Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


ADEVĂRATELE FORŢE DIN VIAŢA SOCIALĂ A PREZENTULUI


Grupul de oameni care a început să propage ideea tripartiţiei organismului social în primăvara anului 1919, a vrut să lucreze în modul cel mai onest la îmbunătăţirea relaţiilor vitale ale oamenilor. Datorită acestei onestităţi, el nu a vrut să prezinte populaţiei muncitoare vechile fraze şi lozinci care şi-au desfăşurat de decenii acţiunea în propaganda socialistă. Căci cu astfel de fraze şi lozinci se putea foarte bine critica ordinea socială existentă până atunci, se putea spune chiar claselor conducătoare ce anume au neglijat să facă, dar nu se putea clădi nimic. Se puteau imagina utopii, dar nu se puteau aduce realităţii sociale forţe care să slujească în aşa fel vieţii încât orice om să poată duce o existenţă umană demnă.

Purtătorii gândurilor tripartiţiei nu au pornit de la asemenea fraze şi lozinci. Ei şi-au întemeiat voinţa pe învăţăturile temeinice pe care le oferă însăşi viaţa. Din acest punct de vedere al acestor învăţături de viaţă, ei s-au adresat atât personalităţilor claselor conducătoare cât şi proletariatului. Până la ora actuală nu au fost înţeleşi nici într-o parte, nici în cealaltă. Dar ei ştiu că datorită faptului că gândurile lor au fost extrase din viaţa reală, poate fi vorba despre o îmbunătăţire a stării actuale abia atunci când aceste învăţături de viaţă vor fi înţelese. Ei nu pot proceda altfel decât să repete aceste învăţături până când acestea vor găsi urechea care să le asculte.

De ce nu au fost înţeleşi purtătorii ideii de tripartiţie? Proletariatul a găsit că se exprimă prea complicat. El nu a putut vedea imediat cum prin aceste gânduri nu se arăta numai un ţel, ci şi o cale de ieşire din imposibilitatea spirituală, statală şi economică actuală. Proletariatul voia ca ei să se exprime mai simplu. Dar el nu s-a gândit că viaţa însăşi este complexă. Purtătorul ideii de tripartiţie se află în aceeaşi situaţie cu un medic. Acesta trebuie să-şi ofere sfaturile. El o va putea face numai atunci când cunoaşte întregul organism omenesc complicat. I se poate oare cere unui medic să vorbească fiecărui om despre acest organism, despre modul în care trebuie înţeles el, dacă omul nu acceptă ceea ce trebuie învăţat despre viaţa organismului? Nu i se poate cere acest lucru, deoarece dacă ar face-o ar trebui să apeleze la lozinci şi la fraze goale. Însă purtătorii ideii de tripartiţie nu au putut face acest lucru. Căci ei au vrut să afirme numai ceea ce era pătruns de onestitate în fiecare frază. Iar ceea ce au ei de spus poate fi înţeles. Însă omul trebuie să se străduiască mai întâi să înţeleagă.

Proletarul va spune: Deci voi vreţi să ne spuneţi tot felul de lucruri savante, însă noi vrem să auzim vocea simplă a poporului. La aceasta, noi putem replica: Noi nu vrem să vă spunem lucruri savante, ci vrem să vă vorbim limbajul adevăratei vieţi. Numai că vrem să vorbim despre capital şi muncă din punctul de vedere al cunoaşterii obiective, aşa cum vorbeşte medicul sau cunoscătorul naturii despre organismul omenesc, competent şi nu ca un şarlatan sau un diletant. Şi dacă noi vrem să vorbim astfel, vom fi înţeleşi numai dacă şi ceilalţi vor să străbată calea înţelegerii. Iar calea poate fi găsită numai dacă merge prin inimă şi suflet înspre raţiune. Cel care scrie aceste rânduri este pătruns de convingerea că purtătorii ideii de tripartiţie vorbesc în aşa fel încât din spusele lor se vede înţelegerea pe care o au faţă de situaţia proletariatului atunci când ei sunt judecaţi din inimă şi din suflet. Proletariatul încă nu şi-a căutat suficient până acum această cale prin inimă şi prin suflet. El a judecat în conformitate cu învăţătura raţională, pe care a absorbit-o din socialismul curent. El a pretins ca purtătorii ideii de tripartiţie să vorbească tot aşa cum erau ei obişnuiţi până acum prin aceste teorii raţionale. Dar aceştia nu o pot face, pentru că ei ştiu că aceste teorii contrazic viaţa şi de aceea nu duc la nimic.

Cel care scrie aceste rânduri nu vrea să înşiruie cuvinte de o fantasmagorie goală. De aceea el nu spune că omul trebuie să renunţe la raţiune şi că drumul poate fi găsit numai prin inimă şi suflet. Desigur că raţiunea trebuie să fie conducătorul sigur, dar în problemele sociale nu există o altă cale înspre folosirea corectă a raţiunii decât cea prin inimă şi suflet. Pe o astfel de cale contează cărţile mele Puncte centrale ale problemei sociale… şi Expunerea ideii de tripartiţie a organismului social. Eu nu cred că în aceste cărţi ar lipsi aprecierea vieţii din punct de vedere raţional, dar, în interesul lucrurilor, m-am bucurat totuşi atunci când într-o convorbire recentă relativ la prima carte, mi s-a citit o apreciere din afară care afirma că în această carte problema socială este cuprinsă atât cu forţele inimii cât şi cu cele ale raţiunii.

La fel de puţin ca şi de proletariat, a fost înţeleasă ideea tripartiţiei de către personalităţile din cercurile actualmente conducătoare. Acestea sunt într-atât de întreţesute cu gândurile lor în rutina economică actuală, încât nu pot accepta din capul locului ceva care nu merge pe o cale bătătorită de către ei. Unii dintre ei văd că trebuie să se producă o schimbare, dar atunci când te exprimi cu anumite gânduri despre ceea ce trebuie să se întâmple, ei se sperie deoarece cred că ei sunt cei care deţin realitatea şi că aceasta va fi distrusă printr-o fantasmagorie. Majoritatea lor afirmă că nu au timp să se ocupe cu astfel de idei. Iar cel care nu vrea să fie nedrept din capul locului trebuie chiar să accepte că ei într-adevăr nu au timp. Căci ei au de lucru de dimineaţa până seara pentru a continua să lucreze în sensul vechi, iar seara vin acasă de la birou cu capetele obosite, care nu vor să mai preia nimic, chiar dacă omul se aşează „cu bunăvoinţă” pentru a vedea despre ce este vorba. Ei se limitează de aceea să cârpească punţile care ne-au adus în situaţia actuală. şi ei vor continua să nu aibă timp, până când vor trebui să accepte că timpul pe care şi l-au umplut cu activitatea lor obişnuită a fost totuşi risipit, şi că el ar fi fost cu mult mai bine folosit dacă l-ar fi folosit în sensul în care cred actualmente că nu-şi pot permite să-l risipească. Eu vorbesc acum despre aceia care cel puţin au o bunăvoinţă. Căci pe ceilalţi – din păcate nenumăraţi – nu se poate conta serios.

Cel care vrea să înţeleagă ideea tripartiţiei trebuie să-şi dea osteneala să urmărească faptul că gândurile rodnice pentru viaţa juridică şi cea economică nu pot proveni decât dintr-o viaţă spirituală autonomă. El trebuie să înveţe de la viaţă faptul că un sistem educaţional şi de învăţământ administrat de către esenţa juridică şi cea economică pierde acea disponibilitate care este necesară pentru menţinerea corectă a organismului social. Pornind de aici, el va putea ajunge şi la înţelegerea unei vieţi economice configurate asociativ şi a unei vieţi juridice cu adevărat democratice. Cel care scrie aceste rânduri a încercat să prezinte în cărţile sus-menţionate această cale a înţelegerii pe cât de bine a putut el, şi într-un mod obiectiv.

Dacă vrei să indici o astfel de cale trebuie să porneşti de la forţele sociale active în epoca actuală. tehnica modernă a transformat viaţa; ştiinţa contemporană a pătruns, prin dezvoltarea esenţei şcolare, în sufletele oamenilor din cercurile cele mai largi drept concepţie despre viaţă. Or aceasta a creat noi reprezentări despre o existenţă umană demnă. De aceste forţe absolut reale ale prezentului ţin cont purtătorii ideii de tripartiţie. Ideile lor vor fi înţelese atunci când oamenii vor simţi ce anume înseamnă aceste forţe. Mulţi oameni ţin cont de tehnică, dar nu şi de viaţa acelora care sunt implicaţi în această tehnică. Alţii ţin cont de spiritul economic. Şi ei vor – pe bună dreptate – ca acesta să fie cultivat în şcoli. Dar ei nu ţin cont de dispoziţia sufletească pe care o produce acest spirit. Ideea de tripartiţie ţine cont de toate cele de care nu ţin cont ceilalţi.

Proletarul şi-a pierdut încrederea, pentru că el simte că multora nu le pasă nici de viaţa sa nici de sufletul său. Situaţia sa se va putea îmbunătăţi abia atunci când el va găsi prin inimă şi suflet calea înspre ideile sociale care ţin cont atât de viaţa cât şi de sufletul său, şi care tocmai de aceea nu-i pot oferi în continuare lozincile îndrăgite; aceste idei vor o cale adevărată, şi nu amăgirea cu gânduri utopice.