Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


SE CERE ÎNŢELEGERE


Unui context de idei ca cel despre tripartiţia organismului social i se obiectează adeseori: el nu poate veni cu „propuneri practice” pentru un aspect sau altul. Se spune, de pildă: avem zdruncinarea valutei [ Nota 13 ]. Ce mijloc de ameliorare a ei poate indica adeptul ideii de tripartiţie? Acesta trebuie să răspundă: cursul raporturilor economice mondiale din epoca modernă a dus, prin lupta de concurenţă dintre state, la devalorizarea banilor, ca fapt particular. Ameliorarea nu poate veni dacă se consideră că leacul sunt nişte măsuri izolate cu privire la un aspect particular, sau altul, ci numai dacă acest mers al vieţii economice este transformat, prin tripartiţie, în întreaga lui esenţă, în altceva. Nişte măsuri izolate pot ameliora în mod trecător câte ceva în aspectele particulare; dacă însă esenţa activităţii economice rămâne aceeaşi, o ameliorare izolată nu poate fi de ajutor; ea va avea ca urmare chiar o înrăutăţire într-un alt domeniu.

Mijlocul cu adevărat practic pentru a construi din nou ceea ce a fost distrus este tripartiţia însăşi. Dacă s-ar lua măsuri cuprinzătoare în sensul tripartiţiei chiar într-o regiune în care, de pildă, viaţa economică suferă din cauza devalorizării valutei, prin mersul evenimentelor, răul s-ar îndrepta de la sine. Obiecţia caracterizată provine din faptul că acela care o ridică, din nişte motive oarecare, se dă înapoi în faţa unei munci practice în sensul tripartiţiei şi cere ca purtătorii acestei idei a tripartiţiei să-i indice nişte mijloace de însănătoşire a unora sau altora dintre raporturile vieţii, fără a voi să transforme aceste raporturi înseşi în sensul ideii lor.

În acest punct există o opoziţie substanţială între purtătorul ideii de tripartiţie şi toţi cei ce cred că se poate păstra veche viaţă socială cu statul ca organism unitar şi că se poate ajunge în cadrul acesteia la construirea a ceva nou. Ideea de tripartiţie se bazează tocmai pe înţelegerea faptului că această orientare spre statul ca organism unitar a provocat catastrofala situaţie mondială; şi că de aceea omenirea trebuie să se hotărască a o reface pe baza acelor raporturi care rezultă din tripartiţie.

Mai înainte ca acest curaj de a acţiona în sensul unei schimbări radicale să se fi trezit într-un număr suficient de mare de oameni, nu poate veni o vindecare a vieţii sociale bolnave. Singurul lucru care se poate întâmpla, dacă nu realizăm această schimbare radicală, poate fi numai acapararea puterii economice şi politice de către statele învingătoare şi oprimarea celor învinse. Învingătorii pot menţine deocamdată vechiul sistem. Căci prejudiciile care au rezultat din aceasta pot fi compensate pentru ei prin avantajele care rezultă din dominarea învinşilor. Cei învinşi sunt însă în prezent într-o situaţie care face necesară o acţiune neîntârziată în sensul schimbării radicale la care ne referim aici. Bine înţeles că şi pentru învingători ar fi mai bine să înţeleagă. Căci situaţia pe care o fac să ia naştere în ţara lor va duce în mod inevitabil, în decursul timpului, la perceperea situaţiei insuportabile din ţara celui învins şi, implicit la noi catastrofe. Cei învinşi nu pot însă aştepta, căci fiecare întârziere face şi mai imposibile raporturile de viaţă în care trăiesc.

În orice caz, ideea tripartiţiei repugnă obişnuinţelor de gândire şi simţire ale tuturor acelora care şi-au format structura sufletească prin adaptarea la orientarea spre statul ca organism unitar. A spune, fără reticenţă, că relele care ies la lumina zilei sunt consecinţa acestei orientări, aceasta ar fi în prezent, pentru mulţi oameni, ca şi cum li s-ar cere să stea fără sol sub picioare. Solul pe care ei vor să stea este cu siguranţă unitar. Pe acesta ar vrea ei să-l păstreze şi pe baza acestuia să ia măsuri de la care aşteaptă o ameliorare a situaţiei. Dar ceea ce trebuie să facem, este să ne cucerim un sol nou. Şi lipseşte curajul de a cuceri acest sol nou.

De aceea principalul imperativ, dacă vrem să punem să lucreze ideea de tripartiţie, este aceea de a o face ca în cât mai mulţi oameni să se dezvolte înţelegerea faptului că în prezent numai o schimbare radicală poate fi de ajutor. Mult prea mulţi oameni şi-au format până acum judecăţile legate de raporturile vieţii publice numai din sânul cercurilor de viaţă mai înguste. Tocmai aceia care sunt angajaţi în activitatea noastră economică în stil mare, sunt în această situaţie. Ei îşi atribuie capacitatea de a emite judecăţi asupra unor cuprinzătoare posibilităţi, dar acolo nu pot să facă decât ceea ce au învăţat din cercul lor îngust de viaţă.

Trebuie să contribuim la luminarea oamenilor în legătură cu corelaţiile vieţii publice, înţelese astăzi într-o măsură atât de mică. Ideea tripartiţiei va întâmpina cu atât mai puţină rezistenţă, cu cât vor fi mai mulţi oameni care ştiu în ce fel au acţionat până acum forţele vieţii publice şi cum de au dus ele în mod inevitabil la catastrofa actuală. Tot ceea ce poate duce la răspândirea unei înţelegeri, care merge în această direcţie, pregăteşte temelia pentru activitatea practică a ideii de tripartiţie.

De aceea ar trebui să aşteptăm prea puţin de la înfruntările cu apartenenţii unui partid sau altul, care, îndeobşte, câtă vreme vor să rămână în partid, ar vrea totuşi să răstălmăcească în favoarea lor orice idee purtătoare a impulsului tripartiţiei. Ar trebui ca de îndată ce ne-am dat seama cât de rodnic poate fi acest impuls, să facem în aşa fel încât el să fie înţeles în cercurile mai largi. Căci nu se poate face ceva cu aceia care nu vor tripartiţie, ci numai cu cei care sunt pătrunşi de această idee. Numai şi numai cu ei se poate vorbi despre detaliile vieţii publice. Ar trebui să ne fie limpede că cu Erzberger [ Nota 14 ] nu putem vorbi despre vindecarea vieţii publice, câtă vreme Erzberger rămâne Erzberger.

Aştern acestea pe hârtie pentru că văd că în această direcţie nu oricine dintre aceia care înţeleg ceva din ideea de tripartiţie se îndreaptă în direcţia justă. Ideea tripartiţiei este una căreia trebuie să-i slujeşti total, dacă vrei să-i slujeşti. Ea ne dă posibilitatea de a ne confrunta cu oricine; dar confruntarea nu are voie să renunţe câtuşi de puţin la ideea de schimbare radicală. Şi trebuie să acţionăm într-adevăr în acest sens, dacă ne vom da seama care sunt cauzele adevărate ale declinului. Din această înţelegere trebuie să vină curajul de a lua măsuri pentru schimbarea radicală. Fiindcă dezorientarea ce domneşte pretutindeni este totuşi numai consecinţa faptului că lipseşte înţelegerea.