Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


PROFITUL ECONOMIC ŞI SPIRITUL EPOCII


În ceea ce priveşte profitul celui care întreprinde o activitate economică există păreri care se bat cap în cap. Apărătorii săi spun că omul este astfel făcut încât îşi mobilizează facultăţile cu ceea ce e înzestrat pentru o activitate oarecare în slujba binelui general numai dacă este îndemnat la acesta de perspectiva profitului. De aceea profitul izvorăşte, ce-i drept, din egoism; dar el face comunităţii servicii de care aceasta ar trebui să se lipsească dacă l-ar exclude din circuitul economic. Cei care combat această părere spun că nu trebuie să se producă pentru profit, ci pentru consum. Că trebuie să se ia măsuri în sensul ca oamenii să-şi folosească forţele în slujba comunităţii, chiar dacă nu sunt ademeniţi la aceasta de perspectiva profitului.

Cu asemenea păreri contradictorii, cel mai adeseori în viaţa publică lucrurile stau aşa că oamenii nu le gândesc până la capăt, ci lasă puterea să decidă asupra lor. Dacă ai o dispoziţie democratică, găseşti că este justificat să fie realizate sau, dacă ele există, să rămână în continuare nişte instituţii care corespund intereselor şi dorinţelor majorităţii. Dacă eşti convins cu încăpăţânare de dreptatea a ceea ce este conform cu propriile tale dorinţe şi interese, atunci vrei să existe o putere centrală autoritară care să ia măsuri în sensul acestor dorinţe şi interese. Numai că atunci vrei să câştigi tu însuţi atâta influenţă asupra acestei puteri centrale încât ea să realizeze lucrul spre care năzuieşti. Ceea ce numim astăzi „doctrina proletariatului” izvorăşte din această mentalitate. Aceia care o cer, fac aceasta pe baza dorinţelor şi intereselor lor; ei nu caută să afle printr-o gândire adecvată realităţii, dacă ceea ce vor ţinteşte spre nişte măsuri care sunt posibile în sine în mod obiectiv.

În prezent omenirea se află într-un punct al evoluţiei ei în care o asemenea activitate, în cadrul convieţuirii umane, care tinde numai spre realizarea a ceea ce doreşte cineva, nu mai este posibilă. În mod absolut independent de ceea ce vrea un om sau altul, un grup de oameni sau altul: începând cu epoca prezentă în sfera vieţii publice vor acţiona, în mod sănătos, numai tendinţele care pornesc de la ideile gândite până la capăt. Oricât de tare ne-am împotrivi, din cauza pasiunilor umane, să lăsăm să intre în viaţă această lucrare, cerută de spiritul omenirii, a ideilor gândite până la capăt: în cele din urmă va trebui să ne îndreptăm spre ea, pentru că ne vom da seama că opusul ei are urmări nesănătoase din punct de vedere social.

Concepţia despre necesitatea tripartiţiei organismului social se află pe linia ideilor gândite până la capăt. Cu această părere intră în contradicţie faptul că printre adversarii ei se află mulţi care o găsesc neclară. Aceasta se întâmplă din cauză că asemenea adversari nu tind spre claritatea propriilor lor idei ci caută numai şi numai ca acestea să fie în concordanţă cu interesele, dorinţele şi prejudecăţile lor. Dacă pe urmă sunt puşi faţă în faţă cu idei care gândesc până la capăt nişte adevăruri obiective, atunci lor nu le apare în faţa ochilor altceva decât faptul că sunt contestate părerile lor; şi ei se justifică în mod neclar în faţa lor înşişi prin faptul că găsesc că e neclar ceea ce li se opune.

În încercarea lor de a aprecia importanţa economică a profitului se insinuează păreri care nu au nici o justificare obiectivă. Cert este, pe de o parte, că setea de profit este egoistă. Este însă nepotrivit să considerăm că acest egoism este un factor de bază în emiterea judecăţii, dacă avem intenţia să excludem profitul din circuitul economic. Căci în acest circuit trebuie să existe ceva după care să ne dăm seama dacă un produs bun este necesar. În forma actuală a economiei, acest lucru poate fi dedus numai din faptul că bunul respectiv aduce profit. Un bun care aduce un profit suficient de mare în contextul economic, poate fi produs; unul care nu aduce profit, nu trebuie să fie produs, căci el va deveni în mod necesar un factor perturbator în ceea ce priveşte echilibrul preţurilor la bunurile aflate în circulaţie. Indiferent ce ar însemna profitul sub raport etic, sub raport economic în cadrul formei economice tradiţionale, el este semnul de recunoaştere pentru necesitatea producerii unui bun de consum.

Pentru dezvoltarea pe mai departe a vieţii, esenţial este să se excludă profitul, pentru motivul că el expune activitatea de producţie a bunurilor hazardului pieţii, a cărui înlăturare este o cerinţă a spiritului epocii. Ne înceţoşăm însă judecata sănătoasă dacă în combaterea profitului lăsăm să se strecoare observaţia referitoare la natura egoistă. Căci în viaţă esenţialul este ca pe un tărâm oarecare al realităţii să punem în valoare acele motive care pe acest tărâm sunt obiectiv justificate. Motivele care vin de pe un alt tărâm pot fi oricât de juste în sine: ele nu pot aduce judecata necesară în direcţia obiectiv condiţionată.

În ceea ce priveşte viaţa economică, esenţialul este ca semnul de recunoaştere al profitului să fie înlocuit prin activitatea unor persoane care sunt conectate la circuitul economic cu sarcina de a asigura nişte raporturi raţionale între consum şi producţie, în aşa fel încât hazardul pieţei să dispară. Din înţelegerea justă a acestei înlocuiri a semnului de recunoaştere a profitului printr-un comerţ raţional, rezultă că acele motive, care până acum au perturbat în mod neclar judecata pe acest tărâm, sunt scoase din sfera vieţii economice şi transferate în domeniile vieţii juridice şi spirituale.

De abia când oamenii îşi vor da seama că ideea tripartiţiei organismului social s-a format din năzuinţa de a se crea, pe diferitele tărâmuri ale vieţii, bazele sănătoase pentru un comerţ obiectiv şi competent, abia atunci această idee va fi judecată în mod just şi valoarea ei practică va fi apreciată aşa cum trebuie. Câtă vreme nişte imbolduri juridice şi spirituale dezordonate vor proveni din nişte instituiri administrative ale vieţii economice, care pot fi practice numai dacă în ele nu domneşte nimic altceva decât o judecată obiectivă şi un mod de a acţiona competent, viaţa socială nu se poate însănătoşi. În grupările de partid ale prezentului domnesc motive care sunt încă departe de cerinţele spiritului epocii pe care le-am caracterizat. Aceasta face ca părerile existente în aceste grupări de partid să nu poată privi altfel decât cu prejudecăţi ideea de tripartiţie a organismului social. Numai că este necesar să dispară credinţa că astăzi s-ar putea realiza o schimbare a unor stări sociale nesănătoase prin urmărirea în continuare a vechilor ţeluri ale partidelor. Lucrul la care trebuie să ne gândim mai întâi este însă schimbarea ideilor acestor partide. Calea către aceasta nu este însă separarea din partidele existente a unor fracţiuni, ale căror apartenenţi să pretindă apoi că ei susţin părerea de partid „justă”, reproşându-le celorlalţi că au părăsit „concepţia justă”. Căci aceasta ar duce la cearta din jurul părerilor de partid la aceea, şi mai rea, din jurul puterii anumitor grupuri de persoane. Ceea ce este însă necesar în epoca prezentă, este să înţelegem într-un mod lipsit de prejudecăţi ce cere „spiritul epocii”.