În ceea ce privește profitul celui care întreprinde o activitate economică există păreri care se bat cap în cap. Apărătorii săi spun că omul este astfel făcut încât își mobilizează facultățile cu ceea ce e înzestrat pentru o activitate oarecare în slujba binelui general numai dacă este îndemnat la acesta de perspectiva profitului. De aceea profitul izvorăște, ce-i drept, din egoism; dar el face comunității servicii de care aceasta ar trebui să se lipsească dacă l-ar exclude din circuitul economic. Cei care combat această părere spun că nu trebuie să se producă pentru profit, ci pentru consum. Că trebuie să se ia măsuri în sensul ca oamenii să-și folosească forțele în slujba comunității, chiar dacă nu sunt ademeniți la aceasta de perspectiva profitului.
Cu asemenea păreri contradictorii, cel mai adeseori în viața publică lucrurile stau așa că oamenii nu le gândesc până la capăt, ci lasă puterea să decidă asupra lor. Dacă ai o dispoziție democratică, găsești că este justificat să fie realizate sau, dacă ele există, să rămână în continuare niște instituții care corespund intereselor și dorințelor majorității. Dacă ești convins cu încăpățânare de dreptatea a ceea ce este conform cu propriile tale dorințe și interese, atunci vrei să existe o putere centrală autoritară care să ia măsuri în sensul acestor dorințe și interese. Numai că atunci vrei să câștigi tu însuți atâta influență asupra acestei puteri centrale încât ea să realizeze lucrul spre care năzuiești. Ceea ce numim astăzi „doctrina proletariatului” izvorăște din această mentalitate. Aceia care o cer, fac aceasta pe baza dorințelor și intereselor lor; ei nu caută să afle printr-o gândire adecvată realității, dacă ceea ce vor țintește spre niște măsuri care sunt posibile în sine în mod obiectiv.
În prezent omenirea se află într-un punct al evoluției ei în care o asemenea activitate, în cadrul conviețuirii umane, care tinde numai spre realizarea a ceea ce dorește cineva, nu mai este posibilă. În mod absolut independent de ceea ce vrea un om sau altul, un grup de oameni sau altul: începând cu epoca prezentă în sfera vieții publice vor acționa, în mod sănătos, numai tendințele care pornesc de la ideile gândite până la capăt. Oricât de tare ne-am împotrivi, din cauza pasiunilor umane, să lăsăm să intre în viață această lucrare, cerută de spiritul omenirii, a ideilor gândite până la capăt: în cele din urmă va trebui să ne îndreptăm spre ea, pentru că ne vom da seama că opusul ei are urmări nesănătoase din punct de vedere social.
Concepția despre necesitatea tripartiției organismului social se află pe linia ideilor gândite până la capăt. Cu această părere intră în contradicție faptul că printre adversarii ei se află mulți care o găsesc neclară. Aceasta se întâmplă din cauză că asemenea adversari nu tind spre claritatea propriilor lor idei ci caută numai și numai ca acestea să fie în concordanță cu interesele, dorințele și prejudecățile lor. Dacă pe urmă sunt puși față în față cu idei care gândesc până la capăt niște adevăruri obiective, atunci lor nu le apare în fața ochilor altceva decât faptul că sunt contestate părerile lor; și ei se justifică în mod neclar în fața lor înșiși prin faptul că găsesc că e neclar ceea ce li se opune.
În încercarea lor de a aprecia importanța economică a profitului se insinuează păreri care nu au nici o justificare obiectivă. Cert este, pe de o parte, că setea de profit este egoistă. Este însă nepotrivit să considerăm că acest egoism este un factor de bază în emiterea judecății, dacă avem intenția să excludem profitul din circuitul economic. Căci în acest circuit trebuie să existe ceva după care să ne dăm seama dacă un produs bun este necesar. În forma actuală a economiei, acest lucru poate fi dedus numai din faptul că bunul respectiv aduce profit. Un bun care aduce un profit suficient de mare în contextul economic, poate fi produs; unul care nu aduce profit, nu trebuie să fie produs, căci el va deveni în mod necesar un factor perturbator în ceea ce privește echilibrul prețurilor la bunurile aflate în circulație. Indiferent ce ar însemna profitul sub raport etic, sub raport economic în cadrul formei economice tradiționale, el este semnul de recunoaștere pentru necesitatea producerii unui bun de consum.
Pentru dezvoltarea pe mai departe a vieții, esențial este să se excludă profitul, pentru motivul că el expune activitatea de producție a bunurilor hazardului pieții, a cărui înlăturare este o cerință a spiritului epocii. Ne încețoșăm însă judecata sănătoasă dacă în combaterea profitului lăsăm să se strecoare observația referitoare la natura egoistă. Căci în viață esențialul este ca pe un tărâm oarecare al realității să punem în valoare acele motive care pe acest tărâm sunt obiectiv justificate. Motivele care vin de pe un alt tărâm pot fi oricât de juste în sine: ele nu pot aduce judecata necesară în direcția obiectiv condiționată.
În ceea ce privește viața economică, esențialul este ca semnul de recunoaștere al profitului să fie înlocuit prin activitatea unor persoane care sunt conectate la circuitul economic cu sarcina de a asigura niște raporturi raționale între consum și producție, în așa fel încât hazardul pieței să dispară. Din înțelegerea justă a acestei înlocuiri a semnului de recunoaștere a profitului printr-un comerț rațional, rezultă că acele motive, care până acum au perturbat în mod neclar judecata pe acest tărâm, sunt scoase din sfera vieții economice și transferate în domeniile vieții juridice și spirituale.
De abia când oamenii își vor da seama că ideea tripartiției organismului social s-a format din năzuința de a se crea, pe diferitele tărâmuri ale vieții, bazele sănătoase pentru un comerț obiectiv și competent, abia atunci această idee va fi judecată în mod just și valoarea ei practică va fi apreciată așa cum trebuie. Câtă vreme niște imbolduri juridice și spirituale dezordonate vor proveni din niște instituiri administrative ale vieții economice, care pot fi practice numai dacă în ele nu domnește nimic altceva decât o judecată obiectivă și un mod de a acționa competent, viața socială nu se poate însănătoși. În grupările de partid ale prezentului domnesc motive care sunt încă departe de cerințele spiritului epocii pe care le-am caracterizat. Aceasta face ca părerile existente în aceste grupări de partid să nu poată privi altfel decât cu prejudecăți ideea de tripartiție a organismului social. Numai că este necesar să dispară credința că astăzi s-ar putea realiza o schimbare a unor stări sociale nesănătoase prin urmărirea în continuare a vechilor țeluri ale partidelor. Lucrul la care trebuie să ne gândim mai întâi este însă schimbarea ideilor acestor partide. Calea către aceasta nu este însă separarea din partidele existente a unor fracțiuni, ale căror apartenenți să pretindă apoi că ei susțin părerea de partid „justă”, reproșându-le celorlalți că au părăsit „concepția justă”. Căci aceasta ar duce la cearta din jurul părerilor de partid la aceea, și mai rea, din jurul puterii anumitor grupuri de persoane. Ceea ce este însă necesar în epoca prezentă, este să înțelegem într-un mod lipsit de prejudecăți ce cere „spiritul epocii”.
