Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


RĂDĂCINILE VIEŢII SOCIALE


În cartea mea Punctele centrale ale problemei sociale…, am făcut, ce-i drept, o comparaţie între organismul social şi cel natural uman; am atras însă totodată atenţia asupra faptului că ne induce în eroare credinţa că putem transfera fără nici o rezervă nişte concepţii pe care le-am dobândit în legătură cu un lucru, asupra celuilalt. Acela care studiază activitatea celulei sau a unui organ din trupul uman conform cu părerile ştiinţelor naturii, şi caută apoi „celula socială” sau „organele sociale”, cu scopul de a cunoaşte condiţiile de viaţă ale „organismului social”, va ajunge lesne la un joc de-a analogiile lipsit de orice temei.

Altfel stau lucrurile dacă, aşa cum am făcut în „Punctele centrale ale problemei sociale în cadrul necesităţilor vitale ale prezentului şi viitorului” [ Nota 11 ], arătăm că printr-o studiere sănătoasă a organismului uman ne putem educa gândirea să devină aşa cum avem nevoie de ea pentru o înţelegere reală a vieţii sociale. Printr-o astfel de educare vom deveni capabili să învăţăm a judeca realităţile sociale nu după nişte păreri preconcepute, ci conform cu legitatea lor proprie. Şi tocmai acest lucru este necesar, înainte de toate, în epoca noastră. Căci în ceea ce priveşte gândirea socială, suntem vârâţi astăzi până în gât în păreri potrivnice. Acestea nu s-au format pe baza a ceea ce îşi are rădăcinile în condiţiile de viaţă ale organismului social, ci pe baza sentimentelor obscure ale diferiţilor oameni şi mai ales ale unor grupuri de oameni. Dacă modul de gândire folosit în programele partidelor ar fi transferat asupra cercetării organismului uman, ne-am da seama curând că nu contribuim la înţelegerea acestuia, ci o frânăm.

În organism, aerul inspirat trebuie transformat necontenit într-unul nefolosibil. Oxigenul trebuie transformat în bioxid de carbon. De aceea trebuie să existe ceva care să înlocuiască cele transformate, devenite inutilizabile, cu ceva utilizabil. Acela care-şi foloseşte judecata, educată prin observarea organismului uman, la studierea lipsită de prejudecăţi a organismului social, va constata că una dintre componentele acestui organism, circuitul economic, tocmai când este organizată într-un mod adecvat, produce în permanenţă nişte raporturi care trebuie, la rândul lor, compensate prin alte măsuri. Nu putem cere de la structura organelor, care în organismul uman este astfel orientată încât să facă inutilizabil oxigenul inspirat, să facă acest oxigen reutilizabil. Tot astfel, n-ar trebui să presupunem despre circuitul economic că în el însuşi pot fi luate măsurile care să acţioneze compensator asupra a ceea ce el aşează în mod inevitabil din sânul vieţii drept element de frânare a vieţii.

Această compensare o poate realiza numai un organism juridic, care există alături de cercul economic şi care plăsmuieşte din propria sa entitate, şi o viaţă spirituală care creşte în mod liber din propriile ei rădăcini, independent de organizarea economică şi juridică. Numai o apreciere superficială poate spune: oare cultivarea vieţii spirituale să nu fie legată de raporturile juridice existente? Cu siguranţă că da. Dar una este când oamenii care cultivă viaţa spirituală sunt dependenţi de viaţa juridică; şi alta, când această cultivare însăşi se face pe baza instituirilor din cadrul vieţii juridice. Se va constata că tripartiţia organismului social este o idee care uşor face posibilă ridicarea unor obiecţii, dacă o punem în faţa unor păreri preconcepute, dar că obiecţiile se dizolvă dacă le gândim până la capăt.

Circuitul economic îşi are propria lui legitate de viaţă. Prin aceasta el creează nişte stări de lucruri care distrug organismul social, atunci când sunt singurele care acţionează în el. Dacă însă vrem să înlăturăm aceste stări de lucruri prin nişte măsuri economice, distrugem circuitul economic însuşi. În circuitul economic modern au luat naştere nişte rele prin administrarea privat-capitalistă a mijloacelor de producţie. Dacă vrem să eliminăm aceste rele prin măsura economică a administrării în comun a mijloacelor de producţie, vom submina economia modernă. Dar acţionăm în sens contrar relelor dacă vom crea, alături de circuitul economic, un sistem juridic independent de el, şi o viaţă spirituală liberă. Prin aceasta, relele care rezultă în permanenţă din viaţa economică sunt anulate chiar în timp ce apar. Nu va fi aşa că relele vor apărea mai întâi şi că oamenii vor trebui să sufere din cauza lor înainte ca ele să dispară. Ci instituirile existente pe lângă organizaţiile economice vor înlătura pe alt făgaş stările de lucruri rele.

Părerile partinice din epoca modernă au abătut gândirea oamenilor de la condiţiile de viaţă ale organismului social. Ele au făcut-o să intre în curenţii pasiunilor unor grupuri de oameni. Este imperios necesar ca aceste păreri să sufere o corectură dintr-o direcţie în care oamenii îşi pot însuşi o gândire lipsită de prejudecată. Ei vor fi în stare de acesta dacă viaţa de gândire se va corecta pe sine însuşi prin studierea unor raporturi care, prin propria lor esenţă, trezesc lipsa de prejudecată. Un organism natural impune asemenea lucruri.

În orice caz, acela care aplică pentru această corectură numai reprezentările obişnuite ale ştiinţelor naturii, nu va ajunge departe. Căci acestor reprezentări le lipseşte, în multe privinţe, forţa de a pătrunde suficient de adânc în realităţile naturii. Dacă încercăm însă să nu ne luăm după aceste reprezentări, ci să urmăm natura însăşi, ne vom putea lua mai degrabă de aici lipsa de prejudecată, decât din sânul concepţiilor partinice. Cu toate bunele intenţii ale multor savanţi de a depăşi materialismul în gândire, încă şi în prezent reprezentările curente ale ştiinţelor naturii sunt impregnate de influenţe materialiste. O studiere spirituală a naturii poate elimina aceste influenţe. Şi ea va fi aceea care va putea furniza bazele pentru o educare a gândirii, care va fi în măsură să înţeleagă cu rezultatele ei şi organismul social.

Ideea de tripartiţie a organismului social nu preia, pur şi simplu, din sfera raţiunii nişte cunoştinţe despre natură, spre a le introduce în domeniul vieţii sociale. Ea nu vrea decât ca, prin studierea naturii, să dobândească forţa de a privi într-un mod lipsit de prejudecată lumea realităţilor sociale. La aceasta ar trebui să cugete cei care se informează în mod superficial asupra faptului că această idee vorbeşte despre o tripartiţie a vieţii sociale, la fel cum se poate vorbi despre o tripartiţie a organismului uman natural. Acela care o ia pe aceasta din urmă în serios, în specificul ei, îşi va da seama tocmai cu ajutorul ei că una nu poate fi transferată asupra celeilalte. Dar prin modul de a studia pe care este nevoit să-l aplice când e vorba de organismul natural, el îşi va fi creat direcţia de gândire care-i va da posibilitatea de a se orienta şi în domeniul realităţilor sociale.

Se va crede că printr-o asemenea concepţie lucrurile, ideile sociale sunt împinse pe terenul „teoriilor cenuşii”. Îngăduiţi-mi să spun că poţi avea o asemenea părere numai câtă vreme priveşti din afară această „împingere”. Atunci vei resimţi, în orice caz, drept „cenuşiu” ceea ce vezi nedesluşit în depărtare. Şi vei resimţi, dimpotrivă, drept colorat, ceea ce crezi pe baza pasiunii „apropiate”. Dar ia păşiţi mai aproape de „cenuşiu”. Veţi constata că atunci se mişcă ceva asemănător pasiunii. Dar aceasta se va potrivi cu toate realităţile cu adevărat umane, pe care le pierdem din vedere când ne situăm pe poziţiile partidului şi ale părerilor de grup.

Şi teribil mai este nevoie în prezent să păşim mai aproape de adevăratul omenesc. Căci poziţiile de luptă ale grupurilor de oameni care se izolează au făcut destul rău. Şi ar trebui să se maturizeze înţelegerea faptului că răul îl pot repara nu noi poziţii de luptă, ci observarea a ceea ce istoria însăşi cere în momentul actual al evoluţiei omenirii. Este uşor să vezi relele şi să ceri, conform cu un program, înlăturarea lor; dar necesar este să răzbatem până la rădăcinile vieţii sociale şi prin însănătoşirea lor să o provocăm pe aceea a florilor şi a fructelor.