Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


PRINCIPII CĂLĂUZITOARE PENTRU ACTIVITATEA TRIPARTITĂ [ Nota 121 ]

Iarna anului 1918/19


I. Concepte
  1. Ca esenţă a socializării economiei, trebuie privit faptul că activitatea de producţie şi desfacere a mărfii trebuie reglată în sensul legilor economice existente în sine, şi că în organismul economic ce ia naştere în felul acesta nu trebuie să intervină nici un fel de „drepturi” sau împuterniciri de forţă. Toate „drepturile” sunt exercitate de către organismul politic, situat pe aceeaşi poziţie cu organizaţia economică, şi bazat pe egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii. Toate realizările spirituale, inclusiv cele ale ideilor tehnice, trebuie situate în administrarea liberă, individuală, al unui al treilea organism spiritual, având aceleaşi drepturi.

  2. Ca reprezentanţi ai organismului economic, vin în considerare aleşii asociaţiilor întemeiate pe baza diviziunii profesionale şi a repartizării muncii. Ca reprezentanţi ai organizaţiei politice, intră în discuţie aleşii pe baza dreptului de vot general, egal (secret). Ca reprezentanţi ai organizaţiei spirituale intră în discuţie personalităţile ajunse în vârful ramurilor spirituale individuale. Pentru legătura dintre cele trei corporaţii, servesc delegaţiile realizate din reprezentanţi ai fiecăreia dintre ele. (Cele trei corporaţii stau una lângă alta ca trei state relativ independente, care îşi rezolvă problemele politice prin reprezentanţii lor.)
II. Execuţie practică
  1. Trecerea ramurilor economice din starea actuală în cea viitoare, trebuie să se realizeze prin luarea în considerare a stării economice actuale, astfel încât la constituirea noilor organizaţi să participe toţi factorii (patroni şi angajaţi în toate formele) în aşa fel încât să se întemeieze pe cele mai oportune premise posibile ale organismului economic prezent.

  2. Noua ordine economică spre care se tinde în felul acesta nu trebuie să ducă în nici un caz, prin întreruperea bruscă a continuităţii economice, la o paralizare a consumului.

  3. Tot ceea ce intervine în organismul economic drept lege valabilă pentru toţi oamenii (ca, de exemplu, prevenirea accidentelor), daune provocate de speculă, ş.a.m.d., este supus împuternicirilor organizaţiei politice. Impozitele generale trebuie să fie impozite stabilite (ceea ce nu trebuie confundat în nici un caz cu impozitele indirecte). Veniturile ca atare nu trebuie supuse impozitelor; ele vor deveni ca atare în momentul în care există interesul general în acest sens, aşadar la intrarea în circulaţie.
I. Concepte

Cele mai necesare ramuri economice asupra cărora urmează să fie aplicat imediat punctul 3. ar putea fi următoarele:

  1. Exploatare minieră
  2. Industria fierului
  3. Electricitatea
  4. Forţa apei şi domeniile ei de aplicare
  5. Aprovizionarea cu gaz şi apă
  6. Navigaţia aeriană
  7. Străzi şi toate tipurile de drumuri
  8. Canalizare şi canale navigabile
  9. Industria chimică
  10. Cultura şi valorificarea cerealelor
  11. Industria zahărului, alcoolului ş.a.m.d.
  12. Industria tutunului
  13. Tot ceea ce este referitor la prelucrarea solului şi subsolului (raporturile de proprietate referitoare la sol şi subsol aparţin, dimpotrivă, de corporaţia politică)
  14. Asigurările
  15. Institutele bancare
IV.

Acordul de pace trebuie realizat în aşa fel încât din partea germană să ducă tratative cu exteriorul reprezentanţii celor trei corporaţii, având mandate autonome provenite în întregime din corporaţia pe care o reprezintă. O socializare unilaterală, în conformitate cu alte puncte de vedere decât cele expuse, este irealizabilă pentru Germania, din cauza politicii externe. Dimpotrivă, întemeierea politicii externe pe organizarea celor trei corporaţii este întru totul plină de perspective.