Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


DREPT ŞI ECONOMIE


Printre multele obiecţii care pot fi ridicate împotriva ideii de tripartiţie a organismului social, este una care poate fi prezentată cam în felul următor: Eforturile gânditorilor politici din epoca modernă au tins, pe un anumit tărâm, să creeze raporturi juridice care să ţină seama de relaţiile economice de producţie apărute în acest timp. Întreaga muncă, aşa se poate spune, care a fost depusă în această direcţie, nu ia în considerare ideea tripartiţiei şi vrea pur şi simplu să despartă viaţa juridică de viaţa economică.

Acela care ridică această obiecţie crede că prin ea poate trimite la plimbare ideea de tripartiţie ca pe ceva care aruncă în vânt experienţele oamenilor practici şi care vrea să conlucreze, făcând abstracţie de aceste experienţe, la plăsmuirea vieţii sociale. În realitate însă este tocmai invers. Adversarii tripartiţiei spun: „ar trebui să reflectăm la dificultăţile care s-au ivit în cazul tuturor încercărilor de a se crea pentru relaţiile de producţie moderne nişte raporturi juridice corespunzătoare. Ar trebui să ne gândim ce rezistenţe au întâmpinat aceia care au făcut asemenea încercări. Adeptul tripartiţiei însă trebuie să spună: tocmai aceste dificultăţi sunt o dovadă a faptului că s-a căutat pe calea nepotrivită. S-a vrut să se găsească pentru viaţa socială o formă în care, din economie şi drept unitar ordonate, să rezulte satisfacerea anumitor cerinţe ale epocii moderne. Dar ar trebui să vedem că în viaţa economică, dacă este condusă într-un mod adecvat scopului, iau naştere nişte stări care acţionează împotriva conştienţei juridice, dacă nu se face ceva în afara circuitului economic pentru combaterea acestui efect. Viaţa economică are interesul ca nişte persoane sau grupuri de persoane, care sunt deosebit de capabile în ceea ce priveşte activitatea de producţie, să poată ajunge la acumulări de capital pentru a putea desfăşura această activitate. Căci în prezent comunităţii i se poate sluji cel mai bine numai prin ceea ce nişte oameni capabili realizează prin administrarea unor mase mari de capital pe anumite tărâmuri. Dar, conform cu esenţa vieţii economice, comunităţii i se poate sluji numai dacă sunt produse în modul cel mai bun, pentru societăţi, bunurile de care ea are nevoie. Prin această activitate producătoare de bunuri, în mâinile celor ce-i slujesc va fi pusă o anumită putere economică. Că nu poate fi astfel, de acest lucru ţine cont ideea de tripartiţie. De aceea ea vrea să se caute realizarea unor stări sociale în care această putere poate, ce-i drept, să ia naştere, dar în cadrul cărora ea să nu poată aduce prejudicii societăţii. Ea nu vrea să suprime acumularea de mase de capital la câte o persoană individuală, pentru că-şi dă seama că implicit ar dispărea şi posibilitatea ca facultăţile acestei persoane individuale să fie puse în slujba socială a comunităţii. Dar ea vrea ca, în momentul când cineva nu mai poate asigura administrarea mijloacelor de producţie aflate în sfera puterii sale, acestea să fie transmise unei alte persoane capabile. Aceasta trebuie să le poată dobândi nu prin mijloacele puterii sale economice, ci prin faptul că este cel mai capabil. Dar aceasta se poate realiza numai dacă transmiterea se va face conform cu nişte puncte de vedere care nu au nimic comun cu mijloacele puterii economice. Asemenea puncte de vedere pot rezulta numai dacă oamenii sunt situaţi cu interesele lor şi în alte cercuri de viaţă decât cele economice. Dacă este unit om cu om pe un sol juridic ce sugerează alte interese decât cele de natură economică, atunci aceste interese se vor putea manifesta. Dacă omul se pierde cu totul în interesele produse numai de viaţa economică, atunci celelalte interese nu iau naştere de loc. Dacă e ca în cel aflat în posesia mijloacelor de producţie să se dezvolte sentimentul că într-o poziţie economică nu acţionează cel mai bine acela care o dobândeşte prin puterea lui economică, ci cel care o dobândeşte prin capacităţile lui, atunci acest sentiment trebuie să crească pe un tărâm de viaţă care să fie creat alături de cel economic. Pe propriul ei tărâm, viaţa economică creează, ce-i drept, simţul pentru puterea economică, dar nu totodată şi pe acela pentru dreptul social. De aceea au eşuat în mod inevitabil încercările de a face să se nască, din gândirea economică însăşi, dreptul social.

Pe asemenea lucruri, care-şi au rădăcinile în realitatea vieţii, contează ideea tripartiţiei organismului social. Pentru ea este de o importanţă capitală experienţa făcută de aceia care au vrut să creeze nişte raporturi juridice moderne pentru formele economice moderne. Dar aceste experienţe n-o fac să adauge, la multele încercări eşuate, una nouă, făcută pe baza aceluiaşi mod de a gândi. Ea nu vrea să facă să se nască nişte drepturi sociale dintr-un domeniu al vieţii din care ele nu se pot ivi, ci ea vrea să se plăsmuiască viaţa din care, de-abia pe urmă, pot lua naştere aceste drepturi. În epoca modernă circuitul economic a înghiţit această viaţă, ea trebuie să fie mai întâi eliberată din nou de el. Putem înţelege ideea tripartiţiei numai dacă încercăm să ne dăm seama că viaţa economică are în permanenţă nevoie de corectarea din afară a propriilor ei forţe, dacă e ca ea să nu producă în sine nişte efecte care o frânează. Ea este astfel corectată dacă, alături de ea, o viaţă spirituală independentă şi un sol juridic independent asigură acest lucru. Astfel unitatea vieţii sociale nu e distrusă, ci de fapt de-abia în acest fel ea este realizată în sensul just. Această unitate nu apare datorită faptului că noi facem ordine pe baza unei puteri centrale, ci datorită faptului că o facem să ia naştere prin interacţiunea acelor forţe care, ca forţe individuale, vor să trăiască separat, spre a produce viaţa unui întreg. Aşadar, experienţele care au fost făcute cu încercările de a se crea, pentru viaţa economică modernă raporturi juridice din sânul ei înseşi, n-ar trebui privite în aşa fel încât pe baza lor să ridicăm obiecţii împotriva tripartiţiei; ci ar trebui să ne dăm seama că aceste experienţe duc în linie dreaptă la recunoaşterea faptului că ideea tripartiţiei este cerută de viaţa modernă.