Același peisaj ca în tabloul doi. Magnus Bellicosus, Romanus, Torquatus, apoi Hilarius intră din dreapta. Cele spuse de ei par a fi urmarea discuţiei avute în timpul plimbării. Discuţia devine acum atât de importantă încât ei se opresc puţin.
| BELLICOSUS: | Dar capul ăsta tare, dacă nu se pleacă, Cum o să-nainteze lucrarea pe care Gottgetreu Vrea, din iubire, s-o pună-n slujba oamenilor? |
|
| ROMANUS: | Motivele pe care își sprijină obiecţiile Fidelul asociat al amicului nostru cântăresc Nu numai pentru cei ce-și formează părerea |
|
| 820 | După cetinţele exterioare ale vieţii... Nu-i asta în acord Și cu părerea-adevărată a miștilor? |
|
| BELLICOSUS: | Nu cu aceea a cercului spiritual care Îmbrăţișează riguros ţelurile noastre. Discipolii lui Benedictus ne-au urmat În opera noastră de miști. Hilarius Vrea să creeze pentru ei locuri de muncă Ce-ar face să se coacă roadele lor spirituale. Înţeleptele puteri ale destinului i-au unit |
|
| 830 | Cu noi în Templu; iar prietenul nostru Răspunde doar poruncii care-n Templu Ne-a fost revelată ca datorie spirituală. |
|
| ROMANUS: | Și sunteţi sigur că-nţelegeţi bine-acest mesaj Al spiritului? Ai crede mai curând Că Benedictus însuși și discipolii pe care Îi conduce-n felul său spre spirit Ar trebui să mai rămână încă-n Templu Și să nu-ntreprindă deja asprul drum Spre care Hilarius vrea să îi conducă. |
|
| 840 | Și lui mult prea ușor i se schimbă Viziunea spirituală în somnul visului sufletesc. |
|
| BELLICOSUS: | Nu m-așteptam la cuvintele astea de la voi. Îi pot fi-ngăduite asociatului lui Gottgetreu Care-și poate scoate doar din cărţi O știinţă de mică valoare. Dar datoria voastră-i să recunoașteţi Semnele ce-apar pe drumul miștilor. Modul cum discipolii lui Benedictus Sunt conduși la noi vorbește clar sufletelor noastre. |
|
| 850 | Ei sunt uniţi cu noi pentru ca noi să urmăm Ceea ce se revelează privirii lor clarvăzătoare. |
|
| TORQUATUS: | Dar un alt semn revelă totodată Că plinul binecuvântării puterilor spirituale Nu s-a revărsat în lucrarea Ce ni s-a dăruit sufletelor noastre în Templu. Capesius s-a despărţit de Benedictus Și de cercul discipolilor săi. Că el nu simte încă-n sine Deplina trezie sufletească pe care Benedictus |
|
| 860 | O aștepta de la el, asta aruncă o umbră Și-asupra siguranţei interioare a-nvăţătorului. |
|
| BELLICOSUS: | Departe-s încă de mine darurile clarvederii; Dar simt adesea că multe evenimente Dezleagă-n suflet o cunoaștere premonitorie. Când l-am văzut prima dată pe Capesius În cercul nostru la lăcașul de initiere, M-a obsedat gândul că destinul îl pune Aproape și-n același timp departe de noi. |
|
| ROMANUS: | Pot să vă-nteleg în această presimţire. | |
| 870 | Dar în acea clipă eu n-am simţit pe nici unul Din prietenii noștri atât de strâns uniţi Prin destin cum l-am simţit pe Strader. Astfel de presimţire pentru mine-i doar un semn Ce îi arată sufletului direcţia În care pot căuta apoi cu raţiunea. Și dacă mă-ndrept spre faptă, întâi sting Presimţirea care mi-a întărit gândirea. Așa-mi indică severele legi ale Misticii. Desigur, în sfera spirituală mă simt |
|
| 880 | Unit strâns cu discipolii lui Benedictus. Dar dacă din cercul nostru mistic trebuie Să caut drumul înapoi spre viaţa pământească, Aș îndrăzni s-o fac numai alături de Strader. (Ahriman apare în dreapta, în fundalul peisajului, și dispare către stânga, fără a fi remarcat.) |
|
| TORQUATUS: | Fidelul asociat al lui Gottgetreu Nu recunoaște-n Strader spiritul sigur care Poate aduce propășire-n viaţa exterioară. Iar de-mi ascult și eu vocea lăuntrică, mi s-arată că, În ce privește Mistica, lui îi lipsește total Adevărata dispoziţie sufletească justă. |
|
| 890 | Ce-i pot arăta lui semnele exterioare, Ce înţelege judecata lui din existenţa spiritului, Provoacă-n el impulsul cercetătorului, Dar el e departe de vieţuirea spirituală lăuntrică. Ce pot fi creaţiile lui spirituale Decât obscure reverii mistice? |
|
| ROMANUS: | El n-a înaintat până acum destul Pe drumul spiritual al prietenilor săi Încât s-ajungă să se unească cu dușmani sufletești |
|
| 900 | Ce-s foarte periculoși pentru mulţi miști Când îi însoţesc în viaţa senzorială. |
|
| BELLICOSUS: | Dacă-l credeţi la adăpost de-acești dușmani, Nimic nu vă-mpiedică să lucraţi pentru el Încât să se-mplinească marea operă Pe care Gottgetreu vrea s-o realizeze prin el. Dacă asociatul prietenului nostru aude Cât îl apreciaţi pe bărbatul pe care El își permite să-l stimeze atât de putin, Asta-i va zdruncina desigur judecata. Aţi putea deci să-l câștigaţi pentru lucrare. |
|
| 910 | El știe că, în viaţa practică, voi Aţi reușit în tot ce-aţi întreprins După o matură chibzuinţă. |
|
| ROMANUS: | Dragul meu Gottgetreu, dacă-l puneţi pe Strader Alături de voi și, fără iluzii, aţi vrea Să-i ţineţi departe de opera voastră Pe ceilalţi discipoli ai lui Benedictus, Nu veţi rămâne singur; eu nu vă ofer Doar ajutorul pe care Bellicosus Îl cere acum de la mine, ci-mi pun |
|
| 920 | Și toate bunurile exterioare În slujba frumosului plan al lui Strader. |
|
| HILARIUS: | Cum vă gândiţi că Strader s-ar despărţi acum De discipolii lui Benedictus și ar urma Doar ţelurile sale spirituale, fără ei? Ei îi sunt aproape cum el își este sieși. |
|
| ROMANUS: | Admit, omenește, ei pot să-i fie alături, dar A se iluziona că le este unit și spiritual, Asta o poate admite doar acea parte a sufletului Care încă-i adâncită-n somnul spiritului. |
|
| 930 | Cred însă că-n curând vom vedea Că acea parte se poate maturiza și-n viaţa trează. (Cei patru își continuă drumul și dispar în stânga.) (Din dreapta vin Capesius, Strader, Felix și Felicia Balde. Discutând între ei, se opresc, fiindcă cele ce urmează îi interesează). |
|
| CAPESIUS: | Singurul lucru ce-l pot face acum: Să urmez spiritul pe căile sufletești interioare. De-aș vrea să mă-ncarc cu o muncă exterioară Ca să aduc spiritul la viaţă în sfera senzorială, Ar trebui să mă-ncumet să cuprind Temelia existenţei în lumi a căror fiinţă N-a prins încă realitate în mine. Din existenţa cosmică, eu pot vedea |
|
| 940 | Doar ceea ce s-a plăsmuit din ea în mine. Cum pot crea ceva de folos altora, Dacă-n creaţie m-aș savura numai pe mine? |
|
| STRADER: | Dacă vă-nteleg bine, gândiţi ca oricărei creaţii Să-i dati doar pecetea propriei fiinţe și astfel, În operă, lumii exterioare Să-i împărtășiţi doar viaţa proprie. |
|
| CAPESIUS: | Așa va fi, cât timp cu lumea mea lăuntrică Mă ciocnesc de fiinţa străină. Până unde pot pătrunde în altul |
|
| 950 | Mi-am mărturisit cu durere Când am fost, scurt timp, în veghe clară. |
|
| FELIX BALDE: | Rostiţi ce n-am auzit vreodată de la voi... Dar niciodată nu v-am înţeles așa de bine Ca acum, când doar voi înșivă vorbiţi. Răsună-n discursul vostru dispoziţia mistică Pe care-o urmăresc îndeaproape de multi ani. Și-i singura care poate percepe lumina În care spiritul uman, printr-o privire clară, Se vieţuiește conștient în spiritul cosmic. |
|
| CAPESIUS: | 960 | Fiindcă-am presimţit ce-aproape eram de voi, Am fugit la voi, ca să scap unui impuls Ce vrea să ucidă universul meu interior. |
| STRADER: | Am înţeles adesea ceea ce tocmai spuneţi; Pe-atunci o luam ca-nţelepciune... acum însă Nu înţeleg nici un cuvânt din vorbirea voastră. Capesius și tata Felix, amândoi... Ascund un sens obscur în cuvinte clare... .................................................................... Poate nu vieţuiesc cum cuvintele voastre-s doar Veșmântul forţelor... al forţelor sufletești |
|
| 970 | Care m-alungă de la voi în lumi Cu totul străine spiritualităţii voastre? Pe care nu vreau să le caut, fiindcă-n adânc de suflet Eu trebuie să iubesc lumile voastre. Pot să suport ușor opoziţia care Îmi ameninţă din exterior lucrarea. Da, chiar când voinţa mea s-ar zdrobi De-această opoziţie, încă aș putea rezista. Dar nu mă pot lipsi de lumile voastre. |
|
| FELIX BALDE: | Omul nu poate găsi lumea spiritului | |
| 980 | Când vrea să și-o deschidă căutând. Am fost foarte fericit când odinioară Mi-aţi vorbit despre mecanismul vostru; Când iluminarea v-a dat ceea ce Nu voiaţi să obţineţi cu intelectul. Eraţi aproape de-adevărata dispoziţie mistică. .............................................................. Să nu aspiri la nimic... doar calm, în pace, Fiinţa lăuntrică-a sufletului în totală așteptare: Asta-i dispoziţia mistică. Cine-o trezește-n el 'Și-aduce lăuntrul spre-mpărăţia luminii. |
|
| 990 | Munca exterioară nu suportă o astfel de stare. Dacă prin mistică vreţi să căutaţi asta, Veţi ucide cu iluzia mistică viaţa... |
|
| STRADER: | Am nevoie de voi... dar nu vă găsesc... Viaţa care ne unește... voi nu o preţuiţi. Cum să găsesc oameni pentru o operă universală Dacă miștii nu-și părăsesc existenţa personală? |
|
| FELIX BALDE: | În lumea-n care v-aţi apucat de lucru Nu puteţi duce viaţa delicată de contemplare Fără să vă topească, atunci când ea |
|
| 1000 | Vă primește la graniţa ei. În devoţiune, venerând domnia spiritului, Lăsând să odihnească-n inimă viziunea spiritului: Așa s-apropie miștii de lumea faptei. |
|
| CAPESIUS: | Și de vor altfel să privească-n ea, Atunci le-apare pe deplin urzirea erorii Și nu esenţa luminoasă a înţelepciunii. Am putut privi în sufletul unui om; Știam că viziunea nu mă-nșeală, Dar vedeam doar eroarea acelui suflet. |
|
| 1010 | A fost așa, fiindcă prin dorinţa de faptă exterioară Am tulburat viziunea spirituală. |
|
| STRADER: | Asta spune Capesius, care-i mult mai departe Decât mine pe drumurile sufletești; Iar mie vederea spirituală mi-apare doar dacă Sufletul se poate dărui gândurilor de acţiune Și se regăsește trăind în speranţa De a putea construi sălașuri spiritului, În care el vrea s-aprindă lumina care, Încălzind, radiază prin lumile spirituale |
|
| 1020 | Și își caută, prin munca fizică a omului, Noua patrie în viaţa pământească. ......................................................... Sunt eu fiul erorii... nu-s fiul vostru, Voi, înţelepte și vaste lumi spirituale...?” (Strader se întoarce o clipă de la interlocutorii săi; are acum următoarea viziune: Benedictus, Maria, Ahriman apar ca forme-gând ale sale, totuși într-o comunicare spirituală reală; mai întâi Benedictus cu Ahriman, apoi Maria.) |
|
| BENDICTUS: | 'N-aceste înţelepte și vaste lumi spirituale Presimţi tu ajutorul la chinuitoarea întrebare Ce lasă să apese asupra gândirii tale pământești Taina originară a vieţii sufletului tău. S-asculţi cuvântul ce vor să ţi-l revele Prin vocea mea, din adâncimi de suflet, |
|
| 1030 | Depărtările spirituale. Învaţă însă să-nţelegi ceea ce știind îţi închipui, Ceea ce foarte-ades îndrăznești să rostești Dar doar visezi în existenţa sufletească proprie. Dă-i visului tău viaţa pe care eu, din spirit, (Apare Ahriman) M-am angajat să ţi-o trimit. Transformă totuși în viaţă de vis Ce poţi să-ţi extragi prin gândire din simţuri. Capesius și tata Felix te izgonesc Din lumina spirituală pe care o contemplă; |
|
| 1040 | Prăpastie pun între tine și ei. Nu plânge că ei ţi-o pregătesc, Ci privește în prăpastia ta. |
|
| AHRIMAN: | Fă-o numai! Și ai să vezi ce îţi apare demn De spiritul uman în vastul rost al lumilor. Ar fi chiar bine pentru tine dacă alte spirite Ţi-ar arăta asta în somnul adânc sufletesc; Dar Benedictus ţi-o arată când ești treaz; Deci tu, în viziune, îţi ucizi răspunsul. |
|
| 1050 | Da, fă-o numai! |
|
| STRADER: | Vreau să o fac. Dar cum?... Forme încâlcite? Se schimbă mereu... Se sfâșie una pe alta... o luptă..., Umbre s-aruncă sălbatec una spre alta... Distrugerea domnește, născând întunecime; Din beznă apar alte fiinţe-umbră. În jurul lor,... limpezime eterică, ţesând roșiatic; Una din ele se desprinde clar, ... vine spre mine. Abisul mi-o trimite. (Maria apare din prăpastie.) |
|
| MARIA: | 1060 | Tu vezi demoni; făurește-ţi forţa Și ei nu mai sunt... , ei apar în faţa ta Ceea ce nu sunt. De poţi să îi reţii Până ce-n faţa sufletului tău ajung La strălucirea fiinţei lor de umbră, ţi se va arăta Ce pot să-nsemne-n devenirea cosmică. Dar viziunea ta se stinge înainte Ca ei să aibă forţa de a străluci. Iluminează-i cu propria ta lumină. Unde-i lumina ta? Tu răspândești întuneric. |
| 1070 | Recunoaște întunericul tău – în jur –, Tu creezi în lumină beznă haotică. Tu îi simţi când îi creezi în tine; Dar nu simţi niciodată creaţia ta. Tu vrei să uiţi aviditatea de-a crea. Ea stăpânește, neștiută, în fiinţa ta, Căci ești prea laș ca să-ţi iradiezi lumina. Tu vrei să savurezi această lumină proprie. În ea vrei să te savurezi doar pe tine. Te cauţi pe tine și cauţi în uitare. |
|
| 1080 | Te lași să te cufunzi, visând, în tine însuţi. |
|
| AHRIMAN: | Da, ascult-o,... ea-ţi poate rezolva enigme, Dar soluţia lor nu-ţi ajută. Ea-ţi dă înţelepciunea, ca să poţi, cu ea, Să-ţi îndrepţi pașii către nebunie. Ţi-ar fi fost bună-n alte timpuri, Când ţi-apărea ziua luminoasă-a spiritului; Dar când Maria vorbește-așa în visul tău, Cu sfatul ei ucide soluţia. Da, ascult-o. |
|
| STRADER: | 1090 | Maria, ce vor aceste cuvinte? Sunt născute din lumină? Din lumina mea? Din beznele mele Emană? Benedictus, spune-mi, Cine-a urcat din abis spre a mă sfătui? |
| BENEDICTUS: | Ea te-a căutat la abisul tău. Așa caută spiritele oamenii spre a-i apăra De fiinţele care plăsmuiesc spectre în suflete Și tulbură cu beznă domnia spiritului cosmic Încât ei se știu reali |
|
| 1100 | Doar în strâmta plasă a existenţei proprii. Privește mai departe în abisul tău. |
|
| STRADER: | Ce trăieste-acum 'n-adâncul abisului meu? |
|
| BENEDICTUS: | Privește umbrele, cele roșii-albastre, la dreapta, Îl ispitesc pe tata Felix; vezi și pe celelalte, La stânga, roșii, luminând galben pal, Se îmbulzesc spre Capesius. Ei simt puterea acestor umbre... Ei își creează în singurătate lumina care Paralizează umbre ce-nșeală sufletele omenești. |
|
| AHRIMAN: | 1110 | Ar face mai bine de-ar vrea să-ţi arate Umbrele proprii, dar nu prea e-n stare; Desigur, nu bunăvoinţa îi lipsește. Doar că nu vede unde trebuie să le caute. Ele stau în spatele tău, periculos de aproape... Dar mai întâi tu însuţi i le-acoperi. |
| STRADER: | Aud acum aici, în abis, cuvântul pe care L-am luat drept maxima unui nebun Când consilierul lui Gottgetreu mi l-a spus!… |
|
| MARIA: | Tata Felix își făurește armele ce-i pot anihila | |
| 1120 | Pericolele...; de alte arme are nevoie cel care Trebuie să străbată căile sufletului tău. Iar ce își făurește Capesius ca spadă, curajos Ducând lupta cu dușmanii sufletului, Se transformă pentru Strader într-o spadă-umbră De vrea să-nceapă cu ea războiul spiritual Pe care puterea destinului l-a hărăzit sufletelor Ce trebuie să-ntruchipeze cu tărie-n operă pământească Spiritualitatea matură pentru faptă. Tu nu poţi folosi pentru tine armele lor; |
|
| 1130 | Dar trebuie să le cunoști și, înţelept, să le făurești Pe ale tale din substanţa sufletului. (Chipurile lui Benedictus, Ahriman și Maria dispar, ceea ce denotă că Strader revine din viziunea spirituală; privește spre Capesius, Felix Balde și doamna Balde, care se apropie iar. El se lasă să cadă pe o piatră.) |
|
| FELIX BALDE: | Dragul meu Strader, nu te-a purtat spiritul Departe de noi?... Așa mi s-a părut. (Face o pauză, așteptând ca Strader să spună ceva, dar pentru că acesta tace, continuă.) Nu din lipsă de iubire am vrut să vă îndrum Pe alt drum de viaţă decât al cercului nostru. Vreau doar să împiedic să rămâneţi Mai mult timp în iluzia care vă tulbură. Ceea ce spiritul vede în spirit trebuie să fie Primit și vieţuit de suflet doar spiritual. |
|
| 1140 | Ce nebunie-ar fi de pildă dacă Felicia Ar vrea să facă să danseze pe-o scenă de marionete Fiinţele de basm pe care ea le vieţuiește-n suflet Și care vor desigur să fie vieţuite doar în suflet; Atunci s-ar pierde toată vraja. |
|
| DOAMNA BALDE: | Am tăcut în adevăr destul de mult! Dar voi vorbi dacă voi vreţi să fericiţi Spiritele basmelor mele cu dispoziţie mistică. Ele v-ar mulţumi frumos fiindcă, După ce le-aţi smuls vlaga, aţi vrea |
|
| 1150 | Să le-ndopaţi din nou cu Mistică. Fie-i dată Misticii toată onoarea; dar Să rămână departe de-mpărăţia poveștilor mele. |
|
| CAPESIUS: | Felicia, nu poveștile voastre mi-au arătat La-nceput drumul spre spirit? Spiritele aerului și ale apei, atât de des Chemate de voi pentru sufletul meu însetat, Au fost pentru mine mesagerii acelei lumi În care-acuma caut în mod mistic. |
|
| DOAMNA BALDE: | Dar de când veniţi în casa noastră |
|
| 1160 | Cu noua voastră atitudine mistică, întrebaţi puţin Despre ce vor minunatele mele fiinţe. Adesea nu le acceptaţi decât pe cele care Au o înfăţișare serioasă și demnă. Pe cele care dansează vesel, pline de bucurie, Le găsiţi cu totul neplăcute mistic. |
|
| CAPESIUS: | Nu mă-ndoiesc, Felicia, că și sensul adânc Al acestor fiinţe de vrajă, ce vor S-arate gravitate sub masca lor veselă, Mi se va revela-ntr-o zi, dar acum |
|
| 1170 | Forţa mea n-a ajuns atât de departe. |
|
| FELIX BALDE: | Felicia, tu știi cât iubesc eu Fiinţele de basm care ţi se dezvăluie; Dar să le văd întrupate mecanic, Ca păpuși, îmi repugnă. |
|
| DOAMNA BALDE: | Încă nu ţi le-am prezentat astfel. Tu ești prea sus pentru asta; dar m-am bucurat Când am aflat de planurile lui Strader – Și-aud că și Thomasius se străduie Să-ntruchipeze spiritul în materie. |
|
| 1180 | Am văzut în spirit prinţii poveștilor mele Și sufletele focului dansând vesel În mii de spectacole de păpuși, frumoase artistic; Așa le-am lăsat, fericită-n gândire, Să caute cu zel drumul spre odăile copiilor. (Cortina cade.)
|
