Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

METAMORFOZELE VIEŢII SUFLETEȘTI
CĂI ALE TRĂIRILOR SUFLETEȘTI

GA 59


NOTĂ LA ACTUALA EDIŢIE

Conferinţele cuprinse în volumul de faţă fac parte dintre acelea în care Rudolf Steiner s-a adresat publicului larg. “Berlinul a constituit punctul de plecare al activităţii de conferenţiar dedicate publicului celui mai larg. Temele care în alte oraşe au fost tratate mai mult sub formă de conferinţe izolate, au putut fi expuse aici într-o serie unitară de conferinţe, ale cărei teme s-au îmbinat între ele foarte armonios. Ele au luat astfel caracterul unei introduceri metodice fundamentate cu grijă în ştiinţa spirituală şi au putut conta pe un public constant, interesat să pătrundă tot mai adânc în domeniile de cunoaştere ce se redeschideau acum într-un mod nou, pe când noilor veniţi li se dădea de fiecare dată baza necesară pentru a înţelege cele prezentate.” (Marie Steiner)

Începând din iarna anului 1903, asemenea conferinţe au fost prezentate la Casa Arhitecţilor. Conferinţele cuprinse în volumul de faţă constituie partea a doua din seria a şaptea a acestor conferinţe, prezentate între 1909-1910.

În aceste conferinţe, Rudolf Steiner îi introduce pe auditori şi pe cititori în cele mai diverse domenii ale vieţii sufleteşti şi ale căutărilor spirituale. El prezintă vorbirea drept expresie a fiinţei umane, iar râsul şi plânsul drept expresie a eului uman. Mistica este înfăţişată drept cale spirituală, iar rugăciunea drept unirea sufletului cu divinul, în sfârşit, soliditatea şi receptivitatea interioară drept elemente ale evoluţiei umane. Boala apare drept o depăşire a anumitor limite, iar îmbolnăvirea sufletească drept o dereglare a componentelor fiinţei umane. Conştiinţa e înfăţişată drept glas divin care există în sufletul uman, iar creaţia artistică drept revelare a forţei creatoare umane, care uneşte alegoria celor pieritoare cu solia despre ceea ce e nepieritor.