că ţine puţin la vieţuirea spirituală lăuntrică, |
|
| 2970 |
Pe care se mulţumeşte s-o ştie
doar în sentiment Şi, mist fiind, predă întotdeauna conducerea Impulsului cercetătorului. De-aceea nici nu tulbură cu mistica Simţul pentru ştiinţă, care astfel, practic, Se-arată folositor vieţii. Încercaţi deci Să vedeţi asta la el şi învăţaţi prin el Şi că judecata lui asupra prietenilor săi Devine mult superioară aprecierii altora, Cum şi-a putut-o forma Romanus. |
|
| ŞEFUL BIROULUI: |
2980 |
În situaţia asta, care-i
atât de departe De sfera gândirii mele obişnuite, Judecata lui Romanus îmi este solul ferm Pe care pot să stau. Dacă mă dărui Unui domeniu care m-apropie de Mistică, Am nevoie de-o astfel de călăuzire Pe care mi-o poate oferi doar un om Care mi-a câştigat încrederea prin ceea ce Pot înţelege pe deplin din fiinţa sa. (Intră secretarul.) |
| ŞEFUL BIROULUI: |
Sunteţi tulburat, prietene; ce
se-ntâmplă? |
|
| SECRETARUL (ezitând):
|
2990 |
Doctorul Strader, acum
câteva ore, a murit. |
| ŞEFUL BIROULUI: |
A murit Strader? |
|
| DOAMNA HILARIUS: |
Strader mort!... Unde-i
Hilarius? |
|
| SECRETARUL: |
E-n camera sa... Ca paralizat de vestea ce i-a fost adusă De la locuinţa lui Strader. (Soţia lui Hilarius iese. Secretarul o urmează.) |
|
| ŞEFUL
BIROULUI (singur): |
||
| Strader mort!... E-adevărat asta? ...................................................………….. M-atinge somnul spiritului, despre care Am auzit atât de multe?... Puterea destinului |
||
| 3000 | Care ţine-aici frâiele
îşi arată un chip grav. O, micul meu suflet, ce forţă a apucat acum Firul destinului tău, Încât să fie prins în acest nod? ..................................................... Se va-ntâmpla ce trebuie să se întâmple! .............................................................. De ce nu m-au mai părăsit aceste cuvinte Din ceasu-n care Strader le-a spus 'Naintea lui Gottgetreu şi-a mea? Ele îi răsunau ca venite din altă lume... Rostite, ca răpit în spirit! |
|
| 3010 |
Ce trebuia deci să se
întâmple? Simt bine, Atunci m-a cuprins lumea spiritului. În acel cuvânt... îmi răsună vorbirea ei; Ce grav îmi răsună...; cum învăţ s-o-nţeleg? (Cortina cade.)
|
|
