Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


NOTE


  1. «Apel către poporul german…»: vezi nota 120.
  2. Punctele centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
  3. Revista «Tripartiţia organismului social»: a apărut săptămânal în Stuttgart din 8 iulie 1919. Din 1922: «Antroposofia, revistă săptămânală pentru o viaţă spirituală liberă».
  4. Versailles, Spa,: Tratatul de pace de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, prin care s-a încheiat formal primul război mondial. Spa, în Belgia, este localitatea unde, între 5-16 iulie 1920, a avut loc Conferinţa Europeană asupra reparaţiilor germane. Germania a fost forţată să accepte condiţiile impuse prin ameninţarea cu invazia armată a regiunii Ruhr.
  5. Friedrich Engels, 1820-1895,  «Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă » (1891) Ediţia a 6-a, Berlin 1919.
  6. «Conceptele generale şi marea aroganţă…»: Goethe, «Maxime în proză».
  7. Waldorfschule:  Şcoala liberă Waldorf din Stuttgart a fost înfiinţată în anul 1919 de către Emil Molt (1876-1936), patronul fabricii de ţigarete Waldorf Astoria, la început pentru copiii muncitorilor care lucrau la această fabrică. Conducerea pedagogică a avut-o Rudolf Steiner, care a numit cadrele didactice şi le-a predat cursuri şi seminare pregătitoare. Şcoala din Stuttgart a devenit model pentru înfiinţarea a numeroase şcoli de acelaşi tip în multe ţări din lume.
  8. Claude Henri de Saint Simon, 1760-1825, Fondatorul aşa-numitei prime şcoli socialiste, conform căreia organizarea societăţii umane ar trebui să se facă după legi naturalist-ştiinţifice.
  9. Robert Owen, 1771-1858, reformator social ideealist. Comp. Rudolf Steiner «Ştiinţa spirituală şi problema socială».
  10. Fourier, Franfois Marie Charles, 1772-1835, creatorul unui sistem socialist pe baze naturailist-ştiinţifice.
  11. Punctele centrale ale problemei sociale (1919), GA 23.
  12. Herman Grimm, 1828-1902, «Schiller şi Goethe» în «Cincisprezece eseuri», 1. Folge, Gütersloh 1889, p. 166.
  13. deprecierea valutei: moneda germană a fost depreciată total prin inflaţie în timpul primului război mondial (în 1923, l Goldmark = l Billion).
  14. Mathias Erzberger, 1875-1921, parlamentar, octombrie 1918, împuternicit pentru semnarea armistiţiului, 1919-1921, ministru de finanţe, 1921, ucis de naţionalişti.
  15. Karl Kautsky, 1854-1938. «Cum am început războiul mondial», Berlin 1919 pag. 13 ş.u.
  16. «Teosoful Steiner – colaborator al Antantei»… Afirmaţie neadevărată: Compară cu aceste două calomnii şi conferinţa din 17 ianuarie 1920 din ciclul Transformări spirituale şi sociale în evoluţia omenirii, GA 196, pag. 83/296, ca şi «Tripartiţia organismului socială», Stuttgart 1919/20, nr. 38, ambele articole de Carl Unger şi Walter Joh. Stein.
  17. Ottokar Czernin, 1872-1932, ministru de externe austriac, din decembrie 1916 până în aprilie 1918, «În războiul mondial», ediţia a II-a, Berlin 1919, pag. 69/70.
  18. Alfred von Tirpitz, 1849-1930, amiral, secretar de stat al administraţiei marine a Reich-ului, creator al flotei de război germane.
  19. John Maynard Keynes, 1883-1946, unul dintre cei mai importanţi specialişti în ştiinţele economice din epoca contemporană. «Consecinţele economice ale tratatului de pace», München 1920.
  20. Thomas Woodrow Wilson, 1856-1924, preşedinte al Satelor unite din 1913 până în 1921, a proclamat pe 8 ianuarie 1918 «Cele 14 puncte» (vezi nota nr. 27).
  21. Georges Clemenceau, 1841-1929, premier francez din 1917 până în 1920.
  22. David Lloyd George, 1863-1945, prim-ministru englez din 1916 până în 1922.
  23. Propunerea de pace a Puterilor Centrale: Apelul germano-austriac pentru pace din 12 decembrie 1916.
  24. Vezi nota nr. 120.
  25. Karl Helfferich, 1872-1924, secretar de stat, conducător al Partidului Naţional german. Adversalş şi rival al lui Matthias Erzberger (vezi nota nr. 14).
  26. Johann Heinrich, Graf von Bernstorff, 1862-1939, ambasador german la Washington, înainte de intrarea Americii în primul război mondial. «Germania şi America, amintiri din războiul de cinci ani» (1920).
  27. Cele paisprezece idei aparente ale lui Wilson: «Cele paisprezece puncte» ale lui Wilson din 8 ianuarie 1918. traducere în «Discursurile lui Woodrow Wilson», ediţie bilingvă engleză şi germană, Berna 1919.
  28. Pe atunci s-a făcut încercarea de a explica personalităţilor conducătoare…: vezi memorandumurile lui Rudolf Steiner din iulie 1917, şi nota nr. 96.
  29. Războiul nelimitat cu submarine: pentru a opune ceva eficient supremaţiei engleze asupra mărilor, Germania a forţat introducerea în luptă a submarinelor, fapt care s-a dovedit deosebit de eficient în luptă. Submarinele au scufundat nenumărate vapoare, chiar şi nave comerciale neutrale, fără a putea însă periclita serios aprovizionarea Angliei. Pe baza protestelor diplomatice, în special din partea satelor Unite, pe atunci încă oficial neutre, războiul cu submarine a fost limitat în 1915, fiind reluat abia în 1917, ceea ce a constituit prilejul intrării în război a Statelor Unite. Principalul susţinător al ideii războiului cu submarine a fost amiralul von Tirpitz.
  30. Mişcare rebelă: pe 13 martie 1920, cercurile reacţionare conduse de Friedrich Kapp, un înalt funcţionar administrativ, şi de generalul de armată al Reichului, von Lüttwitz, să răstoarne puterea de stat. S-a ajuns la o grevă generală a muncitorilor, iar după câteva zile aşa-numitul puci „Kapp” a fost înfrânt după câteva zile.
  31. „legile veşnice, imuabile”: din poezia lui Goethe «Divinul».
  32. corespondenţa: este vorba despre corespondenţa dintre Mathilde Reichardt şi savantul Jakob Moleschott din anul 1856, despre care relatează Jürgen Bona Meyer în «Probleme filosofice contemporane», Bonn 1874, pag. 33 ş.u. Vezi şi conferinţa lui Rudolf Steiner din 13 iunie 1920 din Contradicţii în evoluţia omenirii, GA 197.
  33. Spa: vezi nota nr. 4.
  34. John Maynard Keynes: vezi nota nr. 19.
  35. în estul european: se are în vedere Rusia bolşevică din timpul lui Lenin.
  36. Greva minerilor: în octombrie şi noiembrie 1920 a avut loc în Anglia o grevă aminerilor care a zguduit profund ţara.
  37. Deoarece bolşevismului nu i-a reuşit să cucerească Polonia: în urma „Victoriei de la Varşovia” a mareşalului Pilsudski, 1920.
  38. Cei care cultivă concepţiile americane despre lume: nu au putut fi identificaţi.
  39. Calea de la Versailles la Londra: între 1 şi 7 martie 1921 a avut loc o întâlnire la Londra în privinţa împlinirii tratatului de pace şi a plăţii despăgubirilor de război germane.
  40. Lloyd George, vezi nota nr. 22.
  41. Warren Gamaliel Harding, 1865-1923, a fost ales în noiembrie 1920 ca preşedinte al Statelor Unite, prin victoria împotriva lui Wilson.
  42. prăbuşirea lui Lenin şi a lui Trotzki: se spera în prăbuşirea bolşevismului, care, după cum se ştie, nu a survenit.
  43. tineri turci…, anexarea Bosniei: revoluţia turcă sub conducerea lui Kemal Atatürk a avut loc în 1908, în urma căreia s-a renunţat la anexarea Bosniei la Austria.
  44. problema Bagdadului: construirea căii ferate din Asia Mică prin Bagdad înspre Golful Persic, întreprinsă începând din 1899 cu o puternică participare germană a dus la tensiuni politice din cauza temerii faţă de influenţa Germaniei în Orientul mijlociu.
  45. Saint Simon, Fourier: vezi notele nrle. 8 şi 10.
  46. Hartley Withers, autor al lui «The meaning of money» («Banii şi creditul în Anglia»), Jena 1911.
  47. Cursul de pedagogie spiritual-ştiinţifică: Antropologie generală ca bază a pedagogiei, GA 293, Arta educaţiei. Metodică şi didactică, GA 294, Arta educaţiei. Convorbiri de seminar şi conferinţe de plan de învăţământ, GA 295.
  48. „Solidaritatea convingerilor morale…”: Hermann Grimm, în «Iliada lui Homer» ediţia a 2-a, Stuttgart 1907, pag. 214.
  49. Heinrich von Treitschke, 1834-1896.
  50. tratatul «Libertatea», Leipzig 1861.
  51. pe cât de sigur este că un om poate înţelege…: «Poezia germană în secolul XIX», partea a 5-a, pag. VI, Leipzig 1894.
  52. „Puţini au fost atât de îndrăgiţi…”: Herman Grimm, Fragmente, vol. I, Berlin 1900, pag. 262.
  53. Ernst Curtius, 1814-1896, arheolog şi istoric.
  54. Leopold von Ranke, 1795-1886, istoric.
  55. „Timp de treizeci de ani…”: «Viaţa lui Michelangelo», ediţia 16, Berlin, vol. II. Pag. 439.
  56. „Războiul de treizeci de ani…”: «Prelegeri despre Goethe» ediţia a 8-a, Berlin 1903, prelegerea a 2-a.
  57. „Ei păstrau specificul poporului nostru…”: vezi nota precedentă.
  58. Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814.
  59. alte aspecte referitoare la epoca prezentă…: Această lucrare nu a apărut.
  60. sunt extrase din conferinţe: vezi, printre altele, Destin al omului şi destin al popoarelor, GA 157.
  61. „Atâta timp cât în Germania mai bate o inimă…”: Robert Zimmermann, 1824-1898, din «Jubileu Fichte», în «Despre filosofie, studii şi critice», Viena 1870, pag. 304.
  62. timpul şi veşnicia: Fichte, «Discurs către naţiunea germană», Discursul al 7-lea.
  63. „Timpul îmi apare ca o umbră goală…”: – Primul Discurs.
  64. „Această învăţătură presupune…”: Conferinţe introductive în teoria ştiinţifică, 1813, pag. 2.
  65. „Adevărata filosofie ajunsă la capăt prin sine însăşi…”: «Discursul către naţiunea germană», al 7-lea Discurs.
  66. „Cel ce crede în spiritualitate şi libertatea acestei spiritualităţi…”: vezi nota precedentă.
  67. Ernest Renan, 1823-1892, istoric al religiilor.
  68. David Friedrich Strauss, 1808-1874, teolog, filosof.
  69. „Eram la seminarul din St. Sulpice…”: Corespondenţa Renan/D. F. Strauss: Scrisoarea din 13 septembrie 1870, citată din Strauss/Renan/Karlyle «Război şi pace 1870», nr. 164, Leipzig.
  70. Carl Vogt, 1817-1895, «Scrisori politice», Biel 1870, pag. 30 ş.u. Este vorba de cercetătorul materialist al ştiinţelor naturii, adesea menţionat de Rudolf Steiner.
  71. Alexei Stepanovici Comiacov, 1804-1860.
  72. Nikolai Iakovlevici Danilevski, 1822-1885, «Rusia şi Europa», Petersburg 1871.
  73. Vladimir Soloviev, 1853-1900. Controversele sale cu Danilevski sunt expuse în articolul «Rusia şi Europa», Opere alese ale lui Soloviev, vol. IV, Stuttgart 1922 (în traducerea lui Harry Köhler).
  74. „Europa se teme de noi…”: loc. cit. pag. 175.
  75. Nicolai Nicolevici Strahov, 1828-1896, filosof, scriitor slavofil.
  76. scrisorile lui Schiller: «Scrisorile estetice pentru educaţia omului», 1795.
  77. „Există popoare…”: Fichte «Discursuri către naţiunea germană», Discursul al 13-lea.
  78. Ralph Waldo Emerson, 1803-1882.
  79. „O anumită însuşire…”: Emerson, «Goethe sau scriitorul», tradusă de H. Grimm în cele «Cincizeci de eseuri», Berlin 1882.
  80. John Stuart Mill, 1806-1873, filosof şi economist.
  81. Herbert Spencer, 1820-1903, filosof şi sociolog.
  82. Ferdinand C. S. Schiller, 1864-1937, filosof englez.
  83. John Locke, 1632-1704, filosof, teolog, medic.
  84. Thomas Henry Huxley, 1825-1895, filosof, zoolog, adept al darwinismului.
  85. „Însă în timp ce germanii…”: / din convorbirile lui Goethe cu Eckermann din 24 februarie 1825 şi 1 septembrie 1829.
  86. încălcarea neutralităţii belgiene: în august 1914 Germania a început atacul împotriva Franţei, trecând prin teritoriul belgian fără să ia în considerare neutralitatea Belgiei.
  87. Napoleon a fost un fenomen trecător…: Helmuth von Moltke (cel bătrân), 1800-1891, feldmareşal prusac.
  88. Karl Julius Schröer, 1825-1900, prietenul patern şi învăţătorul lui Rudolf Steiner, profesor la Şcoala tehnică superioară din Viena.
  89. Noi, cei din Austria, ne vedem…: Schröer, «Poezia germană în secolul XIX», Leipzig 1875, pag. 5.
  90. Emerich von Halász, 1841-1918, scriitor şi politician ungur. «Tânăra Ungarie, revistă lunară de cultură politică, spirituală şi economică a Ungariei», Caietul al treilea, martie 1911, pag. 311 ş.u.
  91. o lucrare ce va apărea ulterior: vezi nota nr. 60.
  92. Un articol premiat ştiinţific: Jakob Ruchti, «Despre istoria izbucnirii războiului», ediţia a doua, Berna 1917.
  93. Sir Edward Grey, 1862-1933. Între 1905-1916 ministru de externe britanic.
  94. Serghei Dimitrievici Sasanov, 1860-1927. Între 1910-1916 ministru de externe rus.
  95. Conte de Oxford şi Asquith, 1852-1928; prim-ministru englez între anii 1908- 1916.
  96. Memorandumurile: Concepute de Rudolf Steiner în urma convorbirilor avute cu contele Otto von Lerchenfeld şi contele Ludwig von Polzer-Hoditz, care voiau să-şi folosească relaţiile cu cercurile dominante germane şi austriece pentru a aduce la cunoştinţă unor personalităţi influente gândurile lui Rudolf Steiner ce depăşeau ţelurile imediate de război, gânduri referitoare la o contribuţie germană pozitivă a însănătoşirii situaţiei mondiale, în special în Europa centrală. Contele von Lerchenfeld s-a adresat, printre alţii, secretarului de stat german Kühlmann, contele von Polzer fratelui său, Arthur von Polzer-Hoditz, şef de cabinet al împăratului Karl al Austriei. Memorandumurile nu au fost publicate în timpul vieţii lui Rudolf Steiner; vezi în acest sens şi capitolul IV din Puncte centrale ale problemei sociale, ca şi din rapoartele principalilor participanţi: contele Otto von Lerchenfeld în «Rudolf Steiner în timpul Războiului mondial», editată de Roman Boos, Dornach, 1933 şi contele Ludwig von Polzer-Hoditz în «Antroposophie», revistă lunară, Stuttgart, al XVI-lea an de apariţie, 1933/34, pag. 165 ş.u.
    Cele tipărite de noi sunt în conformitate cu manuscrisele încă parţial existente ale lui Rudolf Steiner, ca şi cu lucrări din anii 1920. Relativ la datarea memoriilor din cursul lunii iulie 1917, luăm în considerare aici datele lui Ludwig von Polzer-Hoditz, care concordă cu numerotarea manuscriselor găsite în arhiva moştenirii lui Rudolf Steiner. Privind prima formă a celui de-al doilea memorandum, suntem în posesia unei date exacte: el a fost conceput în noaptea dinspre 22 iulie 1917 şi era destinat să ajungă împreună cu primul memorandum prin intermediul lui Ludwig von Polzer-Hoditz la fratele Arthur al acestuia (vezi mai sus). Acest text a fost extins de Rudolf Steiner în zilele următoare, la cea de a doua formă a sa, tipărită aici la pag. 134 ş.u. (după Boos: Memorandum A).
    Relativ la conţinut, indicăm conferinţele lui Rudolf Steiner din 1916/17: Consideraţii istorice. Karma neadevărului, partea I şi a II-a, GA 173 şi 174.
  97. explicaţiile cancelarului Reichului german: Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856-1921; cancelar al Reichului din 1909-1917.
  98. asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand: a avut loc la 21 iunie 1914. Evenimentul a declanşat primul război mondial.
  99. programul lui Wilson: „Cele paisprezece puncte” ale lui Wilson din 8 ianuarie 1918. Traducere în «Discursurile lui Woodrow Wilson», în limbile engleză-germană, Berna 1919.
  100. regele Eduard: Eduard al VII-lea, 1841-1910; a domnit între 1901 şi 1910.
  101. formulele politice existente în cercurile iniţiate din Anglia: aici ar fi de indicat opera lui C. G. Harrison, apărută prima oară în anul 1894, «Universul transcendental», unde situaţia creată datorită primului război mondial, în special relativ la estul Europei, este expusă cu o exactitate remarcabilă drept ţel necesar al evoluţiei. Arthur Polzer Hoditz citează (vezi nota 96) revista «Truth» a englezului Labouchere din anul 1890, care ar fi publicat o hartă ce reda în punctele esenţiale configurarea Europei după primul război mondial.
  102. problema căii ferate a Bagdadului: construirea unei căi ferate din Asia Mică prin Bagdad înspre golful Persic, cu o puternică participare germană, a condus la tensiuni politice din cauza temerii că va creşte influenţa Germaniei în Orientul Mijlociu.
  103. într-o carte recent apărută: Ernst Krieck, «Ideea statului german», Jena 1917.
  104. mesajul său către ruşi: Wilson, comunicat către conducerea provizoriei a Rusiei din 9 iunie 1917 (President Wilson’s Foreign Policy, New York 1918, pag. 320).
  105. problema limbii în imperiul austro-ungar: în statul multinaţional Austro-Ungaria, problema limbii a constituit neîncetat un subiect controversat.
  106. „Vina” războiului, «Consideraţii şi amintiri ale generalului şef de stat major H. V. Moltke despre evenimentele din iulie 1914 şi până în noiembrie 1914, editate de ‹Asociaţia pentru tripartiţia organismului social›, cu o notă introductivă redactată de Dr. Rudolf Steiner în acord cu d-na Elisa von Moltke». – Lucrarea nu a fost pusă la dispoziţia publicului (vezi pag. 148 ş.u.). După trei ani, memoriile lui Moltke au apărut împreună cu alte documente, dar fără introducerea lui Rudolf Steiner, în H. V. Moltke, «Amintiri, scrisori, documente 1877-1916», Stuttgart 1922.
  107. Helmuth von Moltke (cel tânăr), nepot al feldmareşalului, 1848-1916. General şef de stat major al armatei germane; la izbucnirea războiului în 1914 a fost destituit în toamna anului 1914 din funcţiile sale de şef al armatei.
  108. Apelul «Către poporul german şi lumea culturală»: vezi nota nr. 120.
  109. Friedrich von Bernhardi, 1849-1930, general, autor al lucrării «Germania şi războiul ce urmează», ediţia a 6-a 1913.
  110. Jules Sauerwein, născut în 1880, scriitor şi jurnalist francez, a tradus printre altele Ştiinţa ocultă a lui Rudolf Steiner.
  111. bătălia de la Marna: în septembrie 1914, la Marna, înaintarea către Franţa a fost blocată, ajungându-se la un război de poziţii care a durat un an de zile.
  112. o personalitate care era însărcinată cu reprezentanţa diplomatică a Prusiei la Stuttgart: Hans Adolf von Moltke, consilier de legaţie, nepot al generalului şef de stat major. Compară cu H. Wiesberger, «Acţiunea publică a lui Rudolf Steiner pentru tripartiţia organismului social, o cronică a anului 1919», în «Amintiri despre Rudolf Steiner» – administrarea moştenirii lui Rudolf Steiner, nr. 27/28 Dornach 1969.
  113. Mai târziu a venit la mine un general: Generalul Dommes.
  114. Alfred Graf von Schlieffen, 1833-1913; precursor al lui Moltke ca şef de stat major. Creator al planului operaţiilor germane pentru caz de război (aşa-numitul plan Schlieffen) sub premisa unui război pe două fronturi.
  115. marşul prin Belgia: Germaniei i s-a reproşat de a fi încălcat neutralitatea belgiană.
  116. Theobald von Bethmann-Hollweg, 1856-1921; între 1909 şi 1917 cancelar al Reichului german.
  117. Erich von Falkenhayn, 1861-1922; între 1913 şi 1915 ministru de război al Prusiei, între 1914 şi 1916 şef de stat major al armatei.
  118. Baronul Moritz von Lyncker, între 1908 şi 1918 şef al cabinetului militar.
  119. memoriile lui Tirpitz: «Amintiri», 1920.
  120. Apel către poporul german: publicat pentru prima oară în martie 1919. Modificările din ultimul aliniat (pag. 161) au fost realizate câteva luni mai târziu, după semnarea tratatului de pace din iunie 1919. Apelului i-au fost adăugate următoarele explicaţii:
    „Publicarea acestui apel în presa Germaniei, Austriei de limbă germană şi a Elveţiei în luna martie a dus la întemeierea unei Asociaţii pentru tripartiţia organismului social, cu sediul la Stuttgart pentru Germania. În urma extinderii rapide a Mişcării, au luat naştere grupe locale în toate marile oraşe ale Germaniei, grupe care şi-au propus drept sarcină purtarea ideilor tripartiţiei în toate cercurile populare.
    În Austria germană, Elveţia, Scandinavia, Olanda şi Cehoslovacia au fost create organizaţii lucrative cu sediile la Viena, Zürich, Copenhaga, Stocholm, Bergen, Haga şi Praga, de unde Mişcarea este dirijată în conformitate cu raporturile existente acolo. Şi în alte state europene este activă o serie de colaboratori pentru răspândirea ideii de tripartiţie.
    Evoluţia lucrurilor în Germania de la prima apariţie a acestui articol arată cât de puţină înţelegere există faţă de acele baze a căror luare în considerare ar putea produce o transformare cu adevărat eficientă a întregii noastre ordini sociale. Celelalte încercări care au fost făcute până acum s-au dovedit a nu fi de lungă durată. Şi pentru că ele sunt lipsite de orice speranţă, paralizează voinţa poporului şi fortifică pe adversarii Germaniei.
    Din ideile tripartiţiei rezultă că nu este îngăduită numai o transformare economică, ci şi una spirituală. Uniunea a lansat un apel pentru întemeierea unui consiliu cultural care să facă posibilă reunirea acelor personalităţi ale vieţii spirituale pentru care propria administrare şi înnoire a vieţii spirituale constituie o problemă de responsabilitate faţă de continuitatea spirituală a Germaniei. Pregătirile pentru constituirea acestui consiliu cultural au început deja la Stuttgart”.
    Apelul a fost adăugat şi cărţii Puncte centrale ale problemei sociale, ca anexă. Această operă oferă suportul ştiinţific pentru ceea ce este cuprins în apel. În privinţa adunării de semnături ş.a.m.d., vezi conferinţele lui Rudolf Steiner din februarie şi martie 1919, şi în special din 15 februarie (prima conferinţă din Problema socială ca problemă a conştienţei), GA 189
  121. Principii călăuzitoare pentru activitatea tripartită: Emil Leinhas, cel care a publicat pentru prima oară acest text în lucrarea sa «Din activitatea desfăşurată împreună cu Rudolf Steiner» (Basel 1950), scrie în această privinţă: „Membrii comitetului pentru ‹Apelul la poporul german şi la lumea civilizată› au desfăşurat, deja cu mult înaintea apariţiei ‹Apelului› – propriu-zis de la izbucnirea revoluţiei din noiembrie –, în cercurile industriale din Württemberg, o activitate intensă pentru întemeierea unei Asociaţii industriale fără garanţie juridică, în Württemberg. Ei au găsit pentru aceasta un anumit interes în aceste cercuri. Rudolf Steiner formulase pe atunci câteva „principii călăuzitoare” pentru această activitate, care au fost redate ca manuscrise ale lui Rudolf Steiner existente în posesia lui Emil Molt. După apariţia ‹Apelului către poporul german şi lumea civilizată›, această propagandă s-a extins la una în favoarea ideilor Apelului.” (vezi pag. 40 loc.cit.)
  122. Calea „organismului social tripartit”: Emil Leinhas se exprimă în această privinţă astfel: „De dragul perfecţiunii, tipăresc o foaie volantă programatică a Uniunii (pentru tripartiţie), concepută de însuşi Rudolf Steiner. Această foaie volantă, care exprimă ţelurile Uniunii într-un mod clar şi inconfundabil, a fost folosită de către noi de mult timp. Eu tipăresc varianta originară a textului, şi adaug în paranteză locurile corectate de însuşi Rudolf Steiner pentru ediţiile următoare. Forma modificată a celor tipărite a rezultat din luarea în considerare a modificării situaţiei politice generale. Corecturile sunt interesante pentru că ele arată modul precis în care ţinea Rudolf Steiner cont la asemenea publicaţii, până în modul de exprimare, de înţelegerea şi capacitatea de simţire a unei anumite categorii de cititori, ca şi de dispoziţia predominantă în acel timp. Foaia volantă purta în mod caracteristic titlul «Calea organismului social tripartit».”
  123. Referitor la problema comitetelor de întreprinderi: vezi E. Leinhas, op.cit. pag. 56: „În clipa de faţă Rudolf Steiner consideră că este necesar să se afirme viaţa spirituală liberă drept un alt element component autonom al organismului social, faţă de tendinţele pur social-economice ale muncitorilor. Mişcarea comitetelor pe întreprinderi a prezentat tendinţa de a ajunge la un anumit radicalism unilateral orientat pur economic… Partide radicale ce făceau parte din ea au încercat să radicalizeze comitetele pe întreprinderi pe care le-a propus Asociaţia pentru tripartiţie. De aceea, Asociaţia pentru tripartiţie s-a văzut nevoită să ia o atitudine publică împotriva acestora, pentru a se distanţa de aceste strădanii de radicalizare… Amănunte în această privinţă se găsesc în colecţia anuală a săptămânalului «Tripartiţia organismului social»…”.
  124. Despre „tripartiţia organismului social”: în iulie 1919 s-au scris în revista bilunară pentru înştiinţări sociale «Tribuna» din Tübingen mai multe articole despre tripartiţie, dintre care unele scrise Philipp von Heck, profesor de drept la Universitatea din Tübingen. Alfred Mantz era student, Gustav Seeger era zeţar şi coeditor al revistei.
  125. Replică la un atac…: „Pe 26 şi 27 mai 1920, prof. Dr. Fuchs din Göttingen a publicat în ziarul local două articole în care a atacat ştiinţa spirituală orientată antroposofic, strădaniile Asociaţiei pentru tripartiţia organismului social şi iniţiativele provenite din «Der Commende Tag», încercând să le discrediteze în faţa publicului în modul cel mai grav. În plus, profesorul Fuchs şi-a folosit şi prelegerile pe care le ţinea pentru a denigra antroposofia în faţa ascultătorilor săi prin remarci absurde, şi pentru a calomnia personalitatea Dr. Rudolf Steiner într-un mod care intră sub incidenţa legilor penale. O replică a membrilor Societăţii Antroposofice din Göttingen nu a fost acceptată de către redacţia ziarului local… Societatea Antroposofică şi Asociaţia pentru tripartiţia organismului social a organizat la Güttingen o adunare publică, unde au trimis doi vorbitori, pe Dr. Walter Johannes Stein şi Dr. Eugen Kolisko, care urmau să explice adunării tema tratată de ei pur obiectiv, «Antroposofia ca ştiinţă».” (Din «Tripartiţia organismului social», anul  doi de apariţie, nr. 4, iulie 1920) Articolul redat aici al Dr. Steiner a apărut în nr. 5 împreună cu o relatare a lui Walter Johannes Stein despre conferinţa organizată la Göttingen.
  126. Idei conducătoare: se referă la «Der Kommender Tag SA», aflată pe atunci în fază de întemeiere. Vezi şi Leinhas, loc.cit., capitolul 19, pag. 163 ş.u.
  127. catalog de cărţi: tipărit în catalogul «Cărţile Editurii Kommender Tag», catalog al cărţilor dintre anii 1920-23. O copie a acestuia se găseşte în arhiva moştenirii lui Rudolf Steiner.
  128. Apel pentru salvarea Sileziei de Nord: în conformitate cu spusele domnului Dr. Karl Heyer, care ne-a pus în mod prietenos un exemplar original al Apelului la dispoziţie, acesta a fost conceput de Rudolf Steiner. În Silezia de Nord a avut loc atunci un referendum referitor la apartenenţa de Germania sau de Polonia, al cărui rezultat a fost separarea acestui domeniu economic comun. Vezi şi Leinhas, op.cit. pag. 87 ş.u.
  129. Versailles, St. Germain şi Spa: vezi nota nr. 4. La St. Germain din Paris a fost încheiat tratatul de pace cu Austria.
  130. Delimitarea programului: vezi Leinhas, op.cit. cap. 19. Devalorizarea progresivă şi continuă a banilor a dus la faptul ca Societatea pe acţiuni «Der Kommende Tag» să nu ajungă la înălţimea aşteptărilor.