Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

EVENIMENTE SUFLETEŞTI ŞI
SPIRITUALE ÎN IMAGINI SCENICE

GA 14


CUPRINS


Tabloul întâi. Biroul lui Hilarius

Tabloul doi. Un peisaj muntos. În fundal, casa lui Hilarius

Tabloul trei. Acelaşi peisaj ca în tabloul doi

Tabloul patru. Peisajul din tablourile doi şi trei

Tabloul cinci. Domeniul spiritului. Valuri de culoare pline de semnificaţie

Tabloul şase. Domeniu al spiritului, de acelaşi gen ca în tabloul anterior

Tabloul şapte. Un templu oarecum egiptean

Tabloul opt. Acelaşi decor de templu ca în tabloul şapte

Tabloul nouă. O cameră mică, atmosferă sobră – ca o cameră de studiu –, în casa lui Hilarius

Tabloul zece. Aceeasi cameră ca în tabloul nouă

Tabloul unsprezece. Aceeaşi cameră ca în cele două tablouri precedente

Tabloul doisprezece. Interiorul Pământului

Tabloul treisprezece. Un salon în casa lui Hilarius

Tabloul paisprezece. Aceeaşi cameră ca în tabloul precedent

Tabloul cincisprezece. Aceeaşi cameră ca în tabloul precedent




PERSONAJE, FĂPTURI ŞI EVENIMENTE

Evenimentele sufleteşti şi spirituale din Trezirea sufletelor trebuie să ni le imaginăm ca având loc la aproape un an după cele prezentate în Păzitorul Pragului.

În Trezirea sufletelor intră în acţiune următoatele personaje şi făpturi:

I. PURTĂTORII ELEMENTULUI SPIRITUAL:

1. Benedictus, personalitatea în care un număr din „discipolii“ săi văd pe cunoscătorul unor profunde raporturi spirituale. (În dramele precedente – zugrăviri ale vieţii sufleteşti – Poarta iniţierii şi Încercarea sufletului, el este prezentat drept conducătorul Templului solar. În Păzitorul Pragului în el se exprimă curentul spiritual care vrea să pună în locul vieţii tradiţionale o viaţă spirituală vie, potrivită epocii, aşa cum este ea păstrată de către Alianţa miştilor, care apare acolo.) În Trezirea sufletelor Benedictus nu mai trebuie conceput ca fiind la un nivel superior discipolilor săi, ci întreţesut cu destinul sufletesc personal din vieţuirile sufleteşti ale discipolilor săi.
2. Hilarius Gottgetreu, Cunoscătorul vieţii spirituale traditionale, care se leagă – la el – cu vieţuiri spirituale proprii. (Aceeaşi individualitate apare în Încercarea sufletului ca Marele maestru al unei Alianţe a miştilor.)
3. Şeful biroului lui Hilarius Gottgetreu.
4. Secretarul lui Hilarius Gottgetreu (acelaşi care, în Păzitorul Pragului se numea Friedrich Geist).

II. PURTĂTORII ELEMENTULUI DEVOŢIONAL:

1. Magnus Bellicosus (în Poarta iniţierii el se numea German; în Încercarea sufletului şi în Păzitorul Pragului era Preceptorul unei Alianţe a miştilor).
2. Albert Torquatus (în Poarta iniţierii se numea Theodosius; în Încercarea sufletului aceeaşi individualitate apare ca primul Maestru de ceremonii al Alianţei miştilor, indicată mai sus).
3. Profesorul Copesius (în Încercarea sufletului, individualitatea sa apare ca primul Preceptor).
4. Felix Balde (în Poarta iniţierii el a fost purtătorul unei anumite mistici a naturii; aici, în Trezirea sufletelor, este purtătorul misticii subiective; individualitatea lui Felix Balde apare în Încercarea sufletului drept Joseph Kühne).

III. PURTĂTORII ELEMENTULUI VOINŢĂ:

1. Romanus (reapare aici cu numele pe care îl purta în Poarta iniţierii, fiindcă acest nume corespunde fiinţei sale interioare, aşa cum şi-a făurit-o în timpul anilor ce s-au scurs între Poarta iniţierii şi Trezirea sufletelor. În Păzitorul Pragului i s-a dat numele care era socotit a fi al său în lumea exterioară. Acolo este prezentat sub acest nume fiindcă viaţa sa interioară nu juca decât un rol minor în cadrul evenimentelor petrecute. În Încercarea sufletului, el este al doilea Maestru de ceremonii al Alianţei miştilor din Evul Mediu).
2. Doctorul Strader (individualitatea sa apate în Încercarea sufletului ca evreul Simon).
3. Menajera doctorului Strader (în Păzitorul Pragului se numea Maria Treufels. În Poarta iniţierii se numea Cealaltă Maria, pentru că acolo cunoaşterea imaginativă a lui Johannes Thomasius îşi reprezenta în imaginea ei anumite puteri ale naturii. Individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Bertha, fiica soţilor Kühne).
4. Felicia Balde (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca soţia lui Kühne).

IV. PURTĂTORII ELEMENTULUI SUFLETESC:

1. Maria (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Călugărul)
2. Johannes Thomasius (individualitatea lui apare în Încercarea sufletului ca fiind Thomas)
3. Soţia lui Hilarius Gottgetreu

V. FIINŢE DIN LUMEA SPIRITUALĂ:

1. Lucifer
2. Ahriman
3. Gnomi
4. Silfe.

VI. FIINŢE ALE ELEMENTULUI SPIRITUAL UMAN:

1. Philia
2. Astrid
3. Luna

entităţi spirituale care mijlocesc forţelor sufletului uman legătura cu Cosmosul
4. Cealaltă Philia – purtătoarea elementului iubire în acea lume căreia îi aparţine personalitatea sa spirituală.
5. Sufletul Theodorei (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Cecilia – Cilli –, fiica adoptivă a sorilor Kühne şi sora lui Thomas, care reprezintă individualitatea lui Johannes Thomasius).
6. Păzitorul Pragului
7. Dublul lui Johannes Thomasius
8. Spiritul tinereţii lui Johannes Thomasius
9. Sufletul lui Ferdinand Reinecke lângă Ahriman, în tabloul doisprezece. (Apare ca Ferdinand Reinecke numai în Păzitorul Pragului.)

VII. Personalitatea lui Benedictus şi cea a Mariei apar şi ele – în cursul acţiunii – ca vieţuiri-gând, şi anume cea a lui Johannes Thomasius în tabloul doi iar a lui Strader în tabloul trei. În tabloul zece, Maria apare ca o vieţuire-gând a lui Johannes Thomasius.

VIII. Individualităţile lui Benedictus, Hilarius Gottgetreu, Magnus Bellicosus, Albert Torquatus, Strader, Capesius, Felix Balde, doamna Balde, Romanus, Maria, Johannes Thomasius şi Theodora apar (în tablourile cinci şi şase) ca „suflete“ în domeniul spiritului, iar în tablourile şapte şi opt apar în Templu, ca personalităţi dintr-un trecut foarte îndepărtat.

Trezirea sufletelor cere o remarcă preliminară, care a fost deja făcută pentru celelalte drame. Nici evenimentele spirituale şi sufleteşti şi nici entităţile spirituale nu sunt simbolice şi alegorice. Cel care ar vrea să le considere astfel, ar rămâne departe de entitatea reală a lumii spirituale. Chiar când apar ca vieţuire-gând (ca în tablourile doi, trei şi zece), nimic nu este reprezentat simbolic, ci sunt numai trăiri sufleteşti, la fel de reale pentru cel ce ia parte la lumea spiritului ca şi persoanele şi evenimentele lumii fizice. Pentru un astfel de om, această Trezire a sufletelor va reprezenta un tablou sufletesc cu totul „realist“. Dacă ar fi simbolism sau alegorie, desigur că m-aş fi abţinut să le dau aici o expresie. Pentru a răspunde la multe întrebări, am vrut, şi de data aceasta, să adaug sub formă de „observatii suplimentare“ câteva explicaţii la aceste „tablouri sufleteşti“. Dar, ca şi mai înainte, a trebuit să renunţ la acest lucru. Îmi repugnă să adaug ceva dramei, care trebuie să vorbească prin ea însăşi. În concepţia şi în dezvoltarea dramei, astfel de abstracţii n-ar juca nici un rol; ar stânjeni. Realitatea spirituală transpusă aici se impune sufletului cu aceeaşi necesitate ca şi obiectele perceptiei fizice. Fireşte că tablourile percepţiei spirituale, în cadrul contemplării spirituale sănătoase, se raportează altfel la entiţălile şi procesele lor decât percepţiile fizice la entităţile şi procesele corespunzătoare. Pe de altă parte, trebuie spus că modul cum sunt prezentate evenimentele spirituale în faţa sufletului care le percepe conţine totodată structura şi compoziţia unui astfel de tablou. Trebuie să amintim că cele câteva compoziţii muzicale care au însoţit reprezentarea acestor patru drame-misterii le datorăm lui Adolf Arenson. 

München, august 1913   

R.St.