Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


PIEDICI SOCIALISTE ALE DEZVOLTĂRII


Ideile care au în vedere realităţile din care au izvorât agitatele cereri actuale ale omenirii, şi care sunt în concordanţă cu condiţiile în care oameni pot convieţui din punct de vedere spiritual, politic şi economic, sunt acoperite de zgomotul acelora care sunt străini de viaţă în amândouă direcţiile. Oamenii care, trăind în sânul raporturilor de viaţă de până acum, duc dorul altora, sau pe care evenimentele mondiale i-au smuls deja realmente din sânul acestor raporturi, au fost până acum atât de departe de forţele care au făcut ca aceste raporturi să iasă la suprafaţa istoriei, încât le lipseşte cu desăvârşire înţelegerea modului de a acţiona şi a importanţei acestor forţe. Masele proletare doresc, dintr-o conştienţă vagă, o schimbare a condiţiilor de viaţă în care se văd puse şi în care văd un efect al viaţii economice moderne administrate de forţe capitaliste. Dar în felul cum au participat până în prezent la această viaţă economică, ele n-au fost iniţiate în modul de a acţiona al acestor forţe. De aceea ele nu pot ajunge să-şi formeze reprezentări fructuoase despre sensul în care acest mod de a acţiona trebuie să sufere o schimbare. Iar conducătorii intelectuali proletari sunt orbiţi de idei teoretic-utopice provenite în întregime din sânul unor ştiinţe sociale bazate pe nişte concepţii despre economie care au urgent nevoie să fie schimbate. Aceşti agitatori nici nu bănuiesc măcar că ei nu au în legătură cu politica, economia şi viaţa spirituală alte idei decât cele ale „gânditorilor burghezi” pe care-i combat şi că, de fapt, ei nu doresc nimic altceva decât să nu lase ca ideile de până acum să fie înfăptuite de oamenii care le-au înfăptuit până acum, ci de alţii. Dar nu ia naştere nimic cu adevărat nou prin faptul că vechiul este realizat de alţi oameni, într-un mod puţin diferit decât înainte.

De „vechile idei” ţine voinţa de a domina viaţa economică cu mijloacele politic-juridice ale puterii. Aceasta este o „idee veche”, pentru că ea a adus o mare parte a omenirii într-o situaţie despre care catastrofa războiului mondial a dovedit, într-adevăr, că nu mai poate dura. Noua gândire, prin care trebuie înlocuită cea veche, este: eliberarea administraţiei economice de orice influenţă a puterii politice-juridice; este: conducerea economiei după nişte linii directoare care să izvorască exclusiv din viaţa economică şi din interesele acesteia.

Nu se poate face o structurare a vieţii economice fără ca oamenii angajaţi în aceasta să ordoneze această viaţă sub raport politico-juridic. Aşa obiectează unii oameni care pretind a crede că acela care vorbeşte despre tripartiţia organismului social nu înţelege un lucru atât de firesc. În realitate însă, acela care ridică această obiecţie nu vrea să ajungă a înţelege ce importanţă colosală poate avea pentru transformarea vieţii economice faptul că concepţiile şi instituirile politico-juridice care domnesc în ea nu sunt reglementate în cadrul economiei înseşi, conform cu interesele acesteia, ci de către o conducere aflată în afara ei, care nu se poate lăsa determinată decât de nişte puncte de vedere existente în sfera de gândire a oricărui om devenit major. Unde se află cauza care face mulţi oameni cu gândire socialistă să nu vrea nici ei să ajungă la o asemenea înţelegere? Această cauză constă în faptul că, prin participarea lor la viaţa politică, ei şi-au format, desigur, reprezentări despre felul cum se face guvernarea sub raport politico-juridic, nu însă şi despre constituţia forţelor originare proprii ale vieţii economice. De aceea ei îşi pot imagina, ce-i drept, o activitate economică a cărei conducere să procedeze pe baza unor principii administrative politico-juridice, nu însă una care să structureze pornind de la propriile ei premise şi nevoi şi asupra căreia să acţioneze statutele juridice provenite din altă sferă. Cei mai mulţi conducători şi agitatori ai proletariatului sunt în situaţia care a fost caracterizată prin cele mai de sus. Dacă masa acestui proletariat este lipsită de o înţelegere suficientă pentru forma de transformare posibilă a vieţii economice, prin lucrurile amintite mai sus, nici conducătorii lor nu stau mai bine. Ei se înstrăinează de o asemenea înţelegere prin faptul că nu lasă ca gândirea lor să iasă din sfera politicului.

O consecinţă a acestei închideri a gândirii în politicul unilateral este modul în care diferite cercuri vor să organizeze consiliile de întreprindere. Străduinţa de a realiza o asemenea organizare în epoca prezentă trebuie să se facă fie în sensul „ideii noi”, caracterizate, fie întreaga muncă depusă în sensul acestei străduinţe va fi zadarnică. „Ideea nouă” cere însă să facem în aşa fel încât în condiţiile de întreprindere să ia naştere o primă instituire în care „statul” să nu aibă nici un amestec, instituire care să se poată forma pe baza gândirii pur economice a persoanelor angajate în viaţa economică. Şi să se lase în seama corporaţiei, care ia naştere pe această cale, să dea imboldul propunerii unor asociaţii prin a căror colaborare socială trebuie să se facă de aici înainte pe tărâmul economic ceea ce până acum s-a realizat prin concurenţa egoistă a indivizilor. Esenţialul este să se ajungă la asocierea socială liberă a diferitelor ramuri de producţie şi consum, în locul administrării făcute din locuri centrale, conform unor puncte de vedere administrativ-politice. Este vorba de iniţiativa economică, stimulată de o asemenea asociere, a oamenilor muncii, nu de tutelarea lor prin funcţionari sau funcţionari superiori. Indiferent că o administraţie făcută după puncte de vedere politice este impusă printr-o lege a statului asupra vieţii economice, sau că nişte oameni, care pot gândi şi organiza numai conform cu nişte puncte de vedere politice, născocesc un „sistem de consilii” pentru conducerea economiei, e totuna. Poate că printre aceşti oameni din urmă există chiar unii care, teoretic, pretind o anumită independenţă a vieţii economice; practic, din cererile lor poate rezulta numai un sistem economic încadrat într-unul politic; căci el este plănuit pe baza unei gândiri politice. Vom gândi în această privinţă într-un mod corespunzător condiţiilor de viaţă actuale ale omenirii numai dacă vom avea o reprezentare exactă despre faptul că alături de sistemul economic trebuie să se dezvolte în mod obiectiv componenta social-politică şi cea spirituală a organismului social. Căci ne vom putea face o imagine despre viaţa economică independentă numai dacă în ansamblul organismului social vom vedea care este locul just a ceea ce nu trebuie să existe în circuitul economic. Dacă nu vedem locurile juste unde trebuie să se dezvolte viaţa spirituală şi cea juridică, vom fi tentaţi întotdeauna să le contopim pe amândouă, într-un fel oarecare, cu viaţa economică.