Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


BAZA TRIPARTIŢIEI


Esenţialul ideii de tripartiţie este că ea priveşte relaţiile sociale fără nici un fel de prejudecăţi partinice şi de clasă, de pe acea poziţie care-i este dată de întrebarea: ce trebuie făcut în momentul actual al evoluţiei omului pentru a se ajunge la o formă viabilă a organismelor sociale? Acela care priveşte în mod serios şi onest căutarea unui răspuns la această întrebare, nu poate să treacă neatent pe lângă o realitate ca aceea că în epoca modernă viaţa economică şi cea politico-juridică au ajuns într-un conflict aducător de distrugeri. Stratificarea în clase a omenirii, în cadrul căreia trăim în prezent, a luat naştere pe baze economice. În sânul dezvoltării economice şi pe baza acesteia, unul a devenit proletar, celălalt patron, al treilea muncitor pe tărâmul culturii spirituale. Cei cu gândire socialistă nu obosesc să pună acest lucru în prim-planul cererilor lor, pentru a le face apoi să apară în dosul lui ca ceva de la sine înţeles. Dar oamenii nu se gândesc aici că esenţialul este să vezi din ce cauză viaţa economică a putut acţiona cu o putere excesiv de mare asupra stratificării omenirii. Ei nu văd că această stratificare a avut loc pentru că, faţă în faţă cu activitatea economică, nu s-a aflat una politico-juridică, care să fi acţionat împotriva ei. Circuitul economic l-a situat pe om pe o bază care l-a izolat. El s-a putut adapta numai la condiţiile care i-au fost oferite în cadrul activităţii economice. Astfel, unul nu-l mai înţelegea pe celălalt. El nu putea comunica cu acesta; mai putea doar spera să-i acopere glasul sau să-l copleşească cu ajutorul celor situaţi pe acelaşi nivel de viaţă. Din adâncurile evoluţiei omenirii nu s-a înălţat nici o viaţă politico-juridică în stare să unească grupurile de oameni izolate. Nu s-a înţeles că a gândi în continuare pe baza vechilor impulsuri politico-juridice este ceva care merge împotriva noilor forţe economice.

Nu putem însă desfăşura o activitate economică, în modul care a devenit necesar din cauza situaţiei din ultimele două secole, făcând în acelaşi timp ca oamenii să ajungă în situaţii sociale ce corespund unei gândiri potrivite din substraturi politico–juridice de felul celor care au fost proprii unor epoci trecute. N-ar trebui însă nici să sperăm că stratificarea în clase, care a luat naştere fără eforturi politice noi, ar putea constitui punctul de plecare pentru o remaniere a organismului societăţii. Este de la sine înţeles că clasele ce se simt oprimate nu recunosc drept justificată această afirmaţie. Apartenenţii lor spun: de peste o jumătate de secol noi urmărim un ţel politic nou. În cartea mea, „Reperele fundamentale ale problemei sociale în cadrul necesităţilor vitale ale prezentului şi viitorului”, dovada faptului că nu este aşa, constituie temelia pentru celelalte idei, ce caracterizează o activitate constructivă pe domeniu social. E adevărat că Marx şi adepţii săi i-au chemat la luptă pe oamenii dintr-o clasă socială; dar ei le-au dat acestor oameni numai acele idei pe care le învăţaseră de la apartenenţii claselor împotriva cărora trebuie să lupte. De aceea, chiar dacă lupta ar putea să ducă la sfârşitul dorit de mulţi, n-ar lua naştere nimic nou, ci vechiul, având la conducere nişte oameni care aparţin unei alte clase decât aparţineau aceia care au deţinut până acum conducerea.

Înţelegerea acestui lucru încă nu duce la ideea tripartiţiei; dar ea trebuie să pregătească drumul spre aceasta. Câtă vreme ea nu va fi înţeleasă de un număr suficient de mare de oameni, lumea va voi să stoarcă în continuare din vechile idei politico-juridice nişte impulsuri care să fie pe măsura raporturilor economice ale prezentului. Fără această înţelegere oamenii vor da înapoi speriaţi în faţa ideii tripartiţiei organismului social, fiindcă gândurile cu care s-au deprins se ciocnesc de ea.

E lesne de înţeles că într-o epocă în care s-au produs atâtea nenorociri, oamenii se sperie când li se cere să depăşească o gândire proprie, născută din străfundurile vieţii umane. Mulţi se simt striviţi de această epocă şi disperă din cauză că se îndoiesc de puterea creatoare a ideilor. Ei „aşteaptă” până când „împrejurările” vor crea o situaţie mai favorabilă. Numai că niciodată „împrejurările” nu vor crea altceva decât ceea ce a fost plantat în ele de către ideile umane.

Dar – aşa spun mulţi – cele mai bune idei nu pot face nimic în domeniu practic, dacă sunt respinse de împrejurările vieţii. Tocmai de această obiecţie ţine seama ideea de tripartiţie. Ea porneşte de la înţelegerea faptului că nici activitatea practică lipsită de idei, nici ideea nepractică nu pot duce la formarea unui organism social viabil. De aceea ea nu propune nici un program, aşa cum se obişnuieşte. Există destule asemenea programe, ca să ne putem da seama că ele sunt gândite, ce-i drept, „bine”, sau într-un mod „nobil”, sau „ingenios”, dar că realitatea le respinge. Ideea tripartiţiei ţine seama, pe tărâmul economic, de realităţile date de natură şi de viaţa umană a epocii moderne. Ea ţine seama de conştienţa juridică a omenirii, aşa cum a rezultat ea prin evoluţie în decursul ultimelor secole. Şi mai ţine seama de o viaţă spirituală care introduce în organismul social oameni ce înţeleg condiţiile de viaţă ale acestora şi le stimulează, astfel încât să-i fie creată posibilitatea de a realiza. Ea crede a înţelege că într-un organism social tripartit oamenii vor putea conlucra în viaţă în aşa fel încât din această conlucrare să ia naştere ceea ce o idee programatică abstractă nu poate face să se nască.

Acela care nu vrea să ia în considerare această deosebire principală dintre ideea tripartiţiei şi ideile programatice obişnuite, nu se va lăsa convins de fertilitatea celei dintâi. Aceasta este o idee conformă cu realitatea, pentru că nu vrea să tiranizeze viaţa în sensul unui program, ci tinde să creeze mai întâi temelia pe care poate să crească în mod liber acea viaţă din care se dezvoltă impulsurile sociale. Problemele epocii prezente şi ale viitorului apropiat nu sunt unele care pot fi adresate intelectului, ci unele care trebuie să rezulte în mod firesc dintr-o viaţă ce urmează să fie creată de ea însăşi chiar de aici înainte. Omenirea actuală, de fapt, de-abia dacă presimte problemele sociale. Adevărata ei formă va lua naştere atunci când organismul social va fi astfel structurat încât cele trei forţe de viaţă ale existenţei umane îşi vor putea înălţa adevărata realitate de pe treapta unei simţiri instinctive pe aceea a gândirii conştiente. Multe dintre lucrurile care se spun astăzi despre ea, în faţa unei cunoaşteri reale a vieţii, fac impresia de imaturitate. Se spune: oamenii nu sunt maturi pentru a-şi plăsmui viaţa conform ideilor. Nu, oamenii vor fi maturi pentru a găsi răspunsuri de-abia atunci când întrebările le vor ieşi în întâmpinare, neacoperite de prejudecăţi vechi cât lumea.

Aşa vede situaţia epocii prezente acela care ajunge la ideea tripartiţiei prin faptul că vieţuieşte realităţii depline. Şi din această perspectivă ar dori el să acţioneze. Dar se vor fi schimbat destule cuvinte de-abia atunci când din cuvinte se va fi născut fapta.