Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


CALEA „ORGANISMULUI SOCIAL TRIPARTIT” [ Nota 122 ]

Foaie volantă, primăvara anului 1919


Apelul privind noua configurare a vieţii sociale şi a muncii în comun a oamenilor trece prin lume. Stările economice, juridic politice şi spirituale care au dominat la începutul secolului XX, au dus la înspăimântătoarea catastrofă mondială a acestui timp. Sistemul economic nesocial, viaţa politico-juridică ce nu a fost capabilă să depăşească şi să învingă opoziţia în clase (opoziţiile)* resimţită drept nejustă de conştienţa celei mai mari părţi a omenirii prezente, o cultură spirituală care în ciuda „progreselor” ei s-a dovedit incapabilă să constituie o ieşire în statele bazate pe o viaţă economică nesocială şi opoziţia dintre clase (opoziţii); toate acestea trebuie să facă loc noului.

* Cele introduse în paranteze constituie corecturi pentru o a doua ediţie. Vezi Notele.

Prin socializare (prin noile relaţii sociale) unul poate înţelege una, altul alta. Dar toţi aceia care nu vor să vieţuiască orbi din punct de vedere spiritual acest timp al nostru pot fi de acord că prin socializare (transformare socială) pot fi chemaţi să-şi configureze ei înşişi relaţiile sociale, toţi aceia care până acum îşi vedeau aceste relaţii impuse prin forţă de către clasele subordonate lor din punct de vedere spiritual, juridic sau economic (forţe străine). Luptele dintre clase (luptele dintre clase şi partide) pot dispărea numai prin încetarea opoziţiilor (forţe) spirituale, juridice şi economice dintre clase (opuse).

Faptul că acest apel constituie o chemare a timpului este arătat de mişcarea proletariatului, ca şi de mersul istoriei, dacă este corect înţeles.

Ţelul este presimţit.

Drumul vrea să ne conducă spre impulsul tripartiţiei organismului social.

Acest impuls necesită deplina autonomizare a vieţii spirituale, inclusiv a esenţei educaţionale şi şcolare. El vede cauzele incapacităţii spirituale a timpului nostru, în absorbirea culturii spirituale de către stat. El necesită deplina autoadministrare a acestei culturi din puncte de vedere pur obiective şi general-umane. Şi se va educa într-adevăr corect abia atunci când în problema: Cum se educă toţi oamenii ca să ajungă cu adevărat oameni destoinici în viaţă?, nu se vor amesteca să răspundă decât aceia care pot formula o judecată provenită din însăşi esenţa naturii omeneşti.

Acest impuls necesită îngrădirea vieţii statale la acele raporturi de viaţă faţă de care toţi oamenii sunt egali între ei. Pe acest tărâm se poate dobândi în mod strict democratic, prin transformarea actualelor proprietăţi privat-capitaliste şi a raporturilor constrictive de lucru (a „drepturilor” clădite pe proprietate, împărţirea în clase şi alte raporturi), în primul rând un asemenea drept general-uman încât muncitorul (orice om) să se raporteze ca personalitate pe deplin liberă faţă de patron (de un altul), (care nu desfăşoară decât o activitate spirituală).

Acest impuls necesită o viaţă economică în care muncitorul să se raporteze la patron în aşa fel încât între cei doi să poată avea loc un raport social liber, bazat pe un contract referitor la realizări, astfel încât relaţia pe bază de salariu să înceteze total. În acest scop este necesară deplina socializare a vieţii economice (o viaţă economică constituită pe o adevărată colaborare socială). Numai prin participarea obiectivă a tuturor oamenilor la tovărăşiile corespunzătoare care iau naştere pe de o parte pe baze profesionale, pe de altă parte din necesităţile consumatorilor şi producătorilor, poate proveni o reglare a valorii bunurilor, care să asigure tuturor oamenilor o existenţă demnă. Abia o asemenea reglare a valorilor bunurilor poate împlini cerinţa fundamentală: nu este îngăduit să se producă pentru a realiza un profit, ci numai pentru consum (în conformitate cu raporturile sociale generale). Acest lucru este posibil numai dacă după desprinderea vieţii spirituale şi a celei statale de cea economică nu se mai are de a face decât cu producerea, repartizarea şi consumul bunurilor. Orice interes pentru simpla valorificare neobiectivă a capitalului (sau a banilor), orice sistem salarial clădit pe interese economice de concurenţă şi care acţionează din direcţia acestora împiedică stabilirea corectă şi reciprocă a preţurilor bunurilor, şi pornind de aici corecta repartizare a bunurilor.

Impulsul pentru organismul tripartiţiei sociale voieşte, în toate amănuntele vieţii sociale, următoarele:

  1. Dezvoltarea omului în privinţa tuturor capacităţilor sale prin viaţa spirituală autonomă;
  2. Stabilirea drepturilor omului prin excluderea tuturor intereselor care nu sunt general-umane de pe tărâmul juridic;
  3. Repartizarea corectă a bunurilor într-un raport corect de evaluare a calităţii bunurilor (mărfurilor) prin transformarea actualului sistem de capital şi salarizare.

Poporul german poate spera la o încadrare în relaţiile internaţionale numai dacă înlătură prin tripartiţia organică a organismului social frânările intervenite în viaţa sa economică, juridică şi spirituală prin contopirea lor neorganică în fiinţa statală de până acum. În felul acesta se poate determina ca prin libera dezvoltare a fiecăruia dintre cele trei elemente componente, ca şi a unităţii superioare determinate de acestea, să devină posibilă cea mai înaltă productivitate economică,  conciliabilă cu sănătatea trupească şi sufletească a omului, adevărata satisfacere a unui simţ juridic popular real ca şi revelarea multilaterală a forţelor existente în spiritul german.