Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


IDEI ŞI PÂINE


Poate oare răspândirea unei idei cum este cea a tripartiţiei organismului social să producă o voinţă generală rodnică necesară faţă de nevoile economice? Întrebarea a fost pusă de mulţi. Şi prea adesea s-a auzit răspunsul: Pentru început, omul trebuie să lupte doar pentru pâine; şi apoi, după ce a obţinut-o, se poate îndrepta înspre idei.

Şi tocmai împotriva acestei concepţii trebuie să vorbim mereu în această revistă. Căci dacă ne lipseşte pâinea, vina o poartă faptul că ideile pe care am încercat să le prelucrăm până acum s-au dovedit incapabile să ne-o procure în continuare. Aşadar nu pâinea ni s-a sustras şi nu ea este cea la care trebuie să apelăm, ci noi trebuie să apelăm la muncă pentru a ne obţine pâinea. Însă munca nu poate fi realizată într-un mod rodnic fără ideile care îi conferă o direcţie şi un ţel. Oamenii nu vor să recunoască o realitate evidentă, anume faptul că personalităţile conducătoare de până acum au conferit muncii, pornind de la anumite idei, direcţii şi ţeluri faţă de care muncitorii şi-au pierdut încrederea. Datorită acestui fapt ne-am ruinat. Şi dacă nu vrem să ne mărturisim acest lucru, declinul va continua să pustiească totul. Dacă ne facem fără rezerve această mărturie, atunci trebuie să vedem că salvarea de la declin poate consta numai în cuprinderea noilor idei.

În ziua de azi, lucrurile stau aşa încât efectiv nu avem un motiv anumit ca să ne intereseze prea mult dacă Erzberger [ Nota 25 ] îi reproşează lui Helfferich sau Helfferich lui Erzberger situaţia la care s-a ajuns. Important este însă că amândoi au crescut din raporturile care au dus la prăbuşirea vieţii noastre publice şi continuă să gândească în sensul acestor raporturi. Problema care se pune este aceea că ideile de tip Erzberger şi Helfferich, care bântuie prin toate capetele, trebuie înlocuite cu altele. Helfferich a proclamat apelul la luptă: Erzberger este dăunător vieţii publice germane; el trebuie înlăturat din cadrul acesteia. Nu avem nici un motiv să ne îndoim de conţinutul acestui apel. Însă reprezentarea sa prin intermediul gândurilor de tip Helfferich nu duce la nimic. Vom putea ieşi din această situaţie numai dacă vom putea cultiva ideile unei ordini sociale care să elimine întreaga politică de tip Helfferich şi Erzberger. Dacă este vinovat unul sau altul, acest fapt are precis o importanţă juridică, dar o nouă înţelegere a lucrurilor nu trebuie să lase nici o îndoială în privinţa faptului că ideile amândurora stau la baza declinului vieţii publice.

Ce anume împiedică încolţirea unei astfel de noi înţelegeri, căci ea poate strălumina cu uşurinţă aceluia care vrea să înveţe din realităţi. Dar câţi au învăţat din realitatea acestui război, câţi dintre aceia care pentru început au optat pentru războiul armat, sunt dispuşi să înveţe din acestea? Teoria „pur” marxistă, şi chiar şi teoria socialistă de nuanţă marxistă atenuată sunt profund convinse de faptul că remediul pentru un progres favorabil în viitor trebuie căutat în baza economică a ordinii sociale. În momentul istoric în care reprezentanţii socialismului ajung în posturile în care se aflau anterior oameni pe care ei îi combăteau, din partea socialiştilor se va realiza conducerea unei părţi considerabile a vieţii economice prin ideile lui Erzberger.

Din această situaţie nu putem ieşi atâta timp cât nu dobândim încredere în ideile care nu vor să mai folosească vechea rutină pentru înfăptuirea lor practică, şi care sunt potrivite să păşească ele însele la această înfăptuire. Cei care vorbesc despre tripartiţia organismului social vor să cultive voinţa pentru o practică a vieţii ce rezultă din noile idei. Ei sunt adesea întrebaţi: Cum vă gândiţi că se va realiza una sau alta? Ei ar trebuie să răspundă: Pentru înfăptuirea acestor lucruri este în primul rând nevoie ca ideea tripartiţiei să fie cuprinsă cu înţelegerea ca bază practică şi să se acţioneze în sensul ei. Şi atunci vor putea indica cum trebuie configurată organizarea unui sector sau a altuia, dacă e ca tripartiţia să devină eficientă în viaţa publică. Şi atunci când vorbesc aşa, cei care nu pot judeca în conformitate cu noile idei, îi cheamă într-ajutor pe „practicienii” din diferite domenii. Aceştia „nu au avut timp până acum” să se ocupe cu noile idei. Ei privesc din zbor ceea ce vor de fapt purtătorii acestei idei, şi desigur că nu înţeleg nici cel mai mic lucru dintr-un amănunt extras din contextul general, şi atunci formulează judecata: – „utopie”, „idealism bine intenţionat, dar neesenţial pentru practică”.

Trebuie să privim în ochi fără prejudecăţi această realitate, dacă vrem să cunoaştem condiţiile fundamentale prin care se poate înfăptui o idee cum este cea a tripartiţiei organismului social şi dacă vrem să apreciem piedicile pe care le va întâlni această idee. Purtătorii ideii tripartiţiei pot face oricât de multe propuneri practice pentru cazuri individuale, dar ei vor fi combătuţi de către aceia care nu acceptă această idee. De aceea este necesar în prezent ca înţelegere acestei idei să se răspândească pe cât posibil de mult. Şi toate măsurile speciale care sunt luate de către purtătorii acestei idei trebuie să slujească în primul rând răspândirii acestei idei.

Adevărata cunoaştere a noilor idei rodnice este singura care ne poate duce la găsirea căilor pe care vom ajunge din nou la pâine. Fuga de aceste idei ne va lăsa pe deplin fără pâine. De ajutor este doar înţelegerea faptului că lipsa de pâine a fost precedată de lipsa de idei, că aceasta din urmă este cauza celei dintâi. Drumul pe care l-am parcurs este: lipsă de idei, lipsă de pâine. Calea pe care trebuie să mergem este: găsirea în idei a voinţei de a configura munca. Pe această cale vom ajunge să ne producem pâine.