Un templu oarecum egiptean. Locul unei iniţieri ale cărei obârșii se pierd în timp. Epoca a treia de civilizaţie a Pământului. La început, o discuţie între hierofant, Paza Pragului și mist.
| HIEROFANTUL: | Sunt toate pregătite cât mai demn, Tu, Pază a Pragului, ca actul de iniţiere Să fie și zeilor și oamenilor de folos? |
|
| PAZA PRAGULUI: | Atât cât omul poate să prevadă, Totul e bine pregătit; o atmosferă sacră Umple deja de multe zile spaţiul. |
|
| HIEROFANTUL: | Mistul meu, preotul care primește azi Revelaţia sacră a înţelepciunii tainice, |
|
| 1970 | Este ales sfetnic al regelui. Proba ce trebuie s-o treacă aţi alcătuit-o încât Să nu-l îndrepte pe acest mist doar spre înţelepciunea Ce, fără vreo grijă pământească, este atentă Doar la învăţăturile spirituale? Un astfel de sfetnic ne-ar fi dăunător. |
|
| MISTUL: | Proba s-a-mplinit conform poruncii Pe care Maeștrii au găsit-o de cuviinţă; îmi pare Doar că mistul nostru are un simţ prea slab Pentru grijile pământești; și-a dăruit sufletul |
|
| 1980 | Doar strădaniei spirituale, propriei dezvoltări; Se vede că-i răpit în spirit. Nu-i prea mult să spui că se desfată Când sufletul lui se simte unit cu spiritul. |
|
| HIEROFANTUL: | L-aţi văzut de multe ori așa? |
|
| MISTUL: | În adevăr, adesea se arată astfel. Ar fi mai apt pentru slujba internă a Templului Decât ca sfetnic al vostru. |
|
| HIEROFANTUL: | De-ajuns. Duceţi-vă la slujba voastră Și vegheaţi ca actul nostru de inţiere să reușească. (Mistul iese.) |
|
| 1990 |
Dar tu, Paza mea, ascultă-mă încă. Tu știi că apreciez simţul tău de mist. Ca purtător de-nţelepciune îmi apari Mult mai sus decât arată gradul tău în Templu; Adesea, în privirea-ţi clarvăzătoare am căutat Dovada propriei mele viziuni spirituale. Te-ntreb: cât de mare-i încrederea ta În maturitatea spirituală a acestui nou mist? |
|
| PAZA PRAGULUI: | Cine cere părearea mea? Vocea mea Nu contează. |
|
| HIEROFANTUL: | 2000 | Pentru mine contează-ntotdeauna. Chiar azi trebuie să stai alături de mine; Trebuie să-mplinim acest act de iniţiere Cu o privire sufletească riguroasă; și dacă mistul, În vieţuirea lui spirituală, nu corespunde cât de puţin Înaltului sens al actului sacru, Mă voi opune să devină sfetnic. |
| PAZA PRAGULUI: | Dar ce-ar putea să se revele-n noul mist În sărbătoarea asta a consacrării? |
|
| HIEROFANTUL: | Eu știu că nu-i demn de onoarea | |
| 2010 | Pe care i-o rezervă slujitorii Templului. Fiinţa lui omenească mi-e bine cunoscută. Mistica, în el, nu e impulsul inimii Ce s-agită-n om când lumina spirituală Din înalturi atrage sufletul spre ea prin har. Pasiunea îi răscolește puternic lăuntrul; Pornirile simţurilor încă nu tac în el. Desigur, nu învinuiesc voinţa zeilor care, Chiar în instinct și pasiune, își radiază În cursul devenirii lumina, plin de-nţelepciune. |
|
| 2020 | Dar dacă instinctul se-ascunde de sine Și se desfată mistic sub masca evlaviei, El înșeală gândirea, falsifică voirea. În astfel de suflete nu pătrunde lumina Care ţese fiinţe în lumile spirituale. Pasiunea se înalţă ca o ceaţă mistică. |
|
| PAZA PRAGULUI: | O, hierofant, aspră-ţi este judecata Ce o rostești asupra acestui om care, Tânăr și neîncercat, nu se cunoaște pe sine Și se comportă doar cum îi zugrăvesc ţelul |
|
| 2030 | Dreptei cărări sufletești Hierofanţii și Îndrumătorii miști. |
|
| HIEROFANTUL: | Nu vreau să judec omul Ci actul care se-mplinește-aici În locul sacru, grav. Actul de iniţiere mistică pe care-l împlinim Nu are-nsemnătate doar aici. Curentul de destin al devenirii cosmice Curge prin cuvântul și fapta slujbei grave de jertfă. Ceea ce se-nfăptuiește-aici, în imagine, creează |
|
| 2040 | În lumile spirituale existenţă veșnică activă. Dar acum, Paza mea, mergeţi la slujba voastră. Singur veţi găsi cum să mă ajutaţi Mai bine în faptă. (Paza Pragului iese prin stânga.) |
|
| HIEROFANTUL (singur): | Nu e de imputat tânărului mist Ce vrea să se consacre azi înţelepciunii Dacă, în orele ce vin, un sentiment nepotrivit, Ce i se poate revărsa ușor din inimă, Invadează actul nostru de jertfă și, mistic, Se-apropie de sferele spiritului în simbolul actului |
|
| 2050 | Din care mai târziu trebuie să parvină, În viaţa umană, efectul nefast. Vinovaţi vor fi Conducătorii și Îndrumătorii. Cunosc ei și forţa miștilor care Spiritualizează tainic aici fiecare cuvânt Și fiecare semn și care acţionează Chiar și când în ele se varsă conţinut sufletesc Care-i nefast evoluţiei cosmice? În loc ca tânărul mist să se jertfească În mod conștient spiritului, învăţătorii lui îl târâsc |
|
| 2060 | Ca jertfă spre lăcașul de iniţiere, iar el, Inconștient, își predă aici spiritului viaţa sufletească Ce l-ar fi condus pe cu totul alte căi De s-ar fi putut vieţui conștient în sine. În cercul nostru mistic, doar Marele hierofant Cunoaște ceea ce trăiește în mod mistic În formele jertfei. Dar el e tăcut ca singurătatea; Așa-i preceptul sever al rangului său. Ceilalţi privesc fără să-nţeleagă |
|
| 2070 | Când le vorbesc despre seriozitatea jertfei. ....................................................... Sunt deci cu totul singur cu grija mea Care adesea vrea să mă strivească lăuntric Când simt sensul locului de jertfă. În adevăr, aici învăţ adânc Singurătatea la lăcașul sever al spiritului. De ce sunt singur în locul ăsta? Sufletul trebuie să se întrebe: ... dar spiritul... Când va răspunde el acestui suflet? (Cortina cade încet.)
|
