Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


MOŞTENIREA SPIRITUALĂ ŞI CERINŢELE PREZENTULUI


În urmă cu aproximativ o jumătate de secol înflorea în Europa materialismul, în calitate de concepţie despre lume. Omul urma să fie cunoscut până în adâncurile fiinţei sale sufleteşti, după aceleaşi legi care erau puse la baza proceselor naturale. Se invocau în acest sens idei, cum ar fi cea a lui Goethe: „Noi trebuie să ne împlinim cu toţii cercul existenţei noastre în conformitate cu legile veşnice, imuabile” [ Nota 31 ]. Numai că nu se observa cu acest prilej că acele legi pe care Goethe voia să le ştie la baza cunoaşterii natural-ştiinţifice, l-au adus în lupta cea mai acerbă cu ştiinţele naturii care dominau în timpul său. Căci el tindea înspre o ştiinţă a naturii care, configurată consecvent, putea duce la înţelegerea fiinţei omeneşti ca fiind una spiritual-sufletească. Dar materialiştii nu aveau în vedere acest mod de reprezentare natural-ştiinţific al lui Goethe, ci esenţialmente pe acela al adversarilor săi. Anume ei aveau în vedere concepţia lipsită de spirit a naturii, care nu putea duce niciodată la înţelegerea entităţii omeneşti.

Şi din această concepţie lipsită de spirit, unele personalităţi consecvente s-au exprimat şi în privinţa aspectului moral al omului. Cu o jumătate de secol în urmă se puteau auzi judecăţi deosebit de ciudate în această privinţă. În corespondenţa [ Nota 32 ] unei asemenea personalităţi – având o gândire consecventă – cu un savant materialist, este formulată, de exemplu, părerea că omul care acţionează în mod criminal procedează în conformitate cu legile naturii înnăscute în el, la fel ca aşa-numitul om moral. Şi că acela care este predispus, prin legile naturii, să devină mincinos, ucigaş şi aşa mai departe, poate deveni un caracter desăvârşit, armonios în sine, numai dacă îşi vieţuieşte până la capăt predispoziţiile de a minţi şi de a ucide. Astfel de gânduri nu erau deloc izolate în acea perioadă a teoriilor materialiste.

Consecinţele moral-sociale ale modului de gândire materialist nu au fost considerate cu seriozitatea necesară de mulţi oameni. Ele erau considerate drept toane. Dar nu sunt aşa. Ele sunt mai degrabă o dovadă a faptului că modul de reprezentare natural-ştiinţific configurat în ultima treime a secolului XIX nu poate aduce la suprafaţă idei moral-sociale. De aceea, sub influenţa acestor reprezentări a luat naştere acea epocă în răstimpul căreia s-au pus fraze lipsite de orice conţinut moral-social, în locul ideilor etic-sociale. Şi cu aceste fraze moral-sociale a pătruns omenirea civilizată în secolul XX.  

O anumită direcţie ştiinţifică încearcă să se amăgească pe sine însăşi şi pe adepţii săi în privinţa acestei situaţii. Din această direcţie, se pot auzi următoarele: Materialismul secolului XIX este mort din punct de vedere ştiinţific. Dar el nu este mort. Diferenţa dintre cei care vorbesc astfel în ziua de azi şi materialiştii secolului XIX constă exclusiv în aceea că cei din urmă aveau pe deplin curajul de a se recunoaşte drept materialişti, pe când cei de azi, care îi resping pe cei din trecut, gândesc exact la fel ca şi ei, numai că îşi închipuie că explicaţiile lor lipsite de spirit în privinţa naturii nu ar fi materialism. În locul consecvenţei periculoase, a intervenit şi mai periculoasa inconsecvenţă a lucrurilor gândite numai pe jumătate.

Sub semnul lucrurilor gândite numai pe jumătate stă viaţa noastră publică actuală. în gândurile considerate capabile să întemeieze o concepţie despre lume, nu vieţuieşte nici un impuls moral-social. S-a încercat să se alcătuiască o imagine socială a lumii, pornind de la ştiinţele naturii. Acest lucru s-a putut face atât timp cât oamenii mai trăiau din obişnuinţă în conformitate cu vechile tradiţii social-etice, şi atâta timp cât gândurile lor nu au avut nici o influenţă asupra dezvoltării vieţii publice.

Datorită acestei stări de lucruri, catastrofa războiului a putut face deja ravagii şi ea face tot mai multe ravagii cu fiecare lună care trece, în tot ceea ce se petrece de când a început. Oamenii în care au murit vechile tradiţii, dobândesc tot mai multă influenţă. În ei trăiesc numai ideile care sunt nerodnice pentru o imagine social-etică asupra lumii.

Orice privire nepărtinitoare aruncată în viaţa publică a întregii lumi civilizate zăreşte această stare de lucruri. Ea trebuie să ajungă în conştienţa unui număr suficient de mare de oameni, înainte de a putea interveni posibilitatea reclădirii raporturilor sociale distruse. Această îmbunătăţire depinde numai de concepţia despre lume.

Cine persistă în părerea că o concepţie despre lume ar fi ceva pe care o pot alcătui gânditorii abstracţi împreună şi că ea nu ar avea nimic de realizat practic, acela conlucrează cu distrugerea, oricât de intens ar crede că acţionează pentru reconstrucţia socială. În ziua de azi este necesar şi pentru cea mai mică întreprindere economică faptul ca acela care participă la conducerea ei să-şi poată face gânduri în privinţa modului în care se încadrează acea întreprindere în procesul general al evoluţiei omenirii. Astfel de gânduri nu se pot institui niciodată într-un mod onest şi corect la acela care-şi orientează mai mult sau mai puţin conştient gândirea în conformitate cu direcţia materialistă a epocii contemporane. Căci în majoritatea cazurilor el nu observă cum conlucrează această gândire materialistă în impulsurile activităţii sale sociale.

Nu putem sublinia suficient de puternic faptul că realităţile vieţii publice trebuie văzute în ziua de azi tocmai în această lumină. Numai aceia care le văd aşa, gândesc în direcţia unei însănătoşiri. Lor trebuie să le apară ca de la sine faptul că nu trebuie să realizeze compromisuri cu ceea ce a provenit din modul de reprezentare materialist şi a dus la distrugerea vieţii sociale. Multora li se pare greu să gândească astfel, pentru că ei consideră în mod eronat că dacă e să aşteptăm până intervine o îmbunătăţire datorată modului de gândire, ar trebui să aşteptăm vreme îndelungată. Celor care gândesc aşa ar trebui să li se spună: Tocmai gândirea voastră face parte dintre cele mai rele lucruri. Căci se pune problema ca noi să nu ne punem singuri, printr-o asemenea gândire fatalistă, cătuşele care ne determină „să aşteptăm vreme îndelungată”. Oricine îşi spune: Eu voi determina transformarea socială în privinţa modului meu de gândire – scurtează timpul de aşteptare care îl face să şovăie.

De aceea trebuie mereu să accentuăm că astăzi se pune problema acelui curaj lăuntric ce se înalţă la a vedea în calea către un nou spirit adevărata practică a vieţii, şi în abaterea de la această cale, cauzele declinului actual. Numai cei care pot judeca astfel sunt oamenii viitorului, ceilalţi sunt reacţionari, chiar dacă îşi dau o nuanţă marxist-radicală. Dar judecata trebuie să fie pregătită să devină faptă, să devină practică energică în viaţă. – „Practicienii” vor întreba: „Se poate merge cu asemenea păreri în Spa?” [ Nota 33 ]. O, da, s-ar putea merge; am putea aştepta liniştiţi să vedem ce s-ar întâmpla dacă s-ar merge cu ele; dar precis că ne vom înapoia cu cele mai nerodnice rezultate dacă mergem într-acolo cu vechile gânduri. Ar trebui să ne formulăm astfel o judecată în privinţa faptului că aceste vechi gânduri nu vor duce la nimic altceva în Spa, decât la ce au dus de decenii.