Rudolf Steiner

METAMORFOZELE VIEŢII SUFLETEȘTI
CĂI ALE TRĂIRILOR SUFLETEȘTI

GA 59

INDICAŢII

Originea textelor: Seria conferinţelor publice prezentate la Casa Arhitecţilor din Berlin în iarna dintre anii 1909/10 a cuprins 18 conferinţe. Pentru ediţia din 1984 ele au fost împărţite, ca şi până acum, în două volume, dar pentru prima oară în ordinea lor completă şi cronologică. La prima ediţie din 1918/29, care a stat la baza tuturor reeditărilor de până acum, Marie Steiner a făcut o împărţire orientată mai mult după conţinutul conferinţelor, astfel încât trei dintre acestea - cele din 20 ianuarie, 3 martie şi 28 aprilie 1910 - n-au fost cuprinse în cele două volume, fiind publicate în altă parte (vezi tabelul de la pagina precedentă).

Textele au la bază stenogramele luate de Walther Wegelahn, respectiv transcrierea făcută de el a stenogramelor. Stenogramele sale originale s-au pierdut.

Titlul fiecărei conferinţe a fost dat de Rudolf Steiner însuşi; titlurile celor două volume au fost date de Marie Steiner.

Fiindcă în perioada acestor conferinţe Rudolf Steiner mai era membru al Societăţii Teosofice, el a folosit denumirile de “teosofie” şi “teosofic”, înţelegându-le însă de la bun început în sensul ştiinţei spirituale orientate antroposofic (antroposofie) create de el. Pe baza unei indicaţii date ulterior de Rudolf Steiner, aceste expresii au fost înlocuite mai târziu de Marie Steiner, în locurile respective, prin acelea de “ştiinţa spirituală” sau “antroposofie”.

Lucrările lui Rudolf Steiner din cadrul Ediţiei Operelor Complete (Op. Compl.) sunt indicate la “trimiteri” cu numărul bibliografic respectiv. Vezi şi tabelul de la sfârşitul volumului de faţă.

1. Ştiinţa spirituală şi vorbirea: Compară conferinţa despre “Lingvistică”, Dornach, 7 aprilie 1921, în Efectul fertilizator exercitat de antroposofie asupra diferitelor ştiinţe, Op. Compl. GA 76.


2. Max Müller, (1823-1900) important cercetător din domeniul religiei, orientalist şi lingvist, a predat la Oxford. “Ştiinţa despre vorbire”, Leipzig 1892.


3. aşa cum încă şi azi mai vorbim, la lumea animală, de suflete-grup: Comp. conferinţa Sufletul animalului în lumina ştiinţei spirituale, Berlin, 23 ianuarie 1908, în Cunoaşterea sufletului şi a spiritului, Op. Compl., Nr. bibl. 56.


4. Ochiul a fost plăsmuit în contact cu lumina, pentru lumină!: Goethe, “Schiţă pentru o teorie a culorilor”, vol. I, partea didactică. Introducere: “Ochiul îşi datorează existenţa luminii. Din nişte organe auxiliare animale indiferente, lumina îşi creează un organ care să devină asemenea ei, şi astfel ochiul se plăsmuieşte în contact cu lumina şi pentru lumină, pentru ca lumina interioară să iasă în întâmpinarea celei exterioare.” Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, editate şi comentate de Rudolf Steiner în seria “Literatura naţională Germană”, 1883-97, 5 volume, reeditate la Dornach, 1975, Op. Compl., GA 1a-e, vol.III, p. 88.
   


5. în sens schopenhauerian: Vezi Arthur Schopenhauer, “Despre văz şi culori”, Cap. I: Despre văz. În “Scrieri referitoare la teoria cunoaştereii”.


6. Fritz Mauthner: (1847-1923) O nouă ediţie a operei amintite, “Critica limbajului”, tocmai apăruse în 1910.


7. în epoca noastră actuală, care n-a ajuns prea departe în ceea ce priveşte perceperea vie a vorbirii: Deja în 1898 citim, în articolul scris de Rudolf Steiner “Încă un cuvânt despre arta de a vorbi în public”: “Astăzi mulţi consideră că vorbirea artistică este un mod de a vorbi greşit”. În Articole alese referitoare la dramaturgie 1889-1900, Op. Compl. GA 29.


8. Ia încercaţi să examinaţi nişte expuneri adevărate ale materialului spiritual-ştiinţific: Comp. şi cap. XXXIII din Viaţa mea (1923-1925), Op. Compl., GA 28.


9. încât şi vorbirea noastră să poată deveni un mijloc de comunicare a ceea ce sufletul vede în suprasensibil: În alte expuneri ulterioare, Rudolf Steiner a atras mereu atenţia asupra faptului că, de exemplu, tabloul 7 din prima sa dramă-mister, Poarta iniţierii (Patru drame-mister /1910-13/, Op. Compl., GA 14), arată în sensul cel mai pur al cuvântului această turnare a trăirii spirituale în imaginea sonoră.


10. Nemăsurat de-adânc e gândul...: Schiller, “Omagiu artelor”, Poezia: Nemăsurata mea împărăţie este gândul, / Şi-a mea înaripată unealtă e cuvântul.


11. “Lacrima curge...”: Goethe, “Faust” I, vers 784.


12. va da dreptate acelui poet german: S-ar putea să fie vorba de poetul de limbă germană Gottfried Keller (1819-1890). Vezi în culegerea de nuvele “Poezie meditativă”, în capitolul “Văzătorii de spirite”: “Ca să poţi râde, e nevoie întotdeauna de ceva spirit; animalul nu râde!” - precum şi distincţia făcută de el între “a surâde” şi “a fi trist” la om, în opoziţie cu “a rânji” şi “a urla” la fiinţele de natură animalică, din povestirea în versuri “Farmacistul din Chamonix”.


13. Jehova îi dă suflare de viaţă şi face prin aceasta din el un suflet viu: 1. Moise 2, 7.


14. în ceea ce priveşte răspunsul just la întrebarea “Ce este mistica?”: Compară pentru aceasta şi pentru misticii amintiţi, Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieţii spirituale a epocii noastre şi legătura dintre ea şi concepţia modernă despre lume (1901), Op. Compl., GA 7.


15. Gottfried Wilhelm von Leibniz, (1646-1716). Vezi, de exemplu, “Monadologia” sa, un scurt tratat pe care l-a scris în 1714 (fără titlu), drept sinteză a teoriei sale despre monade.


16. Johann Friedrich Herbart, (1776-1841) filosof şi pedagog.


17. “Dacă te înalţi deasupra ta …” Angelus Silesius, “Heruvimul călător”, Cartea 4, aforismul 56.


18. Heraclit din Efes, (535-475 î. Chr.) filosof presocratic.
    Ale sufletului margini...: “Fragmentele presocraticilor”, editate de Hermann Diels şi Walther Kranz, Herakleitos B 45.


19. “De clipei îi voi spune...”: Goethe, “Faust” I, vers 1699-1702.


20. ce se povesteşte în Vechiul Testament despre ..: 1 Moise 32, 25.


21. “Tatăl Nostru”: După o conferinţă din 28 ianuarie 1907, în Impulsurile iniţiale ale ştiinţei spirituale, Op. Compl., GA 96 (apărută sub formă de volum separat).


22. aşa cum e trandafirul, care se împodobeşte...: Vezi Friedrich Rückert, poezia “Lume şi eu”, “Wenn die Rose selbst sich schmückt, / schmückt sie auch den Garten”.


23. Miguel de Molinos, (1640-1697) mistic spaniol; “Guida spirituale” (1675), tradus în germană de Gottfried Arnold: “Călăuza spirituală” (1699); Molinos a fost condamnat de către papă la închisoare pe viaţă, în 1686, din cauza acestei lucrări.


24. un gânditor din Evul Mediu: Până acum neidentificat.


25. “Eu însumi veşnicie sunt...”: Angelus Silesius, “Heruvimul călător”, Cartea 1, aforismul 8.


26. “Cum înţelegem boala şi moartea”, Berlin, 13 decembrie 1906, în Cunoaşterea suprasensibilului în epoca noastră şi importanţa sa pentru viaţa actuală, Op. Compl., GA 55.


27. “ipohondrie” şi “febra sănătăţii” “Ipohondria în lumina ştiinţei spirituale”, Berlin, 13 februarie 1908: “Febra sănătăţii în lumina ştiinţei spirituale”, Berlin, 27 decembrie 1908; au fost tipărite conferinţele paralele ţinute la München (3 şi 5 decembrie 1907), în Cunoaşterea sufletului şi a spiritului, Op. Compl., GA 56.


28. Homer, punând în faţa noastră imaginea: Vezi “Odiseea”, cântul 19, vers 137 şi urm.


29. Într-o carte din secolul 7: Este vorba despre o lucrare a ultimului părinte al Bisericii apusene, Isidor de Sevilla, 560-636, “De natura rerum”. Comp. şi Rudolf Steiner, conferinţa din 18 ianuarie 1912, în Istoria omului în lumina cercetării spirituale, Op. Compl., GA 61.


30. Francesco Redi, (1626-1698) medic italian, naturalist şi poet. Vezi lucrarea sa: “Osservazione intorno agli animali viventi che si trovano negli animalio viventi”, 1684.


31. Mont Pelé, vulcan de pe insula Martinica, Indiile de Vest; cea mai mare erupţie la 8 mai 1902.


32. “Greşeşte omul, cât timp se străduieşte!”: Goethe, Faust” I, Prolog în Cer, vers 317.


33. Când te înalţi deasupra ta...: Angelus Silesius, “Heruvimul călător”, Cartea IV, aforismul 56.


34. Peter Rosegger, (1843-1918) autor de povestiri, din Stiria.


35. “Aici să nu intre decât acela care cunoaşte geometria …”: Aceste cuvinte referitoare la maxima înscrisă deasupra porţii Academiei lui Platon n-au fost scrise nici de Platon însuşi, nici nu ne-au fost transmise de contemporanii săi greci sau romani. Ele se întâlnesc de-abia la comentatorii lui Aristotel, în secolul 6 d. Chr., de exemplu la: Elias, Aristotelis Categorias commentaria, ed. A. Busse (Comm. in Arist. Graeca XVIII, pars 1), (Berlin 1900) 118.18. Şi: Philoponus Joannes, Aristotelis de Anima Libris commentaria, ed. M. Hayduck (Comm. in Arist. Graeca XV), (Berlin 1897) 117.29.


36. “Enigmele lumii” de Haeckel: “Enigmele lumii. Studii pe înţelesul oricui despre filosofia monistă” (Bonn 1899).


37. la celebra definiţie a tragicului, dată de Aristotel: Vezi Aristotel, “Despre arta poeziei”, Capitolul 6.


38. Filosoful la care mă refer povesteşte următoarea întâmplare: Autenticitatea ei n-a putut fi dovedită.


39. Există astfel un filosof care repetă mereu o … în legătură cu eul uman: Se va fi referit la Johann Gottlieb Fichte, a cărui filosofie a eului porneşte de la principiul că adevăratul eu, în calitate de subiect şi de factor care statuează obiectul, nu poate deveni niciodată el însuşi obiect.
    


40. Wilhelm Wundt, (1832-1920)  filosof.


41. Rudolf Steiner: Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spirituale, apărută în volum separat, în cadrul Op. Compl., GA 34, “Luzifer Gnosis”, culegere de articole din anii 1903-1908.


42. De piatra înţelepţilor ar poseda...: Goethe, “Faust” I, act I, Curtea imperială, vers 5063/64.


43. “Raţiunea este trandafirul de pe crucea epocii prezente!”: G. W. Hegel, “Liniile fundamentale ale filosofiei dreptului sau dreptul natural şi ştiinţa despre stat, în compendiu, Prelegerea introductivă. Acolo se spune: “Raţiunea ca trandafir pe crucea epocii prezente - a-ţi da seama de aceasta şi a te bucura, înţelegerea înţeleaptă a acestui lucru, este împăcarea cu realitatea, pe care filosofia o acordă acelora spre care a fost trimisă invitaţia lăuntrică de a înţelege şi de a dobândi, în ceea ce este substanţial, atât libertatea subiectivă, cât şi capacitatea de a nu te situa cu libertatea subiectivă în ceva particular şi accidental, ci în ceea ce este în şi pentru sine.”


44. pe când eram foarte tânăr, audiam prelegerile de istoria literaturii ţinute de un docent: Ale profesorului şi prietenului său Karl Iulius Schröer. Comp. şi observaţia lui Rudolf Steiner în conferinţa din 29 octombrie 1914, Berlin, în Dintr-o perioadă decisivă a destinului, Op. Compl., GA 64.


45. cea mai înaltă realitate pe care omul o poate percepe în eul său este conştiinţa: Comp. J. G. Fichte: “Menirea omului”, 1800, Cartea a III-a: Credinţa.


46. Bartholomeus Carneri. (1821-1909) Comp. caracterizarea conştiinţei, în introducerea la “Omul modern. Încercare de a scrie un tratat despre conduita în viaţă”, Stuttgart 1904.


47. Paul Rée, “Apariţia conştiinţei”, Berlin 1885.


48. Eschil. El ne pune în faţă ceva cu totul remarcabil: În trilogia sa “Orestria”.


49. Euripide înfăţişează situaţia în aşa fel încât: În “Electra” şi “Oreste”.


50. când Goethe spune: Vezi trimiterea 4.


51. Baruch Spinoza (D’Espinosa): Referitor la raportul lui Goethe cu Spinoza, comp. expunerile lui Goethe din “Poezie şi adevăr”, partea a III-a. Cartea 14.


52. Johann Heinrich Merck, (1741-1791) scriitor.


53. “Atâta e sigur...”: Vezi “Călătoria în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787.


54. “Frumosul e manifestarea...”: Goethe, “Maxime în proză”, vezi trimiterea 4, Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, vol. V, p. 495.


55. Richard Wagner... spune, referindu-se la Simfonia a IX-a de Beethoven: Comp. “Beethoven” 1870, în vol. XI din scrierile şi operele literare complete ale lui Wagner.


56. Dante... în a sa Commedia: “Divina Commedia” (Comedia divină), 1472.


57. “Ce-naltă mulţămită...”: “Xenii blânde” VIII, datate 23 iulie 1824.


58. Friedrich Gottlieb Klopstock, (1724-1903) : Epopeea sa “Messias” a fost terminată în 1773.


59. “A omenirii demnitate...”: Friedrich Schiller, în poezia “Artiştii”.


60. “Tot ce-i vremelnic...”: Versurile finale din “Faust” II.