Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL ŞAPTE


Un templu oarecum egiptean. Locul unei iniţieri ale cărei obârşii se pierd în timp. Epoca a treia de civilizaţie a Pământului. La început, o discuţie între hierofant, Paza Pragului şi mist.

HIEROFANTUL:

Sunt toate pregătite cât mai demn,
Tu, Pază a Pragului, ca actul de iniţiere
Să fie şi zeilor şi oamenilor de folos?

PAZA PRAGULUI:

Atât cât omul poate să prevadă,
Totul e bine pregătit; o atmosferă sacră
Umple deja de multe zile spaţiul.

HIEROFANTUL:

Mistul meu, preotul care primeşte azi
Revelaţia sacră a înţelepciunii tainice,

1970   Este ales sfetnic al regelui.
Proba ce trebuie s-o treacă aţi alcătuit-o încât
Să nu-l îndrepte pe acest mist doar spre înţelepciunea
Ce, fără vreo grijă pământească, este atentă
Doar la învăţăturile spirituale?
Un astfel de sfetnic ne-ar fi dăunător.

MISTUL:

Proba s-a-mplinit conform poruncii
Pe care Maeştrii au găsit-o de cuviinţă; îmi pare
Doar că mistul nostru are un simţ prea slab
Pentru grijile pământeşti; şi-a dăruit sufletul

1980
Doar strădaniei spirituale, propriei dezvoltări;
Se vede că-i răpit în spirit.
Nu-i prea mult să spui că se desfată
Când sufletul lui se simte unit cu spiritul.

HIEROFANTUL:

L-aţi văzut de multe ori aşa?

MISTUL:

În adevăr, adesea se arată astfel.
Ar fi mai apt pentru slujba internă a Templului
Decât ca sfetnic al vostru.

HIEROFANTUL:

De-ajuns. Duceţi-vă la slujba voastră
Şi vegheaţi ca actul nostru de inţiere să reuşească.
(Mistul iese.)

1990
Dar tu, Paza mea, ascultă-mă încă.
Tu ştii că apreciez simţul tău de mist.
Ca purtător de-nţelepciune îmi apari
Mult mai sus decât arată gradul tău în Templu;
Adesea, în privirea-ţi clarvăzătoare am căutat
Dovada propriei mele viziuni spirituale.
Te-ntreb: cât de mare-i încrederea ta
În maturitatea spirituală a acestui nou mist?

PAZA PRAGULUI:

Cine cere părearea mea? Vocea mea
Nu contează.

HIEROFANTUL:
2000
Pentru mine contează-ntotdeauna.
Chiar azi trebuie să stai alături de mine;
Trebuie să-mplinim acest act de iniţiere
Cu o privire sufletească riguroasă; şi dacă mistul,
În vieţuirea lui spirituală, nu corespunde cât de puţin
Înaltului sens al actului sacru,
Mă voi opune să devină sfetnic.

PAZA PRAGULUI:

Dar ce-ar putea să se revele-n noul mist
În sărbătoarea asta a consacrării?

HIEROFANTUL:

Eu ştiu că nu-i demn de onoarea

2010
Pe care i-o rezervă slujitorii Templului.
Fiinţa lui omenească mi-e bine cunoscută.
Mistica, în el, nu e impulsul inimii
Ce s-agită-n om când lumina spirituală
Din înalturi atrage sufletul spre ea prin har.
Pasiunea îi răscoleşte puternic lăuntrul;
Pornirile simţurilor încă nu tac în el.
Desigur, nu învinuiesc voinţa zeilor care,
Chiar în instinct şi pasiune, îşi radiază
În cursul devenirii lumina, plin de-nţelepciune.

2020
Dar dacă instinctul se-ascunde de sine
Şi se desfată mistic sub masca evlaviei,
El înşeală gândirea, falsifică voirea.
În astfel de suflete nu pătrunde lumina
Care ţese fiinţe în lumile spirituale.
Pasiunea se înalţă ca o ceaţă mistică.

PAZA PRAGULUI:

O, hierofant, aspră-ţi este judecata
Ce o rosteşti asupra acestui om care,
Tânăr şi neîncercat, nu se cunoaşte pe sine
Şi se comportă doar cum îi zugrăvesc ţelul

2030
Dreptei cărări sufleteşti
Hierofanţii şi Îndrumătorii mişti.

HIEROFANTUL:

Nu vreau să judec omul
Ci actul care se-mplineşte-aici
În locul sacru, grav.
Actul de iniţiere mistică pe care-l împlinim
Nu are-nsemnătate doar aici.
Curentul de destin al devenirii cosmice
Curge prin cuvântul şi fapta slujbei grave de jertfă.
Ceea ce se-nfăptuieşte-aici, în imagine, creează

2040
În lumile spirituale existenţă veşnică activă.
Dar acum, Paza mea, mergeţi la slujba voastră.
Singur veţi găsi cum să mă ajutaţi
Mai bine în faptă.
(Paza Pragului iese prin stânga.)

HIEROFANTUL (singur):

Nu e de imputat tânărului mist
Ce vrea să se consacre azi înţelepciunii
Dacă, în orele ce vin, un sentiment nepotrivit,
Ce i se poate revărsa uşor din inimă,
Invadează actul nostru de jertfă şi, mistic,
Se-apropie de sferele spiritului în simbolul actului

2050
Din care mai târziu trebuie să parvină,
În viaţa umană, efectul nefast.
Vinovaţi vor fi Conducătorii şi Îndrumătorii.
Cunosc ei şi forţa miştilor care
Spiritualizează tainic aici fiecare cuvânt
Şi fiecare semn şi care acţionează
Chiar şi când în ele se varsă conţinut sufletesc
Care-i nefast evoluţiei cosmice?
În loc ca tânărul mist să se jertfească
În mod conştient spiritului, învăţătorii lui îl târâsc

2060
Ca jertfă spre lăcaşul de iniţiere, iar el,
Inconştient, îşi predă aici spiritului viaţa sufletească
Ce l-ar fi condus pe cu totul alte căi
De s-ar fi putut vieţui conştient în sine.
În cercul nostru mistic, doar Marele hierofant
Cunoaşte ceea ce trăieşte în mod mistic
În formele jertfei.
Dar el e tăcut ca singurătatea;
Aşa-i preceptul sever al rangului său.
Ceilalţi privesc fără să-nţeleagă

2070
Când le vorbesc despre seriozitatea jertfei.
…………………………………………….
Sunt deci cu totul singur cu grija mea
Care adesea vrea să mă strivească lăuntric
Când simt sensul locului de jertfă.
În adevăr, aici învăţ adânc
Singurătatea la lăcaşul sever al spiritului.
De ce sunt singur în locul ăsta?
Sufletul trebuie să se întrebe: ... dar spiritul...
Când va răspunde el acestui suflet?

(Cortina cade încet.)