Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

METAMORFOZELE VIEŢII SUFLETEȘTI
CALEA TRĂIRILOR SUFLETEȘTI

GA 58


INDICAŢII

Documentele pentru text:  Șirul de conferinţe publice din semestrul de iarnă 1910/1911, ţinute la Casa Arhitecţilor din Berlin, cuprinde 18 conferinţe. Pentru ediţia din 1984 ele au fost împărţite, ca până acum, în două părţi, totuşi, pentru prima dată în ordine cronologică deplină. La prima ediţie, cea din din 1928/29, pe care s-au bazat toate ediţiile următoare, Marie Steiner a ales o aranjare mai mult din punctul de vedere al conţinutului şi trei dintre conferinţe ‒ din 20 ianuarie, 3 martie şi 28 aprilie 1910 ‒ nu au fost cuprinse în cele două volume ci au fost publicat în alte locuri.

Conferinţele din 21 şi 29 octombrie au fost înlocuite, la prima ediţie, cu conferinţele paralele de la München (5 decembrie 1909 şi 14 martie 1910). Conferinţa de la Berlin din 21 octombrie “Misiunea mâniei” exista ca manuscri întocmit de acelaşi stenograf care a stenografiat şi celelalte conferinţe de la Berlin, dar finalul ei este încă nedesăvârşit; textul prezinta lacune iar turnura în ceea ce priveşte conţinutul finalului conferinţei de la München nu este de găsit în conferinţa de la Berlin. Conferinţa din 29 octombrie: “Caracterul uman” a devenit accesibilă Arhivei, ca stenogramă luată de alt stenograf, în anii şaizeci. Textul are prea multe lipsuri pentru a putea înlocui, la noua ediţie, conferinţa paralelă de la München, deşi ductusul ei ar include-o organic în şirul conferinţelor de la Berlin. În mod deosebit trebuie avut în vedere faptul că forma de mai târziu a conferinţelor paralele de la München dezvoltă în mod comprimat puncte de vedere care la Berlin au fost prezentate în două conjuncturi diferite; astfel încât în conferinţa de la München sunt conţinute aspecte din conferinţele “Caracterul uman” şi “Boală şi vindecare” (3 martie 1910, în vol. 2). Cele două forme originale ale conferinţei de la Berlin au apărut drept completare la volumul de faţă în “Contribuţii la Operele Complete ale lui Rudolf Steiner”, Nr. 81, de Mihael 1983.

Textul conferinţelor de la Berlin se bazează pe stenogramele luate de Walther Vegelahn; tot el le-a transpus în scris normal. Stenogramele originale nu mai există. Stenograful conferinţelor de la München nu este cunoscut.


Titlul fiecărei conferinţe a fost detarminat de Rudolf Steiner; titlul celor două volume au fost alese de Marie Steiner.

Deoarece în timpul în care a ţinut aceste conferinţe Rudolf Steiner făcea parte din Societatea Teosofică, el a folosit noţiunile de “Theosophie” şi “theosophic”, pe care le-a înţeles însă, de la bun început, în sensul ştiinţei spirituale orientată antroposofic (Antroposofie). Pe baza unei indicaţii ulterioare a lui Rudolf Steiner, aceşti temeni au fost înlocuiţi, deja de Marie Steiner, în locurile corespunzătoare, prin “Știinţă spirituală” sau “Antropopsofie”.


Operele lui Rudolf Steiner din Ediţia Opere Complete (Op. Compl.) vor fi redate prin Numărul Bibliografic (GA). Vezi şi sinopsisul de la sfârşitul volumului.

  1. Franziskus Josephus Philippus, conte de Hoditz şi Wolframitz:  (A trăit până în jurul anului 1700, având domeniul situat la Triesch, în Mähren). În biblioteca princiară din Praga a fost găsit un manuscris, “Libellus de hominis conveni-entia”, conceput între anii 1696-1700, care a fost descris şi prezentat de Robert Zimmermann în ale sale “Studii şi critici asupra filosofiei şi esteticii.

  2. Aristotel:  Vezi scrierile sale asupra filozofiei naturii şi istoriei animalelor. Prima Carte, I, 15: “Dintre toate animalele numai omul are capacitatea de a raţiona; multe animale au, în comun cu omul, memorie şi capacitatea de a deprinde ceva, dar posibilitatea de a-şi aminti nu o are decât omul. (Traducere de Ph. H. Külb.)

  3. Renatus Cartesius  (René Descartes): Vezi de ex. scrierea sa “Meditationes de prima Philosophia”, 1641/1642.

  4. Omul e, conform cu esenţa sa, imaginea Dumnezeirii.: Cu acest răspuns Hodiz se întoarce la neoplatonicianul Philo din Alexandria (vezi prezentările lui Rudolf Steiner asupre acestei probleme în “Creştinismul ca faptă mistică şi Misteriile Antichităţii” 1902, Bibl. Nr. 8) care reia tradiţia Vechiului Testament; Cartea I-a a lui Moise, 1, 26/27

  5. Galileo Galiei, Nicolaus Kopernikus, Johannes Kepler, Isaak Newton:  Oameni de ştiinţă ‒  fizicieni şi astronomi ‒ prin care este caracterizat începutul epocii ştiinţelor naturii.

  6. în cartea despre Winckelman:  Goethe, Winckelmann, “Antikes” und “Schönheit”, ediţia Sofia, vol. 46 (Weimar 1891), p.22 şi 29.

  7. “ochi spiritual”, “ureche spirituală”:  Vezi de ex. articolul lui Goethe “Câteva remarci” (adresat lui Kaspar Friedrich Wolff), în “Scrierile de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe”, editate şi comentate de Rudolf Steiner în “Deuche Naţional-Literatur” a lui Kürshchner, 1883-97, 5 vol., retipărit Dornach 1975, Bibl. Nr. 1a-e, vol. I, p. 107: “Orcât de eminentă ar fi această metodă, prin care el (K. Fr. Wolff) a realizat atât de multe, totuşi, acest om eminent nu s-a gândit că există o deosebire între a vedea şi a vedea, că ochiul spiritual trebuie să acţioneze în strânsă legătură cu ochiul trupesc, căci altfel se cade în pericolul de a vedea dar totuşi a trece pe lângă ceea se vede.” Vezi, în acelaşi loc, p. 262, “Schiţă a unei introduceri în anatomia comparată”: “Învăţăm să vedem cu ochii spiritului, fără de care am rătăci, orbi, în mod deosebit şi în cercetarea naturii.” Și în Faust II,  vers 4667: “Răsunând pentru urechea apirituală/ Se naşte noua zi.”

  8. Immanuel Kant: Vezi cap.: Epoca lui Kant şi Goethe din Enigmele filozofiei prezentate pe scurt în istoria lor (1914), Op. Compl., GA. 18.

  9. “imperativ categoric”: “Acţionează în aşa fel încât maxima voinţei tale să poată fi considerată, în acelaşi timp, drept principiu al unei instituiri generale de legi.” Critica raţiunii practice; cât şi alte formulări, de asemenea în: Temelii pentru metafizica moravurilor.

  10. o aventură a raţiunii:  Goethe “Puterea de judecată contemplativă” în “Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe”, vezi nota de la p. 16, vol. I, p. 115/116; vezi, de asemenea, asupra modului de gândire al lui Goethe: “Provocarea semnificativă printr-un singur cuvânt bogat în spirit”, op. cit., vol II, p. 31.

  11. Cunoaştere obiectuală, imaginativă, inspirată, intuitivă:  Vezi la aceasta expunerea fundamentală a treptelor de cunoaştere în cap.: Cunoaşterea lumilor superioare, în Rudolf Steiner, Știinţa ocultă în rezumat, Op. Compl. GA 13

  12. “cheia lui Solomon”:  Desenul a două triunghiuri suprapuse, unul cu vârful în sus, celălalt cu vârful în jos.

  13. Eliphas Lévy:  Ocultist; Pseudonim pentru diaconul catolic Alphonse Louis Constant din Paris. ‒ “Dogma şi ritualul magiei superioare”, 2 vol. 1854 şi 1856.

  14. “terapeuţi”:  Modul lor de gândire şi de viaţă este descris de Philo din Alexandria (25 î.Chr.-50 d.Chr.)în cartea: “De vita contemplativa”. Vezi la aceasta Rudolf Steiner, “Creştinismul ca faptă mistică şi Misteriile Antichităţii” (1902) Op. Compl., Bibl. Nr. 8, 1976, p. 146 ş.u.

  15. cunoaştere şi revelaţie în Evul Mediu:  Hotărâtoare pentru acestea sunt scrierile lui Thoma din Aquino, în mod deosebit cele 4 cărţi “Suma philosophica”. ‒ Vezi cap.: Concepţiile de viaţă în Evul Mediu, în Rudolf Steiner, Enigmele filozofiei prezentate pe scurt în istoria lor (1914), Op. Compl., Bibl. Nr. 18, p. 91 ş.u., şi “Philosophia lui Thoma din Aquino” (1920), Op. Compl., Bibl. Nr. 74.

  16. Augustin:  Cel mai influent dintre Părinţii Bisericii asupra teologiei şi filosofiei.

  17. “Lumea spiritelor nu e închisă”:  Goethe, “Faust”, Partea I-a, vers 443-446.

  18. aforismul ... Heraclit:  Comp. Hermann Diels “Fragmente din presocratici”: Herakleitos aus Ephesus, Nr. 45.

  19. “Misterioasă-n plină zi, ...”:  “Faust” I, vers 672 ş.u.

  20. Francesco Redi:  Medic italian, cercetător al naturii şi poet. Vezi opera sa: “Osservazione intorno agli animali viventi che si trovano negli animali viventi”, 1684.

  21. Girdano Bruno:  A fost ars pe rug, în Roma, în 1600, ca eretic.

  22. Arthur Schopenhauer:  Vezi “Lumea ca voinţă şi reprezentare”, cartea I-a, paragraf 1.

  23. conferinţa despre “Misiunea adevărului”:  Vezi următoarea conferinţă din acest volum.

  24. Goethe, într-una dintre cele mai mari creaţii ale sale:  “Pandora. Ein Festspiel”, Fragment (1807).

  25. Lessing, de exemplu, spune:  “Valoarea omului nu constă în adevărul pe care un om oarecare îl posedă, sau crede că îl posedă, ci în efortul sincer pe care l-a depus pentru a ajunge în dosul adevărului. Fiindcă forţele sale se extind nu prin faptul că el posedă ceva, ci prin faptul că el caută adevărul, în aceasta şi numai în aceasta constând perfecţiunea sa mereu în creştere. A poseda ceva ‒ aceasta te face liniştit, leneş, trufaş”. Din scrierea polemică “Eine Duplik” (1778), Paragr. I.

  26. Edward Henry Harriman, 1848-1909, magnat al căilor ferate din America de Nord.

  27. o afirmaţie a istoricului de artă Hermann Grimm:  În articolul: “Ernst Curtius”, Heinrich von Treitschke, Leopold von Ranke” în: “Fragmente”, vol. 1, Berlin şi Stuttgart 1900, p. 246.

  28. Heinrich von Treitschke:  Istoric german.

  29. Karl Friedrich Solger:  din 1811 profesor de filozofie la Berlin. Comp. “Erwin. Patru convorbiri despre frumos şi artă”, 1815, 2 vol., retipărite în 1907 şi “Prelegeri de etică”, ed. v. Heyse, 1829.

  30. Robert Zimmermann:  Profesor la Viena, reprezentant al şcolii lui Hebert. Comp. “Estetica”, 1858-65, 2 vol.

  31. Coleridge a făcut o afirmaţie:  Comp. ideile în Samuel Taylor Coleridge “Contributions to Southeys ‹Omniana›” (1812), capitolul “Self-Love in Religion”.

  32. “I-adevărat doar ce e rodnic!”:   “Testament”, 1829.

  33. “Pandora”: Vezi nota 24.

  34. “La început a fost Fapta!”:  “Faust” I, vers 1224 ş.u.

  35. Prometeu:  Fragment dramatic, 1773.

  36. “În tot, cum mă vedeţi,/Sunt doar un biet pitic.:  Vezi poeziile “Proverbial”.

  37. “Aici e atins”:  Citatul e redat aşa cum a fost rostit de Rudolf Steiner în cadrul conferinţei. În articolul “Faustul goetheean ca imagine a concepţiei sale   despre lume”, reprodus în Natura spirituală a lui Goethe, aşa cum se revelează ea prin ‹Faust› şi prin ‹Basmul despre şarpe şi frumosul crin› (1918), Op. Compl., GA 22, Rudolf Steiner a făcut următoarea observaţie: “Autorul acestei expuneri se alătură concepţiei prezentate de arhiducele Rudolf în Arhiva pentru Limbi Moderne LXX 1883, numai că varianta “Ereignis” (“eveniment”, n. trad.) nu poate să aibă la bază decât o eroare auditivă a celui care scria ceea ce dicta Goethe şi că “Erreichnis” e cuvântul just” ‒ De-abia în 1928 a devenit cunoscut un manuscris al lui Goethe, cu varianta “Ereignis” din Antologia Goethe, întocmită de A. Kippenberg, în facsimil.

  38. “Ce poate-n viaţă omul”: Din poezia “Contemplând craniul lui Schiller”, 1826.

  39. “Ah! două suflete sălăşluiesc ...”:  “Faust” I; În faţa porţii.

  40. Homer ...ne descrie în Odiseea:  Vezi Cântul 19, vers 137 ş.u.

  41. Johann Joachim Winckelmann:  Comp. lucrarea sa “Istoria artei din antichitate”, 1764, Partea a doua: “Nach den äußeren Umständen der Zeit unter den Griechen betrachtet”.

  42. cărticica mea: Educarea copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale, Dornach 1978; în Op. Compl. GA 34, “Luzifer Gnosis. Antologie de articole 1903-1908”.

  43. Karl W. R. von Rotteck:  “Istoria generală a lumii”, 1812-1827, 9 vol.

  44. nuanţa pe care i-a dat-o, de exemplu, Schopenhauer:  Referitor la noţiunea sa de asceză vezi “Lumea ca voinţă şi reprezentare”, cartea a 4-a, Lumea ca voinţă, a doua considerare: La acceptarea cunoaşterii de sine şi la negarea voinţei de a trăi. În mod deosebit de la paragr. 68. Comp. p. 143 a acestei cărţi.

  45. “trezie” şi “somn”:  Comp. la aceasta cap.: Somnul şi moartea, în Rudolf Steiner, Stiinţa ocultă în rezumat (1910), Op. Compl., GA 13.

  46. Pentru a-l face să înţeleagă o anumită reprezentare simbolică:  Comp. şi cap.: Cunoaşterea lumilor superioare, p. 307 ş.u., în Rudolf Steiner, Stiinţa ocultă în rezumat, Op. Compl., GA 13.

  47. “Câtă vreme îţi lipseşte”:  Goethe, ultima strofă a poeziei “Dor fericit” din Divanul apusean-răsăritean.

  48. o sută de taleri imaginari şi o sută de taleri reali:  Immanuel Kant, “Critica raţiunii pure”. Partea a 3-a din secţiunea a 4-a: Despre imposibilitatea unei dovezi ontologice a existenţei lui Dumnezeu.

  49. Pitagora din Samos:  Vezi Rudolf Steiner, Creştinismul ca fapt mistic şi Misteriile Antichităţii, GA 8, p. 50 ş.u.; şi Enigmele filosofiei prezentate ca rezumat în istoria lor, GA 18.

  50. “Să se facă lumină!”:  Cartea I-a a lui Moise, 1, 3.

  51. “De cauţi ce-i mai nobil, ...”:  Poezia lui Schiller “Das Höchste”, 1795.

  52. “Un trandafir nu are ‹de ce› şi ‹pentru ce›”:  Din “Cherubinischen Wandersmann” de Angelus Silesius, cartea I-a, maxima 289.

  53. “Un trandafir pe sine gătindu-se-n splendoare ...”:  Friedrich Rückert, sfârşitul poeziei “Lumea şi eu”.

  54. “Dacă natura sănătoasă a omului ...”: Vezi nota 7.

  55. “În floare, legea vegetală îşi găseşte expresia ei supremă ...”: Versuri în proză. Vezi nota 7, Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, GA 1, vol. V, p. 495.

  56. dacă ne aducem aminte iarăşi de un cuvânt al lui Goethe:  “Ochiul îşi datorează existenţa luminii. Din organe auxiliare animale indiferente, lumina îşi trezeşte la viaţă un organ care să devină la fel ca ea, şi astfel ochiul se formează în contact cu lumina, pentru lumină, pentru ca lumina interioară să vină în întâmpinarea celei exterioare”. Comp. “Schiţă a unei teorii a luminii”, vol. III, p. 88, în Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, op. cit.

  57. afirmaţia unilaterală a lui Schopenhauer:  Rudolf Steiner se referă aici, probabil, la fraza din introducerea lui Schopenhauer la dizertaţia: “Despre vedere şi despre culori”: “... culorile, cu care ... apar îmbrăcate obiectele, se află numai şi numai în ochi”.

  58. De aceea îl numeşte undeva “biet câine”:   În convorbirea cu cancelarul von Müller din 22 ianuarie 1821, în care se spune textual: “Wilhelm e, într-adevăr, un biet câine, iar numai la asemenea indivizi schimbătorul joc al vieţii şi miile de sarcini diferite de viaţă pot fi văzute cu adevărat, (nu) la caracterele solide, deja încheiate”.

  59. Iată de ce spune Goethe ... :textual: “Lumea raţiunii poate fi privită drept un mare individ nemuritor, care face nestăvilit să apară ceea ce este necesar, făcându-se astfel stăpân chiar şi asupra accidentalului” ‒ Maxime în proză, vol. vezi nota la p. 16, “Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe”, vol. V, p. 482.

  60. cuvinte pe care le-a rostit odată Goethe, în prezenţa cancelarului von Müller, în legătură cu Mignon:  În convorbirea din 29 mai 1814: “Nemulţumirea sa [a lui Goethe] în legătură cu ceea ce doamna de Staël a spus judecându-i operele [a izbucnit]. Ea ar fi considerat că Mignon e doar un episod, când, de fapt, întregul roman a fost scris tocmai în scopul acestui caracter. A mai spus că Meister trebuie să fie atât de în fierbere, oscilant şi maleabil, pentru ca celelalte caractere să se poată manifesta în contact cu el şi în jurul persoanei sale, motiv pentru care şi Schiller l-a comparat cu Gil Blas. El e ca un arac pe care se caţără iedera cea gingaşe. Staël a smuls din context toate creaţiile sale, ale lui Goethe, şi le-a privit izolat, fără a bănui unitatea lor interioară, geneza lor”. Convorbirile lui Goethe, editate de W. Heswig, vol. 2, Zürich 1969, p. 901.

  61. Fichte ... a spus:  Relatare preliminară la: “Câteva prelegeri asupra menirii savanţilor”, 1794.

  62. lucru care ni s-a arătat şi când am vorbit despre “Faust”, despre “Basmul şarpelui cel verde şi al crinului frumos” şi despre “Pandora”:  Rudolf Steiner se referă aici la conferinţele din 22 şi 24 octombrie 1908: Revelaţiile secrete ale lui Goethe, exoteric şi esoteric; din 11 şi 12 martie 1909: Enigme în Faust-ul lui Goethe, exoterc şi esoteric, toate 4 conferinţele în Unde şi cum se găseşte spiritul? Op. Compl. GA 57. În ceea ce priveşte “Pandora”, el se referă la conferinţa din volumul de faţă.

  63. “Omul e visul unei umbre ...”: Vezi Pindar, 522-448 î.Chr., “Epikinii phitice sau cântece de biruinţă”, Cântul al 8-lea, epoda a 5-a.

  64. Referitor la conferinţa “Buddha şi Christos”:  Cuvântările lui Gautama Buddha, din colecţia Majjhimanikayo a canonului Pali, tradus pentru prima dată de Karl-Eugen Neuman (München 1922 şi ediţiile mai noi), 3 vol. ‒ Evanghelia lui Buddha, redată de Paul Carus după izvoare vechi (ediţie germană autorizată de Karl Seitenstücker) (Chicago şi Londra 1919). ‒ Hermann Beckh, Buddha şi învăţătura sa (Stuttgart 1958). Comp. pentru această conferinţă şi opoziţia dintre Buddha şi Christos în Rudolf Steiner, Creştinismul ca fapt mistic şi Misteriile Antichităţii (1902), Op. Compl., GA 8, p. 102 ş.u.

  65. Euclid:  Fondatorul geometriei, opera sa principală: cele 13 cărţi ale”Stoicheia” (Elemente fundamentale).

  66. Helena Petrovna Blavatsky:  A înfiinţat, împreună cu H. S. Olcott, în 1875 Societatea Theosofică la New York, al cărui centru l-a mutat, curând după înfiinţare, în India. Opere importante: Isis dezvăluită (1887); Doctrina secretă (1887-1897). Vezi la Rudolf Steiner, de ex., Mişcările oculte în secolul al XIX-lea şi relaţiile lor faţă de cultura universală (1915), Op. Compl., GA 254 (registru), şi Viaţa mea (1923-1925), Op.  Compl., GA 28 (registru).

  67. Milindapanha (Întrebările lui Milinda):  Discuţii între Menandros (Milinda),  rege al imperiului greco-indian (la 110 î. Chr.) şi sfântul budist Nagasena despre cele mai importante probleme ale dogmaticii budiste. Text editat de Trenckner (1880); tradus în germană de Schrader (1905).

  68. Pilda pomului mango:  op. cit. p. 45/46.

  69. Predica de pe munte:  Mat. 5,3: “Fericiţi cei ce sunt cerşetori întru spirit ...”

  70. “Împărăţia cerurilor este aproape!”:  Mat. 3,2.

  71. Theodor Schulze:  Taducător şi editor al vol. “Învăţătura şi activitatea lui Buddha”, după prelucrarea chineză a “Acvagoshas Buddha-Carita” şi versiunea engleză a acesteia în traducerea lui Samuel Beal ‒ transpusă în versuri în germană (Leipzig f.a. [1894]), autor al lucrării “Vedanta şi budismul ca fermente pentru regenerarea conştienţei religioase în cadrul culturii europene” (Leipzig f.a.).

  72. Charles Darwin, Ernst Haeckel:  Vezi Rudolf Steiner, Enigmele filosofiei prezentate ca rezumat în istoria lor (1914), (registru), Op. Compl., GA 18.

  73. de la dorinţă la plăcere:  Goethe, !”Faust” I, vers 3249/50: “Aşa alunec de la doriţă la plăcere, / Și în plăcere mă topesc după dorinţă.”

  74. “Urma zilelor mele pământeşti ...”:  Goethe, “Faust” II, vers 11583/84.

  75. secretarului său Eckermann:  Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe  în ultimii ani ai vieţii sale, convorbirea din 6 iunie 1831.

  76. Schopenhauer credea:  Lumea ca voinţă şi reprezentare, cartea a 4-a, paragr. 71 (final).

  77. “Ca-n ziua când ...”:  Goethe, “Cuvinte originare (oriphic)”: Daimon.

  78. “dispută în problema Lunii”:  Vezi G. Th. Fechner, Profesorul Schleiden şi luna (Leipzig 1856); pentru cele ce urmează vezi în mod deosebit partea a 2-a, cap. VI:  Influenţa lunii asupra vremii.

  79. Zend Avesta:  sau despre lucrurile cerului şi ale laturii de dincolo, 3 vol. (Leipzig 1851). Elemente de psycho-fizică, două părţi (Leipzig 1860). ‒ Scoală premergătoare a esteticii, două părţi (Leipzig 1876).

  80. Poate că soţiile noastre pot decide mai bine ...:  G. Th. Fechner, Profesorul Schleiden şi luna, p. 293.

  81. Julius Robert Mayer:  Medic şi fizician, a descoperit în 1842 legea conservării energiei.

  82. “Arhiva Goethe ‒ Schiller”:  Despre perioada  petrecută de Rudolf Steiner la Weimar şi despre activitatea sa de acolo vezi “Viaţa mea” (1923-25), Op. Compl., Bibl. Nr. 28, cap. 14 ş.u.

  83. “meteorologia” sa:  Vezi nota 7, Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, Vol. II, Cartea a treia, Meteorologie, p. 323 la 398.

  84. Pământul, ca fiinţă înzestrată cu viaţă:  Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii sale, convorbirea din 11 aprilie 1827.

  85. Leonardo da Vinci:  Vezi “Leonardo da Vinci, gânditorul, cercetătorul şi poetul”, după manuscrisele publicate; culegere, traducere şi introducere de Marie Herzfeld (Jena 1906), p. 61: “Omul est denumit de cei vechi o lume în mic, şi cu siguranţă înţelesul acestui nume este pus la locul potrivit; căci omul, acătuit din pământ, apă, aer şi foc, are aceleaşi componente ca Pământul. Aşa precum omul are în corpul său oasele,  sprijin şi armătură pentru carne, ‒ lumea are roci, sprijin pentru Pământ; dacă omul are în sine lacul sângelui, în care plămânii se măresc şi se micşorează în respiraţie, corpul Pământului are marea sa oceanică, care, şi ea, se măreşte şi scade la fiecare 6 ore, la respiraţia lumii; dacă de la lacul amintit al sângelui pornesc arterele, care, ramificându-se, se răspândesc în trupul uman, în mod asemănător marea oceanică umple trupul Pământului cu nenumărate artere de apă. Corpului Pământului îi lipsesc nervii deoarece nervii sunt făcuţi în scopul mişcării, şi deoarece lumea este într-un echilibru continuu, nu există mişcare, şi unde nu este mişcare nervii nu sunt necesari. Dar în toate celelalte lucruri sunt multe asemănări.” ‒ şi cap. următor.

  86. Johannes Kepler:  Vezi în “Harmonices mundi”, Cartea a IV-a, cap. 7 la pasajul următor: “Ce este pe deplin asemănător respiraţiei animalelor, şi în mod special activităţii peştilor, care apucă apa cu gura şi o elimină prin branhii, decât acea minunată ridicare şi coborâre a mării la fiecare jumătate de zi” (Traducere Max Caspar, München 1973, p. 261.)

  87. Wilhelm Müller,  cunoscut datorită ciclului de poezii puse pe muzică de Franz Schubert, “Călătorie de iarnă” şi “Frumoasa morăriţă”.

  88. “Un cântecel de seară ...”:  Ultima strofă a “Cântecului lunii”, din: Cântecele grecilor, ed. a 2-a (Leipzig 1844).