Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


ECONOMIA INTERNAŢIONALĂ ŞI ORGANISM SOCIAL TRIPARTIT


Una dintre cele mai importante realităţi ale istoriei dezvoltării contemporane a omenirii este contradicţia ce s-a constituit treptat între sarcinile pe care şi le-au asumat statele şi tendinţa pe care a preluat-o viaţa economică. Statele au tins să preia în cercul obligaţiilor lor ordonarea vieţii economice în cadrul graniţelor lor. Persoanele şi grupurile de persoane care se îngrijesc de viaţa economică, vor căuta în puterea statală un sprijin pentru activitatea lor. Un stat nu se raportează la un altul numai ca domeniu cultural, spiritual şi politico-juridic, ci şi ca purtător al intereselor economice ce se afirmă în cadrul acestui domeniu.

Modul de gândire socialist provenit din cel marxist ar dori nu numai să prelungească aceste strădanii ale statului, ci chiar să le configureze până la extrem. El ar dori să treacă forma economică privat capitalistă prin socializarea mijloacelor de producţie într-o formă tovărăşească, folosindu-se în acest sens de cadrul statelor actuale. Întreprinderile aflate în acestea ar urma să fie reunite în organisme sociale în care să se producă planificat, în conformitate cu necesităţile existente, iar repartizarea produselor să se facă între oamenii care locuiesc în statul respectiv.

Acestei strădanii i se opune dezvoltarea pe care a luat-o viaţa economică în ultima vreme. Aceasta are tendinţa să se dezvolte într-o economie mondială unitară, fără să ia în considerare graniţele de stat existente. Omenirea de pe suprafaţa întregului Pământ vrea să devină o unică societate economică. În această privinţă, statele se încadrează în sensul că oamenii care trăiesc în ele sunt reuniţi la un loc în conformitate cu interese care contrazic în cea mai mare măsură relaţiile economice care vor să se dezvolte. Viaţa economică vrea să crească, să treacă dincolo de configuraţiile statale, care s-au născut din condiţii istorice şi care nu au fost în nici un caz întotdeauna adecvate intereselor economice.

Catastrofa războiului mondial a revelat raportul incorect dintre formaţiunile statale configurate istoric şi interesele economiei mondiale. O mare parte a cauzelor războiului va trebui căutată în faptul că statele au folosit la maximum viaţa economică pentru întărirea puterii lor, sau în acela că oameni angajaţi în economie au căutat favorizarea intereselor lor economice prin intermediul statelor. Economiile naţionale deranjează economia mondială ce tinde spre unitate. Ele au încercat să-şi însuşească din punct de vedere economic şi drept câştig al lor ceea ce ar trebuie să circule numai în cadrul vieţii economice generale.

În cadrul statelor, interesele spirituale şi cele politice se unesc cu cele economice. Aşa cum în decursul devenirii istorice au rezultat graniţele statale, modalitatea cea mai bună de a asigura în cadrul lor elementul spiritual sau cel politico-juridic nu va coincide cu preocuparea mai avantajoasă din domeniul economic. Şi dacă se iau în serios cerinţele justificate ale omenirii contemporane de libertate în viaţa spirituală, de democratizare a vieţii statale şi socializare a esenţei economice, atunci nici nu poate fi vorba de faptul ca administrarea vieţii spirituale şi a relaţiilor juridice să fie determinante şi pentru ordinea din viaţa economică. În acest caz ar trebui ca relaţiile spirituale şi juridice internaţionale să se adapteze ca nişte sclave la relaţiile economice, pentru că acestea au ceva constrictiv în configurarea lor.

În orice caz, socialismul marxist trece cu uşurinţă peste reflecţiile caracterizate mai sus. El adoptă părerea că măsurile juridice şi cuceririle spirituale ar fi rezultate ideologice ale realităţilor economice. El crede de aceea că pentru început nu trebuie să se îngrijească de configurarea spiritualului şi al juridicului. El vrea să creeze mari economii închise şi este de părere că în cadrul acestora vor lua naştere relaţii de viaţă spirituală şi juridică ale căror legături internaţionale se vor realiza „de la sine”, dacă economiile naţionale vor intra în relaţie unele cu altele. Acest socialism a întrezărit o realitate, însă această realitate este unilaterală. El a recunoscut faptul că în statele actuale sunt administrate ramuri de producţie şi mărfuri şi că această administrare şi conducere a lor este unită cu guvernarea oamenilor, ceea ce nu corespunde libertăţii vieţii spirituale şi nici configurării desăvârşite a vieţii juridice. El trage din această cunoaştere concluzia că în viitor organismul social nu va face decât să administreze mărfurile şi să conducă ramurile de producţie. Şi pentru că el crede că de aici elementele spiritual şi politico-juridic vor rezulta „de la sine”, el trece cu vederea faptul că în măsura în care se va înceta atât organizarea ramurilor de producţie cât şi guvernarea oamenilor activi în ele, această guvernare va trebui înlocuită prin altceva.

Ideea tripartiţiei organismului social ţine cont de ceea ce trece cu vederea socialismul marxist. Ea ia în serios faptul că viaţa economică nu poate fi administrată decât din punctele de vedere ce rezultă din ea însăşi. Dar prin ea se recunoaşte şi faptul că necesităţile spirituale şi cerinţele juridice ale oamenilor trebuie reglate printr-o administrare separată. Însă în felul acesta şi relaţiile spirituale şi juridice internaţionale devin independente de viaţa economică, care trebuie să meargă pe propria sa cale.

În felul acesta, conflictele ce apar într-unul din domeniile vieţii vor fi echilibrate pornind dintr-un alt domeniu. Două state sau alianţe statale aflate într-un conflict economic îşi implică şi interesele spirituale şi juridice în conflict, în cazul în care sunt state unitare în sensul că reglarea domeniilor spiritual, juridic şi economic este amestecată în administrarea lor. În cazul organismelor sociale care au o administraţie proprie pentru fiecare din aceste trei domenii ale vieţii, în cazul unor interese contradictorii, de exemplu în domeniul spiritual, relaţia stabilită în sfera intereselor economice poate acţiona echilibrator.

În colţul sud-estic al Europei, unde s-a declanşat catastrofa războiului mondial, s-a putut observa cum a acţionat amestecarea celor trei domenii de viaţă de tip unitar. Contradicţia spirituală dintre slavism şi germanism a stat, în general, la baza acestor procese. Lor li s-a adăugat un element politic al dreptului juridic public. În Turcia, tineri turci [ Nota 43 ] cu o gândire democratică au luat locul vechii conduceri reacţionare. Ca urmare a acestei transformări politice a avut loc anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austria, care nu a vrut să vadă că prin democraţia turcă locuitorii acestei ţări erau implicaţi în parlamentarism, deşi, în ciuda ocupării lor de la Congresul de la Berlin încoace, de drept ele aparţineau Turciei. În al treilea rând trebuie menţionată o anumită strădanie economică a Austriei. Aceasta intenţiona să construiască o linie de cale ferată între Sarajevo şi Mitroviţa pentru a întemeia în felul acesta, în interesul său, o legătură comercială cu Marea Egee. Din aceste aspecte au rezultat importante elemente ale cauzelor războiului. Dacă liniile de cale ferată ar fi construite numai din motive economice şi de către administraţii economice, ele nu ar putea fi preluate în forţele conflictuale care există între state din alte motive.

Din tratativele în privinţa problemei Bagdadului [ Nota 44 ] se poate vedea limpede că acolo se afirmă mereu interese naţional-spirituale şi politico-juridice împotriva punctelor de vedere economice. Avantajele economice ale unei astfel de linii de cale ferată ar putea fi cuprinse cu vederea întru totul din punctele de vedere ale economicei mondiale, dacă la tratative ar participa numai reprezentanţe economice care să nu poată fi determinate în deciziile lor de legăturile lor cu interesele statale.

Se poate desigur obiecta că şi în vremurile mai vechi au luat naştere conflicte între state printr-un asemenea amestec dintre interesele economice cu cele spirituale şui politico-juridice. Dar această obiecţie nu poate fi adusă ideii de tripartiţie a organismului social. Căci această idee este formată din conştienţa prezentului omenirii, căreia îi sunt insuportabile catastrofele ce iau naştere în mod istoric, în timp ce oamenii epocilor anterioare le resimţeau altfel. Oamenii care nu tindeau, ca cei din prezent, înspre libertatea vieţii spirituale, înspre democratizarea relaţiilor politice şi socializarea vieţii economice, nu puteau avea perspectiva unui organism social, singurul care poate aborda în mod serios o asemenea strădanie. Relativ la modul în care oamenii din vechime concepeau în mod instinctiv un organism social adecvat lor, conflictele internaţionale corespunzătoare erau ceva pe care ei trebuiau să le accepte ca pe o necesitate naturală.

Extinderea economiilor naţionale într-o economie mondială unitară nu se poate realiza dacă viaţa economică nu este separată, în fiecare organism social, de cea spirituală şi cea politico-juridică. Există oameni care privesc în general cu simpatie ideea tripartiţiei, deoarece întrevăd justificarea ei din necesităţile prezentului şi cele ale viitorului, dar care totuşi nu vor să se apropie cu mai multă seriozitate de ea pentru că ei sunt de părerea că un singur stat nu ar putea trece la înfăptuirea ei pentru că, dacă celelalte state îşi menţin caracterul administrativ unitar, măsurile lor economice ar face imposibilă viaţa organismului tripartit. O asemenea obiecţie este justificată faţă de structurarea unui stat în sensul socialismului marxist, dar ea nu poate afecta ideea tripartiţiei organismului social. O asociere economică constrânsă de cadrul administraţiei statale actuale nu poate realiza relaţii economice avantajoase cu ţările străine ce au o economie privat capitalistă. Întreprinderile economice administrate centralist sunt frânate în dezvoltarea lor liberă ce trebuie să domnească în relaţiile cu ţările străine. Iniţiativa liberă şi rapiditatea necesară pentru deciziile din cadrul unor asemenea relaţii pot fi obţinute numai dacă producţia internă şi piaţa externă, ca şi producţia externă şi piaţa internă se află într-un raport direct prin persoanele participante la acestea. Cine afirmă aceasta în privinţa marilor întovărăşiri economice care urmează să fie administrate în mod centralist va avea întotdeauna dreptate, chiar dacă ocrotitorii acestor întovărăşiri vor să atribuie conducătorilor de întreprinderi o largă autonomie. În practică, de exemplu, procurarea de materii prime la care trebuie să participe tot soiul de instanţe administrative, va determina un mers al afacerilor care nu poate fi adus în acord cu modalitatea în care trebuie satisfăcute cerinţele străinătăţii. Dificultăţi asemănătoare vor apărea atunci când trebuie făcute comenzi în străinătate.

Ideea tripartiţiei organismului social vrea să pună viaţa economică pe un teren propriu. Socialismul marxist face din start o organizaţie economică. Tripartiţia desprinde viaţa economică de stat. De aceea ea nu poate lua alte măsuri decât cele ce rezultă din cerinţele vieţii economice înseşi. Însă aceasta este nimicită dacă este clădită pe o administraţie orientată centralist; în privinţa ordonării şi organizării activităţii de producţie ea trebuie să se bazeze pe iniţiativa liberă a oamenilor participanţi la economie. Legat de această iniţiativă liberă poate fi faptul ca roadele producţiei din cadrul organismului social să corespundă nevoilor consumatorilor prin preţuri social justificate, aşa cum am caracterizat în articolul precedent. Menţinerea iniţiativei libere a conducerii întreprinderilor este posibilă numai atunci când acestea nu sunt implicate într-o administrare centrală, ci se reunesc în asociaţii. În felul acesta se obţine ca nu administrarea centralizată să fie determinantă pentru ceea ce se petrece în întreprinderi, ci întreprinderilor le rămâne libertatea deplină, iar orientarea socială a corpului economic provine din convenţiile întreprinderilor autonome. Conducerea unei întreprinderi ce lucrează pentru export va putea acţiona, în raportul cu străinătatea, dintr-o iniţiativă pe deplin liberă; şi ea va menţine în ţară relaţii cu acele asociaţii care sunt cele mai favorabile pentru ea în privinţa furnizării de materii prime şi altele asemănătoare, necesare pentru satisfacerea cerinţelor don străinătate. Acelaşi lucru este posibil şi pentru o întreprindere care merge pe import. În orice caz va fi necesar ca prin comerţul cu străinătatea să nu se aducă în ţară produse ale căror costuri de producţie sau preţuri de vânzare să incomodeze costul vieţii populaţiei. La fel de puţin vor fi dereglate în ţară prin relaţiile cu străinătatea acele ramuri de producţie în cadrul cărora nu se poate lucra din cauza preţului scăzut al mărfurilor corespunzătoare din străinătate. Dar acest lucru poate fi împiedicat prin acţiunea organizaţiilor de asociaţii. Dacă o întreprindere sau o societate comercială ar voi să lucreze în modul indicat în dauna situaţiei interne, ele ar putea fi împiedicate să o facă de către asociaţiile corespunzătoare, de care nu se pot desprinde fără a-şi face munca imposibilă. În orice caz poate interveni necesitatea de a plăti preţuri prea mari pentru anumite produse, care trebuie procurate din străinătate, dintr-un motiv sau altul. În cazul acestei necesităţi se pune problema menţionată la pagina 126 din cartea mea Puncte centrale ale problemei sociale: „O administraţie care nu are de a face decât cu circuitul vieţii economice va putea duce la compensări ce rezultă a fi necesare în acest circuit. Dacă, de exemplu, o întreprindere nu va fi în stare să achite creditorilor săi dobânzile pentru economiile provenite din munca acestora şi dacă totuşi se recunoaşte că această achitare corespunde unei necesităţi, i se va putea da ceea ce-i lipseşte din celelalte întreprinderi economice pe baza înţelegerii libere cu toate persoanele asociate în cadrul acestora”. În felul acesta va putea fi compensat şi preţul prea ridicat al unei mărfi din străinătate prin subvenţii provenite din întreprinderi care pot realiza beneficii prea mari în raport cu necesităţile muncitorilor care lucrează în ele.

Pe lângă toate aceste măsuri prin care un organism social tripartit poate compensa dereglările rezultate din relaţia economică cu statele care nu vor să ştie nimic despre tripartiţie, mai pot fi necesare şi altele care corespund principiului taxelor vamale protecţioniste. Este uşor de întrevăzut că prin autonomizarea vieţii economice aceste măsuri creează alte baze decât acelea care există atunci când tratarea importului şi exportului este dependentă de deciziile majorităţii, care se nasc prin interesele juridice şi spirituale ale grupurilor de oameni ce se asociază. Căci activitatea organizaţiilor economice ce colaborează pe motive obiective va tinde (în sensul principiilor expuse la pagina 216) înspre formarea preţurilor eficiente din punct de vedere social, şi în felul acesta preţurile nu vor putea rezulta  din interesele de câştig ale grupurilor economice individuale. De aceea, viaţa economică a organismelor tripartite social va tinde spre idealul comerţului liber. Acesta va oferi, în domeniile economice unitare, baza cea mai favorabilă pentru ca în nici un ţinut al Pământului să nu se producă mărfuri prea scumpe sau prea ieftine. Un corp social cu administrare economică proprie, înconjurat de organisme care nu sunt structurate tripartit va fi în orice caz constrâns să-şi protejeze anumite ramuri de producţie de la o ieftinire economică inacceptabilă, prin ridicarea taxelor vamale, a căror administrare este realizată de asociaţii de încredere în cadrul cercurilor vieţii economice în favoarea interesului comun.

În cazul în care vor rezulta dezavantaje de maniera indicată pentru un organism tripartit izolat, se va putea întâmpla ca el să acţioneze faţă de străinătate ca o configuraţie economică complexă, a cărei structură lăuntrică nu are importanţă în raportul cu statele nestructurate tripartit, deoarece acest raport se bazează pe libera iniţiativă a oamenilor productivi, şi nu pe structura internă. Dimpotrivă, trecerea la tripartiţie a unui stat va constitui, în cel mai înalt grad, un model pentru celelalte state. Şi aceasta nu numai sub aspectul moral prin configurarea socială a vieţii locuitorului organismului tripartit, ci şi prin apariţia de interese pur economice. Acestea vor rezulta prin aceea că pentru statele nestructurate tripartit se dovedeşte că e mult mai puţin profitabil dacă rămân la structura lor unitară, decât dacă ar trece la cea tripartită. Astfel că tocmai existenţa unui singur organism social tripartit poate da impulsul înlăturării piedicilor puse în calea configurării unei economii mondiale unitare. Faptul că el însuşi nu poate suferi daune în calitatea sa de corp economic izolat, se poate determina prin structura sa bazată pe asociaţiile libere; el poate face ca dereglarea determinată în statele nestructurate tripartit să nu ducă la boicotarea economiei sale prin aceea că prin structurarea raţională a muncii sale realizează anumite produse pe care străinătatea le poate obţine în sensul cel mai favorabil numai de la el. Iar faptul că el constituie o oază în cadrul domeniului în care se află el alături de celelalte economii naţionale va fi pentru acestea o dovadă că trecerea la tripartiţie este un progres economic şi general-uman.

Se afirmă astăzi – şi pe drept cuvânt – din multe direcţii că salvarea economiei mondiale ar trebui să vină prin ridicarea disponibilităţii de muncă ce a scăzut în măsura cea mai mare din cauza catastrofei mondiale. Cine cunoaşte natura omenească poate şti că această disponibilitate de a munci poate apărea numai dacă se răspândeşte convingerea că în viitor munca se va desfăşura sub raporturi sociale care să asigure oamenilor o existenţă umană. Credinţa că vechile reporturi sociale ar mai putea realiza acest lucru este zdruncinată în cercurile cele mai largi. Iar înlăuntrul anumitor domenii, catastrofa războiului mondial a nimicit complet această credinţă. Ideea tripartiţiei organismului social va avea o forţă de convingere în direcţia menţionată. Prin perspectivele pe care le deschide ea în viitorul omenirii sociale, va determina impulsurile pentru muncă. Răspândirea ei în aşa fel încât ea să poată fi preluată cu înţelegerea, aducând la tăcere ezitarea ce i se poate opune, pare a fi o parte esenţială a sarcinii care s-a născut în prezent pentru problema socială.