Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ÎNDRUMĂRI PENTRU O EDUCAŢIE ESOTERICĂ

GA 42/245


INDICATII

  1. Misiunea ştiinţei spirituale: Notele de la această prelegere, nedatată, ţinută la Berlin probabil în 1903 sau 1904 provin de la Marie Steiner von Sivers.

  2. Cuvânt al lui Hegel: Textual: “Gândul cel mai profund este unit cu figura lui Christos, cea istorică şi cea exterioară, şi tocmai aceasta este măreţia religiei creştine că ‒ cu toată această profunzime ‒ ea este uşor de înţeles dintr-un punct de vedere exterior şi în acelaşi timp invită la o mai profundă pătrundere. Ea este astfel potrivită pentru orice treaptă de educaţie şi totodată satisface cele mai înalte exigenţe.” Din “Prelegeri asupra filozofiei istoriei” Secţiunea a III-a, cap. 2: Creştinismul, Vol. 9, pag. 403 din Ediţia completă, Ediţia a 3-a, Berlin 1848.

  3. acea veche carte: se referă la geometria lui Euclid.

  4. Cerinţe generale...: Sub această denumire au fost aşternute pe hârtie de către Rudolf Steiner, pentru multiplicare, aşa numitele exerciţii secundare, în octombrie 1906, după ce ele fuseseră deja expuse anterior în ciclul de prelegeri În faţa porţii Teosofiei (Stuttgart, august/septembrie 1906), ediţia completă, Dornach 1967, Bibl. Nr. 95. Legenda persană despre Christos Isus (pag. 16) se găseşte în: “Note şi studii pentru o mai bună înţelegere a divanului apuseano-răsăritean ‒ Generalităţi” de Goethe.

  5. Reguli în continuarea “Cerinţelor generale”: Acest text a fost aşternut pe hârtie de către Rudolf Steiner aproximativ în anul 1907, de asemenea pentru multiplicare. Pe atunci titlul suna: “Reguli pentru toţi cei care s-au străduit deja să îndeplinească acele cerinţe care le-au fost puse în prima circulară (lecţie).”

  6. Pentru zilele săptămânii: Pentru ediţia de faţă a fost folosit un alt original decât cel care era la dispoziţie pentru tipărirea caietului al III-lea “Din conţinuturile şcolii esoterice”, Dornach 1951. Un manuscris original al lui Rudolf Steiner nu există însă în arhivă. Compară pentru aceste exerciţii capitolul “Despre unele efecte al iniţierii” în Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? ediţia completă, Dornach 1961, Bibl. Nr.10, precum şi ciclul de conferinţe Evanghelia după Luca, ediţia copletă, Dornach 1967, Bibl. Nr. 114, prelegerea a III-a.

  7. Cele doăsprezece virtuţi asupra cărora trebuie meditat şi care trebuie avute în vedere: Această denumire şi transpunere în germană a virtuţilor lunilor, date probabil de E. P. Blavatskz în engleză, precum şi dezvoltarea (“duce la…”) provin de la Rudolf Steiner. În ceea ce priveşte transpunerea indicaţiilor engleze în germană, există în transcriere unele variante rescrise în paranteză pentru identificare. Un text original nu există însă în arhivă. Se tipăreşte pentru prima oară în această ediţie.

  8. Două din exerciţiile principale cu valabilitate generală: Aceste exerciţii principale date tuturor, sau cel puţin unui cerc de discipoli, au fost probabil scrise, împreună cu exerciţiile secundare “Cerinţe generale...”, în octombrie 1906 în vederea multiplicării. Pentru exerciţiul I există manuscrisul, pentru exerciţiul II ‒ publicat pentru prima oară în ediţia de faţă ‒ există numai un exemplar provenit din multiplicare. Denumirea “Conţinut al unei singure ore esoterice”, dată pentru exerciţiul I la editarea în caietul I din “Conţinuturi ale şcolii esoterice”, provine dintr-o eroare.

  9. O formulare mai individualizată a mantrei de mai sus: Pentru prima publicare a acesteia, deja Marie Steiner a folosit un manuscris pus la dispoziţie de Johanna Mücke, directoarea Editurii filozofico-antroposofice, care primise probabil acest text de la Rudolf Steiner personal.

  10. Alcoolul trebuie absolut evitat: Această cerinţă avea o valabilitate generală în şcoala esoterică şi a fost menţionată doar în primele timpuri; ulterior era înţeleasă de la sine.

  11. Explicaţii la cele două exerciţii principale cu valabilitate generală: Aici nu e vorba ‒ cum s-a admis în ediţia din 1968 ‒ de note de la lecţia esoterică, ci ‒ cum s-a putut stabili între timp ‒ de un text scris de Rudolf Steiner, din al cărui manuscris a fost găsită o foaie. Textul a fost scris probabil în 1906/1907, simultan cu exerciţiile principale cu valabilitate generală.

  12. Exerciţii principale date individual diferiţilor discipoli: Exerciţiile cuprinse în această parte nu pot fi determinate deocamdată mai precis temporal. Se prea poate ca unele din ele să fi fost date abia după întreruperea şcolii esoterice. Pentru tipărire au stat la dispoziţie următoarele originale :
    Exerciţiul I: Manuscris original al lui Rudolf Steiner.
    Exerciţiul II: Manuscris Marie Steiner.
    Exerciţiul III: Manuscris Marie Steiner cu observaţia: “dat unui rus care călătorea la Helsinkfors la curs“. Marie Steiner l-a tradus pentru acela în limba rusă.
    Exerciţiul IV: A fost reprodus încă de la prima tipărire după transcrierea de care dispunea Marie Steiner.
    Exerciţiul V: Manuscris original al lui Rudolf Steiner. Prima tipărire la ediţia engleză “Verses and Meditations by Rudolf Steiner“, Londra 1961.
    Exerciţiul VI: Originalul nu există în arhivă. Prima apariţie în ediţia engleză, ca mai sus.
    Exerciţiul VII: Manuscris original Rudolf Steiner. Prima tipărire ca mai sus.
    Exerciţiul VIII: Ca pentru exerciţiul III.
    Exerciţii IX - X: Manuscris original Rudolf Steiner.
    Exerciţiul XI: Ca pentru exerciţiul V.
    Exerciţii XII - XIII: Manuscris original Rudolf Steiner. Prima tipărire în această ediţie.

  13. Meditaţii care cuprind esenţa fiinţa temporală a ierarhiilor: Această denumire a fost dată de Marie Steiner pentru prima tipărire în caietul al III-lea “Din conţinuturile şcolii esoterice”. Textul pus în frunte a fost extras din scrisoarea adresată în 4 august 1907 unui discipol personal. Al optulea aforism: ”După fiecare zi“ a fost dat aşadar mai târziu. Pare foarte probabil că la început aceste meditaţii au fost date doar câtorva persoane şi că abia mai târziu au devenit de uz general, căci o menţionare a lor în lecţiile esoterice colective se găseşte doar din 1909. Textul a fost reprodus după un manuscris original al lui Rudolf Steiner în care lipseşte antepenultimul vers, ‒ din care cauză şi în prima tipărire din Caietul al III-lea “Din conţinuturile şcolii esoterice“ ‒ în meditaţia de vineri pentru sâmbătă. Acesta a fost probabil intercalat mai târziu de Rudolf Steiner căci, în diversele manuscrise existente, printre care ale Mariei Steiner, acest rând este cuprins.

  14. În spirit se afla germenele trupului meu…: Această meditaţie a fost de la început valabilă pentru toţi discipolii şi a fost probabil dată pentru prima oară în octombrie 1906. În orice caz, se găseşte o primă menţionare în notele Mariei Steiner a orei esoterice din 2 octombrie 1906. Există un manuscris al lui Rudolf Steiner cu textul acestei meditaţii. El prezintă unele deosebiri insignifiante însă, faţă de textul reprodus aici, după cel tipărit pentru prima oară. Pentru prima tipărire Marie Steiner a folosit un text ce i-a fost pus la dispoziţie de un membru al şcolii esoterice. Probabil că mai târziu Rudolf Steiner a modificat ceva şi în textul acestei meditaţii.
    Există o comunicare a unui membru al şcolii esoterice care ne informează că, în lecţiile esoterice, înaintea acestei mantre, Rudolf Steiner spunea mereu aforismul rosicrucian: Ex Deo nascimur ‒ in Cristo morimur ‒ per Spiritum Sanctum reviviscimus - iar în continuare: “Şi maestrul înţelepciunii şi armoniei trăirii dă explicaţia: În spirit odihnea germenele trupului meu...“

  15. Privesc în întuneric..: Această meditaţie a fost dată şi explicată de Rudolf Steiner în prelegerea ţinută la Londra la 2 Septembrie 1923 şi a fost tipărită în Ştiinţa iniţiatică şi cunoaşterea stelelor, ediţia completă, Dornach 1964, Bibl. Nr. 228. Deşi meditaţia nu a fost dată în legătură cu şcoala esoterică, a fost totuşi păstrată în această nouă ediţie deoarece Marie Steiner o publicase în caietul al II-lea “Din conţinuturile şcolii esoterice”, probabil pentru că Rudolf Steiner o defineşte ca “un fel de meditaţie pentru dobândirea eului”, ale cărei cuvinte “pot fi scrise în sufletul oricărui om al zilelor noastre”.

  16. În legătură cu aceste cinci meditaţii, care au fost date unor discipoli diferiţi, nu se poate stabili dacă darea lor s-a petrecut în cadrul sau în afara şcolii esoterice.

  17. O, Spirit Divin, umple-mă: după un manuscris original al lui Rudolf Steiner. Cunoscută sub denumirea: “Rugăciune pentru cei bolnavi”.

  18. Se revelează sufletul lumii: Pusă la dispoziţia Mariei Steiner de către destinatarul meditaţiei, pentru tipărire în ediţia a doua a caietului I “Din conţinuturile şcolii esoterice”. Manuscrisul original nu există în arhivă.

  19. Soarele străluceşte; Port linişte în mine; Spirit biruitor: Publicate de Marie Steiner în “Din conţinuturile şcolii esoterice” după un text ce i-a stat la dispoziţie.
    Manuscrisele originale nu se găsesc în arhivă.

  20. Denumirea: “Cuvinte meditative care cuprind voinţa” pentru meditaţia “ Spirit biruitor...” a fost dată de Marie Steiner la prima publicare în ”Din conţinuturile şcolii esoterice”. Într-un text ce ne stă la dispoziţie se numeşte “Rugăciune pentru curaj.” În penultimul rând apare textul “Walt als Quelle”, precum şi în două texte existente cu aceleaşi cuvinte, şi nu ca în prima tipărire “Waltet als Quelle”.

  21. Pentru un decedat: Dintr-o scrisoare a lui Rudolf Steiner către un membru, din 31 Decembrie 1905. Vezi de asemenea Morţii noştrii, ediţia completă, Dornach 1963, Bibl. Nr. 261.

  22. Lecţie esoterică de la Berlin, din 24 octombrie 1905: Aceasta este singura lecţie esoterică notată de Rudolf Steiner însuşi. Redactarea ei a avut loc pentru doamna Anna Wagner din Lugano, care nu putuse fi de faţă la lecţie. Aforismul citat: “Mai strălucitoare decât soarele…” nu este de Rudolf Steiner, ci este meditaţia pe care o primeau toţi discipolii şcolii esoterice din Theosophical Society, ca prim lucru. În textul original englez se spune:
     
    “More radiant than the sun”
    Purer than snow
    Subtler than the ether
    Is the Self
    The Spirit of my heart.
    I am this Self
    This Self am I.”

    şi există în multe limbi. E de presupus că traducerea ei în germană fusese preluată de Rudolf Steiner. Mai târziu a înlocuit această formulă meditativă prin cea creată de el însuşi: “În razele pure ale luminii / Străluceşte divinitatea lumii...”

  23. Note de la lecţia esoterică de la Berlin, din Vinerea Mare, 13 aprilie 1906: Text după manuscrisul existent al unui auditor. Aforismul de la sfârşit “Sine originară, din care am ieşit...” se găseşte într-o altă formă, în ”Wahrspruchworte” (Maxime) ediţia completă, Dornach 1968, Bibl Nr 40. Pentru expresia: Discipolul yoga face exerciţii de respiraţie (pag. 97) compară descrierea căii de iniţiere orientală, creştină, şi creştin-rosacruciană în volumele: În faţa porţilor teosofiei, ediţia completă, Dornach 1964, Bibl. Nr.95; Teosofia rosacrucianului, ediţia completă, Dornach 1962, Bibl. Nr.99.

  24. Note de la lecţia esoterică de la Berlin, din 2 octombrie 1906: Primul text după un manuscris existent al Mariei Steiner, în care Rudolf Steiner a făcut cu propria-i mână desenul; al doilea text, după manuscrisul existent al unui alt auditor. Prima tipărire în această ediţie. Cu privire la epocile menţionate ale dezvoltării umane: a cincea, a şasea rasă originară, ş.a.m.d., compară Ştiinţa ocultă în rezumat, ediţia completă, 1968 Bibl. Nr. 13.

  25. Note de la lecţia esoterică de la Berlin, din 14 noiembrie 1906: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor.

  26. Note de la lecţia esoterică de la  München, din 6 iunie 1907: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor. Prima tipărire în această ediţie.

  27. Note sumare de la lecţia esoterică de la Berlin, din 9 octombrie 1907: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor.

  28. Corecturi faţă de prima tipărire în Caietul I “Din conţinuturile şcolii esoterice”, care fuseseră avute în vedere încă de Marie Steiner pentru o nouă ediţie:
    Anul 1250 indicat în paragraful: “În anul 1250 a început un curent spiritual care a atins apogeul în 1459…“ l-a înlocuit pe “1050” iniţial, după toate probabilităţile, o eroare a însemnărilor celui care luase note; comp. în această privinţă indicaţiile lui Rudolf Steiner în Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, ediţia completă, Dornach 1963, Bibl. Nr. 15, precum şi Creştinismul esoteric şi conducerea spirituală a omenirii ediţia completă, Dornach 1962, Bibl. Nr 130.
    Mai departe, în acelaşi paragraf, a fost corectată indicaţia referitoare la începutul epocii lui Gabriel, din “1050 “ în “1510 “, după următoarele însemnări din caietul de notiţe al lui Rudolf Steiner la ciclul de prelegeri Conştienţa iniţiaţilor, (Torquai, august 1924), ediţia completă, Dornach 1960, Bibl. Nr. 243:
    1879 - 1510 Gabriel (Luna)
    1510 - 1190 Samuel (Marte)
    1190 -  850 Rafael (Mercur)

    850 - 500 Zahariel (Jupiter)
    500 - 150 Ariel  (Venus)
    150 - 200 î.Chr. Orifiel (Saturn)
    Trebuie precizat că epoca lui Mihael e socotită de la 1879 până aproximativ la 2300. O expunere amănunţită a însemnătăţii anului 1879 se găseşte bunăoară în volumul “Temeliile spirituale ale lumii exterioare. Prăbuşirea spiritelor întunericului”, ediţia completă, Dornach 1966, Bibl. Nr. 177.

  29. Note de la lecţia esoterică de la München, din 16 Ianuarie 1908: Text după notele de mână, existente, ale unui auditor. Prima tipărire în această ediţie. Pentru precizări comp. conferinţa ţinută la Dornach la 3 Ianuarie 1915: “Despre existenţa jupiteriană viitoare şi fiinţele ei” în Arta în lumina înţelepciunii misteriilor, ediţia completă, Dornach 1966, Bibl. Nr. 275.

  30. Note de la lecţia esoterică de la Berlin, din 26 Ianuarie 1908: Extras din notele luate în expunerea de altfel asemănătoare aceleia pe care Rudolf Steiner o ţinuse la Berlin la 16 Ianuarie 1908

  31. Alocuţiune la punerea pietrei fundamentale a edificiului de la Dornach: Această alocuţiune ţinută în încheierea acţiunii festive a punerii pietrei fundamentale, şi întru totul în felul unei lecţii esoterice, fusese inclusă de Marie Steiner în publicaţiile “Din conţinuturile şcolii esoterice“. Textul alocuţiunii ‒ deşi lacunar ‒ s-a păstrat numai datorită faptului că un auditor cunoscător al stenografiei s-a străduit, în ciuda condiţiilor nefavorabile ‒ pe vreme urâtă şi la lumină de făclii, căci festivitatea a avut loc la sfârşitul lunii septembrie, între 18,30 şi 20,30 ‒ să ia note pe spatele unui vecin. Manuscrisul transcrierii făcută de el acestor notiţe se află azi la arhivă. Unele corecturi şi intercalări în raport cu prima tipărire se bazează pe comparaţia cu manuscrisul, iar unele corecturi următoare la sens [ 32, 33, 34] se datorează Mariei Steiner:

  32. a pornit în ţările din Apus: în notiţe stă scris “a fost eliberată”.

  33. dacă acel strigăt plin de dor după spirit n-ar fi auzit: în notiţe stă scris: “nu ar avea loc“.

  34. atacul ahrimanic al maurilor: în notiţe urmează propoziţia: “pe când s-a mutat aici, venind din partea cealaltă, mai întâi bunul Ahriman”, care din pricina neinteligibilităţii ei, (probabil şi a faptului că nu este completă), a fost lăsată la o parte încă de Marie Steiner cu ocazia primei tipăriri.

  35. învelişurile veşnice ale lumii: În ediţiile anterioare stă scris: “Hülle” în loc de “Hyle”, probabil o greşeală de transcriere.

  36. Ca prima din cea de a cincea Evanghelie: Explicaţii suplimentare în Din cercetarea în cronica akaşa ‒ Evanghelia a cincea, ediţia completă, Dornach 1963,  Bibl. Nr. 148.

  37. Şi vă veţi putea dovedi mărturisitori ai lumii spirituale cu o gândire de neclintit chiar şi atunci....: cuvintele de încheiere ale celei de-a patra dintre dramele misterii Trezirea sufletelor, în “Patru drame misterii”, ediţia completă, Dornach 1963, Bibl. Nr. 14.

  38. Exegeza la “Lumina pe cale” de Mabel Collins: Această “Scriere spre folosul celor care, nefamiliarizaţi cu înţelepciunea Orientului, năzuiesc să păşească sub influenţa acesteia”, foarte cunoscută în cadrul Societăţii Teosofice, scrisă de teosoful englez Mabel Collins (1851-1927), a fost tradusă în anii 80 în germană de către baronul Oskar von Hoffmann. Rudolf Steiner a scris prima parte a exegezei sale la Crăciunul anului 1903 iar a doua parte în vara anului 1904, adăugând la sfârşit, “Continuarea în cel mai apropiat viitor”. Această continuare nu a venit. Expresiile indiano-teosofice, încă în uz pe atunci, trebuie înţelese în felul următor din punctul de vedere al terminologiei antroposofice:
    Pag. 132   Kama Manas = sufletul raţiunii
    Pag. 133   Kama    = trup astral
    Pag. 136   Pralaia   = intervalul de timp dintre două încorporări ale
                    planetei Pământ, în contrast cu intervalul de timp dintre două
                    încorporări ale omului = Manvantara
    Pag. 136   Pitri   = străbun
                    Dangma  = văzător
                    K.H = denumire pentru Koot Hoomi, un “maestru” al Societăţii
                    Teosofice; comp. ultima indicaţie de la pag. 167
                    trupul mental = eul inferior (obişnuit)
    În legătură cu afirmaţiile din a doua parte a exegezei, comp. Din cronica akaşa, ediţia completă, Dornach 1964, Bibl. Nr.11.

  39. Mai strălucitoare decât soarele / Mai curată decât zăpada:... “ comp. nota 22.

  40. Meditaţie în legătură cu “Lumina pe cale”: La începutul şcolii esoterice, Rudolf Steiner dădea adeseori ca text pentru meditaţie mica scriere “ Lumina pe cale” şi în mod deosebit primele ei patru fraze. Această meditaţie dată în mai-iunie 1904 şi tipărită aici pentru prima oară, a fost unul dintre primele exerciţii principale cu valabilitate generală date de Rudolf Steiner în cadrul şcolii esoterice, din care cauză mai sună şi aici formula “Mai strălucitoare decât Soarele / Mai curată decât...” comp. nota 22.

  41. Exegeză la “Vocea liniştii” de H. P. Blavatsky:. Text după manuscrisul lui Rudolf Steiner. Prima tipărire în această ediţie. Ca şi în exegeza la “Lumina pe cale” întâlnim şi aici, în încheiere: “urmarea în curând”, ‒  dar nici aceasta n-a venit. H. P. Blavatsky (1831 - 1891) a fost întemeietoarea Societăţii Teosofice şi a şcolii acesteia esoterice. A se consulta în această privinţă Povestea vieţii mele, ediţia completă, Dornach 1962, Bibl. Nr. 28.

  42. Cel care vrea să audă vocea spiritului: Traducerea celor două fraze din “Vocea liniştii” este redată aici liber de Rudolf Steiner.

În ceea ce priveşte “maeştrii” de mai multe ori menţionaţi, Rudolf Steiner se referă la individualităţi superior dezvoltate, care sunt de cea mai mare însemnătate pentru evoluţia omenirii. “Aceste măreţe entităţi au străbătut deja drumul pe care restul omenirii îl are încă de mers. Ei acţionează acum ca marii “Învăţători ai înţelepciunii şi ai armoniei trăirilor sufleteşti ale omenirii”. (Dintr-o scrisoare către un membru, Berlin, 2 ianuarie 1905). Comp. şi Rudolf Steiner / Marie Steiner-von Sivers, Corespondenţă şi documente 1901-1925, ediţia completă, Dornach 1967, Bibl. Nr. 262