Biblioteca antroposofică

Rudolf Steiner

CUNOAŞTEREA SUFLETULUI ŞI A SPIRITULUI

GA 56

NOTE

Izvoarele folosite: Conferinţele au fost stenografiate de diferite persoane (Franz Seiler, Walter Vegelahn, Georg Klenk ş.a.) şi transcrise în text clar. Aceste texte transcrise după stenograme stau la baza volumului de faţă. Stenograme originale nu s-au păstrat. Pe alocuri, textele transcrise sunt deficitare. A fost necesar să lăsăm unele goluri şi câteva pasaje probabil greşite, fiindcă n-am vrut să facem completări sau modificări arbitrare. În cazul conferinţelor IV (Bărbat şi femeie în lumina ştiinţei spirituale), IX (Ipohondria) şi X (Febra sănătăţii în lumina ştiinţei spirituale), au fost folosite în locul cópiilor nesatisfăcătoare de la conferinţele ţinute la Berlin, cele luate la conferinţele cu aceleaşi teme prezentate la München.

Pentru ediţia a 2-a din Opere Complete, volumul de faţă a fost revizuit şi prevăzut cu trimiteri în text suplimentare.

Titlurile conferinţelor au fost date de Rudolf Steiner şi au fost anunţate în toamna lui 1907 pentru semestrul de iarnă.

Ca titlu global, editorul a ales titlul conferinţei a treia.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul ediţiei Operelor Complete (GA) sunt indicate la trimiteri cu numărul bibliografic. Vezi şi tabloul general de la sfârşitul volumului.

descoperire, cum este aceea a radiului: În anul 1898, făcută de Becquerel ş.a.

Biblie şi înţelepciune: Vezi Cunoaşterea suprasensibilului în epoca noastră şi importanţa ei pentru viaţa actuală (“Die Erkenntnis des Übersinnlichen in unserer Zeit und deren Bedeutung für das heutige Leben”), GA 55.

Există o mică scriere: N-a putut fi indentificată.

Ernst Haeckel, “Ţeluri şi căi ale evoluţionismului actual” (“Ziele und Wege der heutigen Entwicklungsgeschichte”), Jena 1875.

“Este atât de demnă de dispreţ... ”: Citatul este extras din lucrarea “Leonardo da Vinci, gânditorul, cercetătorul şi poetul” (“Leonardo da Vinci, der Denker, Forscher und Poet”), editată şi tradusă de Marie Herzfeld, ediţia a 3-a, Jena 1911, p. 10.

Mathias Jakob Schleiden, botanist german.

Gustav Robert Kirchhoff, fizician. A descoperit, împreună cu chimistul Robert Bunsen, în anul 1859, analiza spectrală.

Rudolf Steiner, “Concepţii despre lume şi viaţă în secolul al nouăsprezecelea” (“Welt- und Lebensanschauungen im neunzehnten Jahrhundert”), două volume, Berlin 1901. Ediţie nouă 1914, cu titlul Enigmele filosofiei (“Die Rätsel der Philosophie”), GA 18.

Şaptezeci de elemente: Rostit în anul 1907! De exemplu, Ernst Haeckel, “Enigmele lumii” (“Die Welträtsel”), Bonn 1899, Cap. XII, p. 256 şi urm.
Referitor la problema atomismului, vezi Rudolf Steiner, “Atomismul şi infirmarea lui”, (“Der Atomismus und seine Widerlegung”), ca şi “Singura critică posibilă a conceptelor atomiste” (“Einzig mögliche Kritik der atomistischen Begriffe”), în “Contribuţii la ediţia Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner” (“Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe”), Caietul 63, Dornach, Michaeli 1978.

Ce-i drept, unii, ca Haeckel: “Enigmele lumii” (Die Welträtsel”), Bonn 1899, Cap. 10: Conştienţa sufletului, Secţiunea VI. Teoria atomistă despre conştienţă, p. 206.

Emil Du Bois-Reymond. El a ţinut o conferinţă importantă: “Despre limitele cunoaşterii naturii” (“Über die Grenzen des Naturerkennens”), Leipzig 1872.

Cele şapte enigme ale lumii, în “Despre limitele cunoaşterii naturii” (“Über die Grenzen des Naturerkennens”), 2 conferinţe, Leipzig 1907.

Aceasta este o afirmaţie pe care Büchner o subliniază mereu: “Forţă şi materie” (“Kraft und Stoff”), Leipzig 1867, p. 10 (nu este citat textual).

Wilhelm Ostwald, “Depăşirea materialismului ştiinţific” (“Die Überwindung des wissenschaftlichen Materialismus”), conferinţă, Leipzig 1895.

devenită prin Darwin atât de populară: Vezi Darwin, “Despre apariţia speciilor prin selecţie naturală” (“Über die Entstehung der Arten durch natürliche Zuchtwahl”), vol. 5 şi 6. “Originea omului şi selecţia sexuală” (“Die Abstammung der Menschen und die geschlechtliche Zuchtwahl”), ediţia a 6-a, Stuttgart 1876.

pag. 37/38 – Aici sunt nişte lacune evidente în text.

cristale vii: Aici se pare că e vorba de lucrarea lui Ernst Haeckel: “Sufletele cristalelor. Studii asupra vieţii anorganice” (“Kristallseelen. Studien über das anorganische Leben”), ediţia a 3-a, Leipzig 1925.

Henri Antoine Becquerel, a descoperit în 1898 radioactivitatea.

ministrul englez Balfour: “Concepţia noastră actuală despre lume” (“Unsere heutige Weltanschauung”), Leipzig 1904. Comp. cu R. Steiner: Prim-ministrul englez Balfour. Ştiinţele naturii şi teosofia (“Der englische Premierminister Balfour. Die Naturwissenschaft und die Theosophie”), în “Luzifer-Gnosis 1903-1908”, GA 34.

Conciliul de la Constantinopol: La al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopol (869) s-a hotărât că omul trebuie considerat o fiinţă constând din trup şi suflet şi că sufletul ar avea “unele însuşiri spirituale”. Prin aceasta, aşa cum arată R. Steiner cu diferite ocazii, omul ca fiinţă spirituală a fost alungat din evoluţia lumii occidentale.

Friedrich Albert Lange, “Istoria materialismului” (“Die Geschichte des Materialismus”), 1866, Cartea a 2-a, Secţiunea a 3-a.

“De n-ar fi ochiul plăsmuit solar”: Din: “Schiţă pentru o teorie asupra culorilor” (“Entwurf zu einer Farbenlehre”) 1810, în Goethe, Scrierile de ştiinţe ale naturii (“Naturwissenschaftlichen Schriften”), editate şi comentate de Rudolf Steiner în “Literatura naţională germană” (“Deutsche National-Literatur”) a lui Kürschner 1884-1897, 5 volume, tipărite la Dornach 1975, GA 1 a-e, vol. III, p. 88.

conferinţa de acum paisprezece zile: Prima conferinţă din acest volum.

“Dar nu căutaţi nimic în dosul fenomenelor...”: “Informaţi-vă asupra fenomenului, luaţi-l cât mai exact cu putinţă şi vedeţi cât de departe puteţi ajunge cu aceasta în privinţa înţelegerii şi aplicării practice şi lăsaţi în pace problema. Fizicienii procedează invers: ei se reped direct asupra problemei şi, pe drum, se încurcă în atâtea dificultăţi, încât până la urmă le dispare orice perspectivă.” În Goethe, Scrierile de ştiinţe ale naturii (“Naturwissenschaftlichen Schriften”), vezi şi nota 22, vol. IV, 2, p. 417.

sufletul plantei: Vezi Gustav Theodor Fechner, “Nanna sau despre viaţa sufletească a plantelor” (“Nanna oder über das Seelenleben der Pflanzen”), Leipzig 1848.

numele inexprimabil al lui Dumnezeu: 2 Moise 3, 14: “Eu sunt Eu-suntul.”

Francisc din Assisi, întemeietorul ordinului franciscanilor.

Cei mai mulţi dintre oameni: “Dar cei mai mulţi dintre oameni ar prefera să se considere o bucată de lavă din Lună, decât un Eu.” Din: J. G. Fichte: “Baza epistemologiei generale” (“Grundlage der gesamten Wissenschaftslehre”), 1794, notă la § 4.

conferinţă despre sufletul animalelor: Vezi conferinţa a VIII-a.

“Doar de corp acele puteri aparţin”: Schiller, “Idealul şi viaţa” (“Das Ideal und das Leben”), strofa a 3-a.

Bărbat şi femeie în lumina ştiinţei spirituale: În locul conferinţei prezentate la Berlin, de la care nu a rămas nici o stenogramă utilizabilă, au fost folosite notiţele, în orice caz, tot lacunare, luate în aceeaşi perioadă la o conferinţă de la München.

Rosa Mayreder, “Critica feminităţii” (“Zur Kritik der Weiblichkeit”), 1905.

Otto Weininger, “Sex şi caracter” (“Geschlecht und Charakter”), ediţia a 17-a, Viena / Leipzig 1918.

“un gânditor cum e Fichte spune”: “Nu urechea aude...”: J. G. Fichte, “Prelegeri introductive în epistemologie” (“Einleitungsvorlesungen in die Wissenschaftslehr”), Berlin 1813.

Omul nu plânge...: Propoziţia îi aparţine filosofului american William James (“Principii de Psihologie” – “Principles of Psychology”, 1890, trad. germană 1909), vezi şi Ebbinghaus, “Compendiu de psihologie” (“Abriß der Psychologie”), Leipzig 1908, p. 145.

Juno Ludovisi: La Roma, în Museo Nazionale delle Terme.

capul lui Zeus: Zeus din Otricoli, în Muzeul Vaticanului.

Moartea e artificiul naturii...: Goethe, “Natura” (“Die Natur”), sub formă aforistică, pe la 1780: “Viaţa este invenţia ei cea mai frumoasă, iar moartea este artificiul prin care ea poate avea mai multă viaţă”. Goethe, “Scrierile de ştiinţe ale naturii” (“Naturwissenschaftlichen Schriften”), vezi trimiterea la p. 68, vol. II, p. 8.

“Etern-femininul ne trage-n tării”: Goethe, “Faust”, Partea a 2-a, Cor final.

“Tainele” (“Die Geheimnisse”). Un fragment, 1784.

“Ochiul a fost creat în contact cu lumina, pentru lumină”: Goethe, Introducere la “Schiţă pentru o teorie asupra culorilor” (“Entwurf einer Farbenlehre”), vezi nota 22, vol. III, p. 88.

“Nu urechea aude...”: Vezi nota 34.

Nici unul dintre aceia care nu cunosc geometrie... : Aceste cuvinte înscrise pe frontispiciul Academiei platoniciene nu ne-au fost lăsate nici de Platon însuşi, nici de contemporanii săi greci sau romani. Ele pot fi găsite abia la comentatorii lui Aristotel din secolul al 6-lea după Christos, astfel, la: Elias, Aristotelis Categorias commentaria, ed. A. Busse (Comm. in Arist. Graeca XVIII, pars 1) (Berlin 1900) 118.18. Şi: Philoponus Joannes, Aristoteles de Anima Libris commentaria, ed. M. Hayduck (Comm. in Arist. Graeca XV) (Berlin 1897) 117.19.

Planta originară, animalul originar al lui Goethe: Planta originară: Goethe, “Scrierile de ştiinţe ale naturii” (“Naturwissenschaftlichen Schriften”), vezi trimiterea la p. 68, vol. 1; Urmare: Eveniment fericit. Animalul originar: Despre Morfologie. Conţinutul răspunde ... (Verfolg: Glückliches Ereignis. Urtier loc. cit. Zur Morphologie. Der Inhalt bevorwortet ...) “Astfel, am căutat să găsesc animalul originar, adică, totuşi, până la urmă: conceptul, ideea de animal.” (p. 15)

convorbirea dintre Goethe şi Schiller: Vezi nota precedentă.

Hegel se pare că a spus, anume: Comp. Martha Asmus, “Hegel, materialistul” (“Hegel der Materialist”), în “Das Magazin für Literatur” (editat de Rudolf Steiner), an 69, nr. 67 din 7 iulie 1900, coloana 685: “Dintre elevii mei, doar unul m-a înţeles, şi acela m-a înţeles greşit.”

G. F. W. Hegel, “Prelegeri de filosofia istoriei” (“Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte”), volumul IX din “Ediţia Completă” a operelor lui Hegel, Berlin 1832-1844.

Filosofia libertăţii (“Die Philosophie der Freiheit”), (1894), GA 4.

Maximei goetheene: “Faust”, Partea a 2-a, Actul 5, Cor final.

cel care a întemeiat ştiinţele moderne ale naturii: E vorba, probabil, de Aristotel. Stenograma e lacunară.

Afirmaţia lui Platon: “Timaios”, Cap. VIII, p. 36 B, § 42-56, în Operele lui Platon, traduse de Franz Susemihl, Stuttgart 1856.

Mapa: “Imagini ale unor peceţi şi coloane oculte” (“Bilder okkulter Siegel und Säulen”), Berlin 1907. Acum, în Imagini ale unor peceţi şi coloane oculte. Congresul de Rusalii de la München, 1907 (“Bilder okkulte Siegel und Säulen. Der Münchner Kongreß Pfingsten 1907”), GA 284.

“Se-ntrece-n cântec vechiul Soare”: “Faust”, Partea 1, Prolog în Cer.

Faptul că idealurile nu pot fi aplicate în mod nemijlocit: “Faptul că idealurile nu pot fi redate în realitate, acest lucru noi, ceilalţi, îl ştim la fel de bine ca şi ei, poate şi mai bine. Noi afirmăm doar că în legătură cu realitatea trebuie să judecăm după ele şi că ea trebuie modificată după ele de aceia care simt că au puterea pentru aceasta. Presupunând că ei nu se pot convinge nici de acest lucru, ei pierd, de vreme ce sunt ceea ce sunt, foarte puţin; iar omenirea nu pierde nimic. De aici devine clar doar faptul că în planul de înnobilare a omenirii nu s-a contat pe ei. Aceasta îşi va urma, fără îndoială, drumul ei; asupra lor, fie ca natura cea bună să domnească şi să le dea la timp ploaie şi soare, hrană prielnică şi o circulaţie nestânjenită a umorilor şi, în plus, gânduri înţelepte!” J. G. Fichte, din cuvântul înainte la “Menirea învăţatului” (“Über die Bestimmung des Gelehrten”), apărut prima dată în 1794.

Colegiul căilor ferate: Vezi Dr. Max Kemmerich, “Curiozităţi ale civilizaţiei” (“Kultur-Kuriosa”), München 1909, precum şi “Profeţii” (“Prophezeichnungen”) de acelaşi autor, München 1911.

Rowland Hill, reformator al poştei engleze.

Pe cât e de adevărat că este un Dumnezeu în cer..., în piesa “O lovitură de pumn” (“Ein Faustschlag”) de Ludwig Anzengruber, (act 3, scena 6), citim: “... Scutiţi-mă de toate tradiţiile învechite, la mine nu merge, căci – pe cât e de adevărat că Dumnezeu trăieşte! – eu sunt ateu!”

“Enigmele lumii” a lui Haeckel: Vezi nota 10.

Albrecht von Haller, naturalist elveţian.

“Noi trebuie mereu, privind natura”: Goethe, “Epirrhema”.

La conferinţa “Bărbat, femeie şi copil” e vorba de nişte notiţe foarte lacunare luate de un participant.

Un romantic german: Novalis, în “Discipoli la Sais” (“Lehrlinge zu Sais”).

aşa cum a arătat Goethe: Vezi trimiterea 44.

Străfulgerare a lui Schopenhauer: Vezi “Lumea ca voinţă şi reprezentare” (“Welt als Wille und Vorstellung”), Capitolul 43, în ediţia îngrijită de Rudolf Steiner (Cotta), vol. 6, p. 69 şi urm., p. 88.

“De Ieri îţi stă deschis şi clar”: Goethe, “Xenii blânde” (“Zahme Xenien”).

Cartesius (René Descartes), “Meditaţii asupra bazei filosofiei, cu toate obiecţiile posibile” (“Meditationen über die Grundlage der Philosophie mit den sämtlichen Einwänden”), Opere filosofice (Philosophische Werke), vol. 1, p. 358 şi urm., Leipzig 1922.

conform unui cuvânt al lui Goethe: “Căci tocmai unde conceptele lipsesc, / Acolo apare un cuvânt la momentul potrivit.” (“Faust”, Partea 1, Camera de studiu, Scena studentului)

Aşa a încercat odată un cercetător: E vorba de experimentele entomologului francez J. H. Fabre.

Când omul îşi îndreaptă privirile în afară, în natură: Citatul sună aşa: “Când natura sănătoasă a omului ar reacţiona ca un tot, când el s-ar simţi în lume ca în sânul unui tot mare, frumos, demn şi preţios, când o stare de armonioasă mulţumire i-ar produce o încântare pură, liberă; atunci universul, dacă s-ar putea percepe pe sine, simţindu-se ajuns la ţinta lui, ar jubila până la cer şi ar admira culmea propriei sale existenţe şi deveniri esenţiale.
Căci la ce foloseşte întreaga risipă de sori şi planete şi lumi, de stele şi căi lactee, de comete şi nebuloase, de lumi devenite şi în devenire, dacă până la urmă un om fericit nu se bucură în mod inconştient de existenţa lui?”, Goethe, “Winckelmann”.

Paracelsus: Citatul este o redare liberă a unui text din Paracelsus, “A patra defensiune” (“Die vierte Defension”), Opere Alese, volumul 11, editat de Sudhoff, München 1924, p. 145/46. Comp. şi GA 54, p. 454.

Oken ... Astfel, el spune despre sepie: “Manual de filosofia naturii” (“Lehrbuch der Naturphilosophie”), Jena 1831, Cartea 14. Zoologie, p. 424, 466, 496. E vorba de o redare liberă făcută de Rudolf Steiner.

Goethe spune: Scrierile de ştiinţe ale naturii (“Naturwissenschaftlichen Schriften”), vezi nota 22, “Schiţă pentru o introducere în anatomia comparată” (“Entwurf zu einer Einleitung in die vergleichende Anatomie”), vol. 1, p. 265 şi urm.

Bucură-te, supremă creatură a naturii: E vorba, se pare, de acelaşi pasaj des citat de Rudolf Steiner din “Winckelmann”, care a fost redat mai sus.

Pentru această conferinţă au fost preferate notele de la München. Compară cu nota 31.

„Căci orice putere tinde înainte…”: vezi nota 40.

Heinrich Lahmann, întemeietorul metodei de terapie fizică prin dietă, pe care a aplicat-o în cunoscutul sanatoriu „Weißer Hirsch” din Dresda.

un medic renumit: medicul şi antropologul vienez Moritz Benedikt. Exemplele sunt extrase din autobiografia sa „Din viaţa mea”, Viena 1906.

Rudolf Wagner, zoolog şi fiziolog. Carl Vogt, geolog şi zoolog, „Credinţă oarbă şi ştiinţă. Un pamflet împotriva lui Hofrat Rudolf Wagner din Göttingen”. Ed.a 2-a, Gießen 1855.

Platon spune: vezi nota 51.

de aceea defineşte Aristotel: în „Poetica” sa.

Febra sănătăţii… vezi nota 31.

„În armonie cu infinitul”: titlu al unei lucrări a autorului american Ralph Waldo Trine.

Goethe a rostit-o deja: vezi nota 41.

Răspunsul unui întemeietor de religie: expresia se pare că îi aparţine lui Luther.

Paracelsus a exprimat aşa de frumos: citat liber după „Theophrastus Paracelsus. Cele mai importante lucruri referitoare la viaţa, învăţătura şi lucrările lui” de P.Raymund Netzhammer OSB, Einsiedeln 1901, pag. 56.

un mult citat cercetător al naturii: Alfred Russel Wallace, zoolog englez, citat de Haeckel în „Enigmele lumii”, Bonn 1899, cap.I, pag.8.

Există un om care a scris o carte: funcţionarul ministerial Kolb, „Muncitor în America”, Berlin 1905.

bucurie şi iubire: cuvintele lui Pylade din „Iphigenia” lui Goethe.

„Blestemată fie mama…”: nu a putut fi descoperit.

„Dărăpănată în pădure…”: poezie de Heinrich von Reder, în culegerea „Azi şi mâine”, Leipzig 1896.

Robert Owen, reformator social şi industrial englez.

cu aceasta trebuie să culmineze consideraţiile noastre: vezi în acest sens Rudolf Steiner: „Curs de economie naţională”, GA 340.

În viaţa socială este folositor numai ceea ce…: vezi formularea „Legii sociale principale” în Ştiinţa spirituală şi problema socială a lui Rudolf Steiner, ediţie separată Dornach 1977, şi în „Lucifer-Gnosis. Articole reunite dintre 1903-1908” GA 34.

De puterea ce înlănţuie toate fiinţele: vezi nota 40.

Ceea ce a spus Fichte: în: ”Indicaţii pentru o viaţă fericită”, Berlin 1806, prima prelegere.

Eduard Brückner, a scris mai multe lucrări asupra oscilaţiilor climatice.

Constelaţiile sunt zei: Aristotel, „Metafizica”, vol.XII, cap.9

unul dintre cunoscătorii şi continuatorii: astronomul Simon Newcomb scria: ”Procesele din natură par, în cea mai mare parte, dacă le urmărim retroactiv, să conducă doar la ipoteza conform căreia modul de a merge al unui ceas dovedeşte doar că a fost tras cândva” citat de Ginzel, „Formarea lumii conform ideilor de la Kant până în prezent”, Berlin, 1893, pag.8.

Conferinţă la Freien Deutschen Hochstift: „Concepţia despre lume a lui Goethe, conform cu cele mai recente publicaţii din arhiva Goethe” în Bazele metodice ale antroposofiei 1884 – 1901 GA 30, pag.69

Ce voia Goethe să spună: vezi Scrieri de ştiinţă naturală, relativ la Teoria culorilor, Cuvânt înainte. Vezi nota 22.

Nu-mi pălăvrăgiţi atât: Schiller, „Către astronomi” (Tabele votive)

O, ce ar fi miile de milioane de sori: Citat textual: „Căci la ce serveşte toată această risipă…”. Vezi nota 69 (Goethe, „Winckelmann”).

Rămână aşadar Soarele: „Faust”, II, prima scenă.

Johann Gottlieb Fichte: „Idealul în viaţa reală…”, vezi nota 54.

„Ochi spirituali, urechi spirituale”: „Noua zi este născută / Răsunând pentru urechile spirituale” („Faust” II, prima scenă). Apoi, „Anume nu vedeam cu ochii trupului, ci cu ai spiritului…” în „Adevăr şi poezie”, partea a III-a, cartea 11.

ceea ce a spus Fichte: vezi nota 34.

William James, filosof american.

Binefăcătoare este puterea focului: „Clopotele” de Schiller.

Prefaţa la cartea lui Dante de Pochhammer: „Divina comedie” a lui Dante, prelucrată liber în grupe a câte opt versuri de către Paul Pochhammer, ediţia a doua, Leipzig 1907, cuvânt înainte la prima ediţie, pag. XV.

„O parte din acea putere,…” şi „Dacă aş spune clipei…”: „Faust”, partea I, camera de studiu.

Francesco Redi, cercetător italian de ştiinţele naturii şi medic. „Osservazioni intorno agli animali viventi che si trovano negli animali viventi”, 1648.

Aurelius Augustinus: vezi „Mărturisiri”, cartea 13, cap.21.

Giordano Bruno, călugăr şi filosof, a murit în 1600, ars pe rug, ca victimă a inchiziţiei.

Moritz Benedikt: vezi nota 77.

„Creat de către lumină şi pentru lumină”: vezi nota 41.

„Dacă aş spune clipei…”: vezi nota 110.

Dante, ultimele versuri din „Infernul” (În traducerea lui Pochhammer):
   În coridorul şiroind de ape,
   Păşi acum Virgiliu. Conştient de ţel eu îl urmam.
   Membrele-mi spre odihnă nu mai tindeau,
   Şi auzeam cum inima îmi bate-n piept.
   Apoi mi s-a părut că lumini rătăcitoare mă tachinau
   Prin deschiderea rotundă, până când, plin de bucurie
   Am păşit afară, şi din depărtarea cerului
   Mă-nconjurară iarăşi stelele luminoase!

August Forel, medic neurolog. „Viaţă şi moarte”, conferinţă la München 1908 (citatul nu este textual).

Revista „Lucifer-Gnosis”: „Întrebări vitale ale mişcării teosofice” şi „Prejudecăţi ale pretinsei ştiinţe” în „Lucifer-Gnosis” 1903-1908, GA 34.

„Există o credinţă…”: vezi Ernst Haeckel, „Minunile vieţii”, studii pe înţelesul tuturor asupra filosofiei biologice, Stuttgart 1904, cap.5, pag.124 (citatul nu este textual).

Lucrarea: Cum dobândim cunoaşterea lumilor superioare? : publicată mai întâi în revista „Lucifer-Gnosis”, începând din 1910, apare drept carte, GA 10.

în revista mea: „Lucifer-Gnosis” nr.13-28 (iunie 1904 până în sept. 1905) – vezi nota precedentă.

De aceea spune Goethe: vezi nota 72.

William Thomson, 1824-1907, fizician englez.

Rudolf Clausius, 1822-1888, fizician german.

Nicolas Léonard Sadi Carnot, 1796-1832, fizician francez. „Réflexions sur la puissance motrice du feu et des machines propres a développer cette puissance”, Paris, 1824, în lb.germ. de Osterwald 1892.

Ernst Haeckel asupra legii entropiei: vezi Ernst Haeckel, „Enigmele lumii”. Studii pe înţelesul tuturor asupra filosofiei moniste”, cap.13, „Istoria devenirii lumii”: „…dacă această teorie a entropiei ar fi corectă, atunci presupusului „sfârşit al lumii” ar trebui să-i corespundă şi un „început” iniţial asemănător, un minim de entropie, în care diferenţele de temperatură dintre părţile separate ale Universului erau cele mai mari. Ambele reprezentări sunt conform concepţiei noastre moniste strict consecvente, de nesusţinut, căci amândouă contravin legii substanţei. Există la fel de puţin un început al lumii, ca şi un sfârşit al ei.”

Orest Danilovici Chwolson, profesor la Universitatea regală din Petersburg, „Hegel, Haeckel, Kossuth şi a douăsprezecea poruncă”. Un studiu critic, Braunschweig 1906.

„Cine vrea să recunoască şi să descrie viul…”: „Faust” I, camera de studiu, scena discipolului.