Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TEZE ANTROPOSOFICE

GA 26


ZGUDUIRILE ISTORICE LA APARIŢIA SUFLETULUI CONȘTIENŢEI


Prăbuşirea Imperiului roman legată de apariţia unor popoare ce veneau din est ‒ aşa-numitele popoare migratoare ‒ este un fenomen istoric asupra căruia privirea cercetătorului trebuie să se îndrepte mereu. Căci prezentul conţine încă multe consecinţe ale acestor evenimente zguduitoare.

Însă tocmai înţelegerea acestor evenimente nu este accesibilă unei analize istorice exterioare. Trebuie să luăm în considerare sufletele oamenilor ce intervin în „migraţia popoarelor“ şi în decăderea Imperiului roman.

Civilizaliile greacă şi romană înfloresc în epoca în care în omenire se dezvoltă sufletul înţelegerii sau al afectivităţii. Romanii şi grecii sunt purtătorii propriu-zişi ai acestei dezvoltări. Dezvoltarea acestei etape sufleteşti la popoarele grec şi roman nu poartă însă în sine un germene care să fi putut naşte din sine într-un mod just sufletul conştienţei. În cadrul civilizaţiilor greacă şi romană s-a manifestat din plin tot ceea ce ţine de conţinutul spiritual şi sufletesc al sufletului înţelegerii sau afectivităţii. Prin forţele proprii el nu se poate revărsa dincolo, în sufletul conştienţei.

Cu toate acestea, natural, se iveşte stadiul sufletului conştienţei, dar totul pare ca şi când sufletul conştienţei n-ar fi ceva născut din personalitatea grecului sau romanului ci ceva implantat din afară fiinţei sale.

În cursul timpului, faptul de a fi unit sau despărţit de entitălile divin-spirituale, despre care s-a vorbit atât în aceste consideraţii, se petrece cu o intensitate diferită. În timpurile vechi exista o putere ce intervenea în evoluţia omenirii cu mână hotărâtă. În vieţuirea grecească şi romană a primelor secole creştine puterea era mai slabă. Ea exista însă. Cât timp grecul (sau romanul) dezvolta deplin în el sufletul înţelegerii sau afectivităţii el simţea ‒ inconştient însă pentru suflet semnificativ ‒ o despărţire de fiinţialitatea divin-spirituală, o autonomizare a omenescului. Acest lucru a încetat în primele secole creştine. Licărirea în interior a sufletului conştienţei a fost resimţită ca o unire cu divin-spiritualul. A avut loc o revenire de la o autonomie mai mare a sufletului la una mai redusă. Conţinutul creştin n-a putut fi receptat în sufletul conştienţei omeneşti, deoarece însuşi acesta n-a putut fi integrat în entitatea omenească.

Astfel, acest conţinut creştin era resimţit ca ceva din afară ‒ din lumea spirituală exterioară ‒, ca ceva dat, nu ca ceva împreună cu care să crească prin forţele proprii de cunoaştere.

La popoarele nou intrate în istorie, popoarele venite din nord-est, situaţia se prezenta altfel. Ele traversaseră stadiul sufletului înţelegerii sau afectivităţii într-o stare care pentru ele se făcea simţită ca o dependenţă de lumea spirituală. Ele au început să resimtă ceva din sentimentul de independenţă omenească abia după ce primele forţe ale sufletului conştienţei au început să licărească în zorii apariţiei creştinismului. În ele sufletul conştienţei s-a ivit ca ceva unit cu entitatea omenească. Prin faptul că sufletul conştientei câştiga în ei putere, ei se simţeau într-o fericită evoluţie a forţelor interioare.

Această viaţă, ce sta să încolţească, a primilor zori ai sufletului conştienţei s-a suprapus la aceste popoare cu conţinutul creştin. Ele l-au resimţit în suflet ca pe ceva înviorător, nu ca pe ceva dat din exterior.

Aceasta era dispoziţia în care se aflau populaţiile care s-au apropiat de Imperiul roman şi de tot ceea ce era legat de acesta. Aceasta era dispoziţia arianismului în comparaţie cu cea a atanasianismului. În evoluţia istorică universală, acolo exista o contradicţie interioară profundă.

La început, în sufletul conştienţei, exterior grecului şi romanului, acţiona fiinţa divin-spirituală, care încă nu se unise deplin cu viaţa pământească, ci doar radia în interiorul ei. În sufletul conştienţei francilor, germanilor şi aşa departe, ce abia începuse să licărească, divin-spiritualul care se putea uni cu omenirea mai acţiona doar foarte slab.

A urmat o perioadă în care conţinutul creştin, care acţiona în sufletul conştienţei şi plutea deasupra omului, se răspândea în viaţă; întru câtva acest conţinut a rămas unit cu sufletul, continua să existe în interiorul omului ca impuls şi aştepta clipa în care putea începe să se dezvolte, clipă ce nu putea veni înainte ca sufletul conştienţei să atingă un anumit stadiu de dezvoltare.

Perioada începând cu primele secole creştine până în epoca dezvoltării sufletului conştienţei este una în care peste omenire domnea, ca viaţă spirituală definitorie, un conținut spiritual cu care omul nu se putea uni cognitiv. De aceea el se uneşte exterior cu acesta; îl „explică“ şi reflectează cât de insuficiente sunt forţele lui sufleteşti pentru a realiza legătura cognitivă. El face deosebirea între domeniul la care răzbate cunoaşterea şi cel la care nu răzbate. Se impune tendinţa de a renunţa să se activeze forţele sufleteşti care se ridică prin cunoaştere la lumea spirituală. Şi aşa vine vremea, la cumpăna secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, în care din punct de vedere cognitiv, în special, are loc o îndepărtare de spiritual a forţelor sufleteşti orientate spre spiritual. ‒ Începe să se trăiască doar în cadrul forţelor sufleteşti îndreptate spre senzorial-perceptibil.

Forţele de cunoaştere devin opace pentru spiritual, în special în secolul al XVIII-lea.

Gânditorii pierd în ideile lor conţinutul spiritual. În idealismul din prima jumătate a secolului al XIX-lea ei acreditează ideile golite de spirit drept însuşi conţinutul creator al lumii; de exemplu, Fichte, Schelling, Hegel. Sau indică un suprasensibil care se volatilizează, deoarece este lipsit de spirit; vezi Spencer, John Stuart Mill şi alţii. Ideile sunt moarte, dacă ele nu caută spiritul viu.

Privirea spirituală pentru spiritual se pierde dintr-odată.

O „continuare“ a vechii cunoaşteri spirituale nu este posibilă. Forţele sufleteşti trebuie, pe măsură ce sufletul conştienţei se dezvoltă în ele, să caute să reînnoade legătura lor elementară, nemijlocit vie, cu lumea spirituală. Antroposofia vrea să realizeze această reînodare.

În viaţa spirituală a epocii, nici măcar personalităţile conducătoare nu ştiu ce vrea ea, antroposofia. Şi în felul acesta şi alte cercuri ce urmează pe aceşti conducători sunt împiedicate să ajungă la ea. Conducătorii trăiesc într-un conţinut sufletesc care treptat s-a dezobişnuit să mai facă uz de forţele spirituale. Ei sunt în situaţia unui om care, având un organ paralizat, renunţă să mai folosească acel organ. Căci începând cu secolul al XVI-lea şi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea forţele superioare de cunoaştere au fost paralizate. Şi omenirea a rămas complet inconştientă în legătură cu acest lucru; ea considera folosirea unilaterală a cunoaşterii, în direcţia lumii senzoriale, ca un progres deosebit.

Goetheanum, martie 1925


Alte teze din partea Goetheanumului pentru Societatea antroposofică
(cu referire la consideraţiile anterioare despre zguduirile istorice la apariţia sufletului conştienţei)

180. Grecii şi romanii sunt popoarele cele mai înzestrate pentru a dezvolta sufletul înţelegerii sau afectivităţii. Ei dezvoltă acest stadiu sufletesc până la perfecţiune. Nu poartă însă în sine germenele care să-i conducă în linie dreaptă spre sufletul conştienţei. Viaţa lor sufletească apune în interiorul sufletului înţelegerii sau afectivităţii.

181. Dar în perioada dintre naşterea creştinismului şi până în epoca dezvoltării sufletului conştienţei domneşte o lume spirituală ce nu se uneşte cu forţele sufleteşti ale omului. Acestea „explică“ lumea spirituală, însă nu o vieţuiesc.

182. În cadrul popoarelor ce au avansat dinspre nord-est spre Imperiul roman odată cu aşa-zisa „migraţie a popoarelor“ trăieşte o abordare a sufletului înţelegerii sau afectivităţii ce porneşte din simţire. În schimb, în sufletele lor se dezvoltă sufletul conştienţei, întipărit în acest element de simţire. Viaţa interioară a acestor popoare aşteaptă timpul în care este din nou posibilă o stare de unire deplină a sufletului cu lumea spirituală.