|
În tezele editate la Goetheanum se doreste să se dea membrilor ce vor să fie activi în Societate imboldul de a trata unitar conţinutul acţiunii antroposofice. Dacă ne aplecăm săptămânal asupra acestor fraze, vom descoperi că ele reprezintă un îndrumar al felului în care trebuie să te adânceşti în materialul ciclurilor existente şi al ordinii în care ele trebuie prezentate în adunările de ramură.
Fără îndoială, ar fi de dorit ca săptămânal, imediat după ţinerea conferinţelor de la Goetheanum, continutul acestora să fie făcut cunoscut tuturor ramurilor. Puteţi să vă imaginaţi ce aparatură tehnică complicată este necesară în acest scop. Desigur, în acest sens din partea Prezidiului de la Goetheanum se face, şi se va face în continuare, tot ce este posibil. Dar trebuie să avem în vedere şi posibilităţile existente. Intenţiile exprimate la Congresul de Crăciun se vor realiza. Avem nevoie însă de timp.
Deocamdată sunt avantajate ramurile ce au în cadrul lor membri ce vizitează Goetheanumul, întrucât ei pot auzi conferinţele şi pot prezenta conţinutul lor în adunările de ramură. Şi ramurile ar trebui să recunoască că trimiterea la Goetheanum a acestor membri este un lucru bun. Nu ar trebui însă să se subestimeze nici munca ce s-a depus deja în Societatea antroposofică şi care constă în tipărirea de cicluri de conferinţe. Cine are în faţă aceste cicluri sau îşi aminteşte după titluri materialul cuprins în unul sau altul dintre ele şi apoi se apleacă asupra tezelor va observa că într-un ciclu găseşte ceva care continuă cele spuse într-o teză şi în alt ciclu altceva. Prin citirea mai multor lucruri aflate disparat în diverse cicluri, se pot găsi punctele de vedere din care se poate vorbi în sprijinul celor expuse în teze.
Acţionăm ca adevăraţi risipitori în Societatea antroposofică, dacă lăsăm complet nefolosite ciclurile tipărite şi vrem să primim mereu doar „ultimele noutăţi“ de la Goetheanum. Este uşor de înţeles şi faptul că, treptat, orice posibilitate de a tipări ciclurile ar trebui să înceteze, dacă acestea n-ar fi folosite din plin.
Mai intră în discuţie şi un alt punct de vedere. În răspândirea conţinutului antroposofiei sunt necesare în primul rând conştiinciozitate şi simţ de răspundere. Trebuie ca ceea ce se spune despre lumea spirituală să fie adus într-o formă în care imaginile realităţilor şi entităţilor spirituale care sunt date să nu fie expuse unei înţelegeri greşite. Cine aude o conferinţă la Goetheanum poate avea o impresie nemijlocită. Când reproduce conţinutul acesteia, impresia respectivă poate răsuna în el ca ecou şi astfel respectivul să fie în stare să formuleze lucrurile în aşa fel, încât ele să poată fi înţelese corect. Dacă mijlocitorul va fi un al doilea sau al treilea, probabilitatea de a se strecura inexactităţi va fi din ce în ce mai mare. Toate aceste lucruri trebuie bine chibzuite.
Şi, desigur, cel mai important este un alt punct de vedere. Este vorba ca materialul antroposofic să nu fie doar audiat sau lecturat în mod exterior, ci să fie şi receptat cu fiinţa sufletească vie. Este esenţial ca cele receptate să fie gândite şi simţite în continuare. Acest lucru ar trebui stimulat chiar prin teze, făcându-se referire la ciclurile tipărite existente deja. Dacă acest punct de vedere este luat prea puţin în considerare, niciodată fiinţa antroposofiei nu se va putea revela prin intermediul Societăţii antroposofie. Se spune, doar cu aparentă dreptate: la ce-mi foloseşte să ascult atâtea lucruri despre lumile spirituale, când eu însumi nu pot privi în astfel de lumi? Nu se ia în considerare faptul că această privire este favorizată, atunci când prelucrarea conţinutului antroposofic este gândită aşa cum am indicat-o noi aici. Conferinţele de la Goetheanum sunt astfel ţinute, încât conţinutul lor poate acţiona mai departe viu şi liber în sufletele celor care ascultă. La fel este conceput şi conţinutul ciclurilor. În el nu avem un material mort, destinat doar unei comunicări exterioare; aici se găseşte un material care analizat din diverse puncte de vedere stimulează privirea în lumile spirituale. Nu trebuie să-ţi spui: conţinutul conferinţelor îl ascult; cunoaşterea lumii spirituale mi-o însuşesc prin meditaţie. În felul acesta nu ajungi niciodată să înaintezi cu adevărat. Ambele trebuie să acţioneze simultan în suflet. Continuarea atât a activităţii de gândire, cât şi a celei de simţire pe marginea conţinutului antroposofic constituie de asemenea un exerciţiu sufletesc. Dacă procedăm cu acest conţinut în modul descris aici, ne familiarizăm cu contemplarea în lumea spirituală.
În Societatea antroposofică se vede totuşi mult prea puţin că antroposofia nu trebuie să fie o teorie searbădă, ci viaţă adevărată. Viaţă adevărată, aceasta este esenţa ei, iar dacă se face din ea o teorie searbădă, ea nu este o teorie mai bună decât altele, ci una mai rea. Dar ea ajunge o teorie abia atunci când noi o facem aşa, când o omorâm. Se vede încă mult prea puţin faptul că antroposofia nu este doar o altă concepţie despre lume decât cele pe care le cunoaştem, ci că ea trebuie receptată şi într-alt fel. Doar în acest alt fel de receptare putem recunoaşte şi vieţui fiinţa sa.
Goetheanumul ar trebui privit ca centrul necesar al muncii şi activităţii antroposofice; nu trebuie pierdut însă din vedere ca în ramuri să poată fi valorificat şi materialul antroposofic adunat până acum. Ceea ce se face la Goetheanum poate fi treptat, treptat o prezenţă cât se poate de vie în cadrul întregii Societăţi antroposofice, dacă există un număr cât mai mare de membri care, din însăşi viaţa ramurii, să se apropie de Goetheanum şi, în măsura în care le este posibil, să participe la acţiunea lui vie. Toate acestea trebuie făcute însă cu interioritate; cu „comunicarea“ exterioară a conţinutului din fiecare săptămână nu merge. Prezidiul de la Goetheanum va avea nevoie de timp şi va trebui să găsească înţelegere la membri. Atunci va putea el să acţioneze în sensul Congresului de Crăciun.
76. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a primei Ierarhii (Serafimi, Herevimi, Tronuri), va trebui să încercăm să ne formăm nişte imagini în care spiritualul (vizibil doar suprasensibil) se revelează acţionând în forme care apar în lumea senzorială. Conţinutul gândurilor relativ la prima Ierarhie trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic printr-o imagine sensibilă.
77. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a Ierarhiei a doua (Kiriotetes, Dynamis, Exusiai),va trebui să încercăm să ne formăm imagini în care spiritualul se revelează nu în forme perceptibile senzorial, ci într-un mod pur spiritual. Conţinutul gândurilor relativ la Ierarhia a doua trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic nu printr-o imagine sensibilă ci printr-una pur spirituală.
78. Dacă vrem să realizăm o reprezentare a Ierahiei a treia (Arhai, Arhangheli, Îngeri), va trebui să încercăm să ne formăm imagini în care spiritualul se revelează nu în forme perceptibile senzorial, nici în mod pur spiritual, ci aşa cum se articulează gândirea, simţirea şi voirea în sufletul omenesc. Conţinutul gândurilor relativ la Ierarhia a treia trebuie să fie: un spiritual formulat metaforic printr-o imagine sufletească.
