Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISTERUL CREŞTIN

GA 97


CUNOŞTINŢELE ŞI ROADELE PENTRU VIAŢĂ ALE ŞTIINŢEI SPIRITUALE


LEGEA KARMEI CA REZULTAT AL VIEŢII FAPTELOR.
CAUZELE BOLILOR ŞI EREDITATEA

Stuttgart, 14 martie 1906

Astăzi vrem să vorbim amănunţit despre legea karmei omului. Dumneavoastră ştiţi că aceasta acţionează neîntrerupt prin vieţile individuale ale oamenilor. Orice discuţie precisă a acestei legi este, fireşte, întotdeauna incompletă, întrucât ocultistul nu trebuie să vorbească despre cazuri născocite, ci despre experienţe de viaţă care au fost făcute în acest domeniu şi despre care el ştie într-adevăr în mod sigur, de exemplu prin observarea unui om care a fost aşa şi aşa şi ale cărui diverse vieţi le urmăreşte ocultistul. Noi întrebăm aşadar: Cum se realizează destinul vieţii, cum se stabileşte situaţia pe care o are omul în viaţă, cum se realizează caracterul său, înclinaţiile sale, deprinderile sale ş.a.m.d.? Unul se naşte cu un caracter violent, furios, altul se naşte ca om îngăduitor, liniştit. Unul are parte de un destin bun, altul se află într-o luptă neîncetată, sărăcia şi îngrijorarea îl însoţesc.

Înainte de toate, noi trebuie să ţinem seama de trupurile diferite ale omului şi să ne întrebăm cum acţionează în om cauzele karmice în cele trei trupuri: cel fizic, cel eteric şi cel astral. Mai întâi privim trupul fizic şi ce se petrece prin intermediul lui. El este, înainte de toate, factorul prin care sunt realizate faptele noastre în lume, căci ceea ce facem noi are loc prin mişcările pe care le face trupul nostru fizic. De această comportare a noastră depinde destinul nostru exterior în următoarea încarnare. Dacă ne naştem săraci sau bogaţi, într-un loc sau altul, într-o ambianţă sau alta, acest lucru este rezultatul faptelor trupului nostru fizic din viaţa anterioară. Dacă săvârşim fapte rele, atunci ne naştem într-o ambianţă rea, faptele bune ne determină o ambianţă bună. Aceasta este prima lege.

Acum vine a doua lege. Ajungem cel mai uşor la înţelegerea ei dacă ne transpunem în propria noastră copilărie. Cu toţii vom găsi că de atunci ne-am însuşit multe noţiuni şi reprezentări noi, şi că am învăţat multe. De exemplu, noi, cei care am ajuns la ştiinţa spirituală, ne-am însuşit numai prin aceasta deja multe concepte noi. Căci ce nu învăţăm noi prin ea, şi ce bogăţie de idei ne dă ea! Conţinutul a ceea ce învăţăm şi a ceea ce ne însuşim în viaţa noastră de gânduri îşi are sediul în trupul astral. Prin aceasta iau naştere transformări ale acestuia, şi fiindcă este relativ cel mai rarefiat şi mai subtil dintre trupurile pe care le are omul, el reacţionează şi cel mai rapid la orice influenţă. Dar din copilărie nu ne-am schimbat doar noţiunile şi reprezentările, ci şi temperamentul, înclinaţiile noastre, deprinderile noastre şi caracterul nostru au devenit altfel. Ne amintim că aceste ultime însuşiri menţionate sunt formate la copil prin influenţa asupra trupului eteric.

Prin faptul că trupul eteric este un corp mult mai dens decât trupul astral, aceste deprinderi se menţin mult mai bine şi mult mai îndelungat, iar în caz că nu se acţionează în mod conştient asupra lor, se menţin aproape toată viaţa. Reprezentările şi conceptele pe care ni le însuşim şi care determină schimbări în trupul astral îl transformă cu paşi gigantici, în comparaţie cu însuşirile de caracter care se schimbă lent, care transformă treptat şi trupul eteric. Putem compara acest lucru cu cele două indicatoare ale ceasului, cel mare şi cel mic: Indicatorul lung se deplasează rapid, cel scurt se deplasează mai lent. Aşa este şi cu schimbările rapide ale trupului astral, şi cu schimbările mai lente ale trupului eteric.

În cazul corpului fizic, care este cel mai grosier, schimbările se desfăşoară şi mai lent, el este cel ce lucrează cel mai lent. Vom auzi însă în serile următoare faptul că cel ce urmează a fi iniţiat învaţă să lucreze cu viteză sporită la trupul său astral şi la trupul său eteric, şi în cele din urmă chiar la trupul său fizic. Da, el va ajunge cândva, în final, atât de departe încât să-şi poată schimba pulsul. Acum, desigur, nu suntem aşa departe, şi ceea ce învăţăm în această viaţă va provoca abia în viaţa următoare schimbările corespunzătoare. Schimbarea de care are parte trupul astral în această viaţă apare în trupul eteric în următoarea încarnare prin faptul că ea acţionează în mod plăsmuitor asupra lui. Faptele bune dau înclinaţia către fapte bune în viaţa următoare. Trebuie să ne pregătim acum obiceiurile pentru ca ele să aibă efect în viaţa următoare. Dacă cineva vrea să se nască în viaţa viitoare cu o memorie bună, atunci el trebuie să se străduiască să-şi amintească totul, pe cât posibil, şi să-şi reamintească tot ceea ce vieţuieşte. El trebuie să gândească seara ce a făcut în ziua respectivă, şi apoi mai departe, ce a făcut în ziua precedentă, în urmă cu o lună, anul trecut, ce a făcut şi a vieţuit el în anii care au trecut. Aşa se formează memoria. Oamenii dare doar gonesc neatenţi prin lume, se vor naşte cu înclinaţii care fac imposibil ca ceva ce li se întâmplă să le dea de gândit. Fireşte că cineva poate fi constrâns să gonească, dar eu mă refeream, prin cele spuse înainte, doar la privirea superficială asupra a tot ceea ce vieţuieşte un om.

Cu toţii cunoaştem temperamentele. Colericul, cu voinţa sa care acţionează puternic şi cu imboldul de a face foarte multe, care se arată deja în cazul copilului, vrea să domine şi să dea tonul printre colegii săi. El este curajos, îndrăzneţ, dornic de fapte mari. Napoleon, Cezar, Hanibal au fost naturi colerice. Copilul melancolic, dimpotrivă, se izolează, este suspicios, ar dori cel mai mult să-şi ţină încuiate lucrurile şi priveşte în urma colegilor săi, când ei pleacă, să vadă dacă nu au luat nimic cu ei. El se preocupă mult cu sine însuşi. Este omul contemplării, şi nu al faptei. Copilul flegmatic nu manifestă un interes deosebit pentru ceva. El investighează într-un anumit fel totul, dar nimic nu face o impresie puternică asupra sufletului său. El visează mult, este inactiv şi caută desfătarea simţurilor. Temperamentul sanguin manifestă într-adevăr interes pentru toate, dar acest interes nu durează, ci se evaporă curând. Totuşi oamenii nu se pot împărţi total în diferitele temperamente. În fiecare este reprezentat de obicei doar un singur temperament ca nuanţă fundamentală, dar şi celelalte sunt implicate. Aceste patru temperamente se exprimă în trupul eteric drept patru naturi diferite, iar în trupul astral sunt de recunoscut drept patru nuanţe fundamentale. Temperamentul melancolic va ieşi în evidenţă în următoarea încarnare, când cineva are înclinaţia de a trăi în cercul cel mai restrâns şi mai liniştit, şi de a se preocupa doar de sine însuşi. În schimb altul, care se întâlneşte cu multe lucruri, care a căutat temeiul lor şi a parcurs vieţuiri multe şi grele, se va naşte drept coleric. Cine a avut o viaţă plăcută, fără multă luptă şi osteneală, va deveni sanguin sau flegmatic în viaţa următoare. Ceea ce se petrece cu trupul astral în această viaţă, trece karmic ca esenţă fundamentală, în următoarea viaţă, asupra corpului eteric.

În şcolile de iniţiere se lucrează aşadar, în mod conştient, potrivit acestei cunoaşteri, la diferitele corpuri, şi anume înainte mai mult decât astăzi. Acest lucru este în legătură cu evoluţia ciclică. Astăzi învăţătura secretă are un cu totul alt mod de predare decât în urmă cu cinci mii de ani. Pe atunci trebuia să se lucreze pe grupe de oameni. Se lucra în mod conştient la aceea că întregi categorii de oameni se puteau armoniza în următoarea viaţă. În India întreaga populaţie a fost împărţită în patru caste şi s-a lucrat asupra lor astfel încât oamenii se potriveau în următoarea viaţă într-o anumită castă. Instruirea oamenilor era organizată sistematic, pentru a da, timp de milenii, o formă exterioară concepţiei despre lume. Tocmai asta dădea conducătorilor oculţi marea lor putere. Acum acest lucru a devenit complet altfel. Dezvoltarea progresivă a omului îl desprinde din aceste grupe, din aceste caste, el nu mai poate fi educat oarecum „en gros”. Omul va deveni şi va trebui să devină tot mai individualizat.

Cum acţionează aşadar omul în privinţa vieţii următoare, asupra trupului său eteric? Toate înclinaţiile şi deprinderile trupului eteric actual dau în viaţa următoare predispoziţia către sănătate sau boală. Din ceea ce se dezvoltă acum lent în trupul eteric drept anumite deprinderi, atât bune cât şi rele, se cristalizează treptat caracterul bun sau rău al unui om în viaţa următoare. De exemplu, un om caută să-şi cultive hărnicia, sau un altul lucrează la a renunţa la mânie. Un altul se obişnuieşte cu băutura, prin care voinţa sa devine slabă. Altul devine leneş, şi aşa mai departe. Ceea ce este aşadar depus în trupul eteric într-o viaţă, capătă expresie în următoarea în trupul fizic. O obişnuinţă rea în viaţa anterioară este o cauză pentru boală în următoarea, o obişnuinţă bună este, fireşte, o cauză pentru sănătate. O anumită patimă ne aduce o anumită boală pentru viaţa următoare. Am putea vedea cum predispoziţia unui om pentru boli infecţioase este dobândită în acest mod. Ştim bine că cineva poate merge la toţi oamenii bolnavi, în toate locurile unde domnesc epidemii sau boli contagioase, fără ca să fie în pericol să primească aceste boli. Altul le capătă oarecum pe stradă şi se molipseşte imediat. Depinde numai de predispoziţia lui, dacă se molipseşte sau nu. Astfel, iniţiaţii ştiu foarte precis că predispoziţia care duce la boli infecţioase se bazează pe un simţ de câştig egoist în viaţa trecută, care gândeşte în mod egoist să adune bogăţii pentru sine. Cine vrea să fie bogat într-o viaţă, îşi dăunează pentru încarnarea următoare. Acest imbold egoist după câştig şi bogăţie este o însuşire a trupului eteric, care iese în evidenţă în viaţa următoare ca predispoziţie către boli infecţioase.

Dacă cineva vrea să se informeze cu privire la sănătate şi boală, atunci trebuie să reflecteze, desigur, că în acest caz conlucrează multe lucruri. Cauzele unei boli nu trebuie găsite doar în karma individuală. Cu privire la boli, există şi o karmă a poporului. Un exemplu poate arăta acest lucru. Acest caz se referă la anumite împrejurări ale sănătăţii raselor şi popoarelor. Toţi cunoaştem migraţia popoarelor şi istoria lor. Ştim că pe atunci, din est au venit încoace spre Europa diverse seminţii, hunii, mongolii. Ele s-au revărsat încoace asupra teritoriului şi s-au ciocnit cu germanii. Aceşti huni, ca rasă mongolă, erau urmaşi întârziaţi ai atlanteenilor – de aici şi numele Attila sau Atli – erau ceea ce rămăsese din această mare rasă. În timp ce germanii, perşii, indienii reprezentau rasele avansate, mongolii, care au rămas pe loc la o anumită treaptă atlanteană, se aflau pe cale de pieire. În timp ce curentul important al omenirii se dezvoltă înainte, astfel de rase izolate de popoare rămân în urmă şi se dezmembrează. Trupurile astrale ale acestor rase întârziate poartă astfel în sine substanţă astrală în descompunere. Fireşte că astfel de corpuri astrale au venit spre noi în număr mare. Europenii au fost cuprinşi de frică şi groază din cauza acestor mulţimi care năvăleau, şi prin această frică şi groază pe care o simţeau ei, substanţele astrale în descompunere s-au dezvoltat şi mai bine, întrucât frica şi groaza sunt însuşiri ale trupului astral, care acţionează favorabil asupra dezvoltării acestor influenţe nocive. Trupurile astral europene au fost infectate, iar această infecţie se manifesta în generaţiile de mai târziu drept lepră, acea boală îngrozitoare care pricinuia devastări în Evul Mediu. Aceasta a fost consecinţa fizică a influenţei trupurilor astrale mongole asupra celor europene, iar curentul director care îşi revarsă oarecum această influenţă în trupurile europene, a fost teama şi groaza care îi umplea pe germani înaintea cetelor năvălitoare care le copleşeau ţara. Se vede aici cum bolile iau fiinţă în karma poporului, şi cum se transmit acestea ereditar, din generaţie în generaţie. Predecesorii au vieţuit spiritual boala, iar ea a trecut fizic asupra generaţiilor ulterioare. În acest sens, şi nu în altul, trebuie înţeles versetul biblic: „Pentru păcatele părinţilor eu pedepsesc pe copii până la a treia şi a patra generaţie”. Noi putem considera aceasta întru totul textual. Aici este vorba despre o astfel de karmă a poporului.

În general documentele religioase sunt luate mult prea puţin textual. În primul rând există oameni naivi, aşa cum este de exemplu astăzi, adesea, lumea la ţară. Acolo oamenii iau versetele biblice textual. Apoi omul devine inteligent şi, prin aceasta, negativist. El aruncă peste bord tot ce este tradiţional; aceasta este a doua treaptă. Drept a treia treaptă vin liber-cugetătorii, care vor să vadă totul doar ca un simbol. Aici ne putem referi la Bruno Wille [ Nota 107 ], ca exemplu. Însă depinde mult cât de inteligent este un astfel de interpret, căci unul află un simbol şi mai bun ca altul, şi crede că trebuie să-l vestească drept singurul corect din lume. În aceste cazuri însă multe se presupun, şi nu numai se explică. Există însă şi treapta a patra: ştiinţa spirituală. Ea ne învaţă să înţelegem şi să interpretăm din nou în mod textual documentele religioase. În cele din urmă omul devine discipol esoteric, după ce mai întâi el a fost om naiv, apoi liber-cugetător şi simbolist.

La consideraţia noastră privind karma bolii, atât în particular cât şi în întreaga seminţie, noi am văzut că ceea ce a fost pregătit mai înainte, în mod spiritual, se pune în valoare din nou în corpul fizic. De aceea, dacă ne îngrijim de o bună educaţie şi de bune deprinderi ale omenirii, atunci vom favoriza şi sănătatea prin aceste lucruri! Prin înclinaţii bune este favorizat nu numai elementul moral, ci şi sănătatea în mod real, fiindcă o deprindere rea produce o boală pentru viaţa următoare. Nervozitatea, această formă de boală atât de răspândită astăzi, este consecinţa unei anumite stări de spirit dintr-o perioadă anterioară. Ea n-ar fi apărut niciodată dacă n-ar fi devenit dominantă concepţia materialistă despre lume, cu deprinderile ei de gândire. Dacă această direcţie spirituală ar persista, atunci ea ar acţiona devastator asupra sănătăţii populaţiei şi omenirea ar ajunge în pragul nebuniei. Copiii s-ar naşte deja tremurând din cauza nervozităţii, şi ar fi de temut chiar o epidemie de nebunie datorită materialismului ce se extinde, iar oamenii ar avea o senzaţie de durere chinuitoare la fiecare sentiment. Aceasta este influenţa îngrozitoare a materialismului, că el se va exprima fizic, după ce a infectat spiritele.

Această imagine a lumii viitorului a fost astfel adevăratul motiv pentru care conducătorii oculţi ai omenirii s-au văzut în situaţia de a lăsa să se reverse în lume ceva din bogăţia adevărurilor spirituale. Căci numai printr-o concepţie spirituală despre lume care, separată de îngrădirile materialismului, priveşte înspre cele mai înalte curente de viaţă ale omenirii şi le lasă să curgă în sine, numai prin ea poate fi redată generaţiilor viitoare o bună predispoziţie pentru sănătate. Motivele pentru care este răspândită astăzi concepţia noastră spiritual-ştiinţifică despre lume, merg mult mai adânc decât gândeşte câte unul, iar în ea şi prin ea poate fiecare colabora la rândul său la această însănătoşire a oamenilor. Cuvântul „nervos” avea mai înainte o cu totul altă semnificaţie decât astăzi. El însemna: Tărie musculară, a avea nervi tari ca frânghia. Se vede şi din această schimbare a sensului cuvântului că a apărut în lume ceva cu totul nou.

Vrem să ne ocupăm acum cu întrebarea: Cum este cu ereditatea individuală la copil, atât din punct de vedere spiritual cât şi fizic, şi cum este cu karma? Ştim că sunt moştenite atât însuşiri cât şi asemănări din partea tatălui, mamei, unchiului, mătuşii, bunicilor. Un copil seamănă cu tatăl său, altul cu mama sa. Talentul muzical de exemplu se poate moşteni de-a lungul generaţiilor. În familia Bach [ Nota 108 ] au existat aproximativ douăzeci şi opt de muzicieni în decurs de două sute cincizeci de ani, chiar dacă numai unul foarte celebru printre aceştia, iar în familia de matematicieni Bernoulli [ Nota 109 ], opt matematicieni importanţi. Există multe exemple unde ereditatea joacă un mare rol. Însă noi trebuie să înţelegem în adevăratul sens importanţa karmei şi a reîncarnării, şi atunci înţelegem în mod corect ereditatea, căci teoria eredităţii din ştiinţa materialistă este doar parţial adevărată, şi multe sunt văzute deformat în cadrul ei. În cazul muzicianului deosebit, de exemplu, talentul muzical nu se află doar în suflet. Talentul singur nu ar putea avea efect dacă acest suflet nu s-ar putea întrupa într-un corp care este prevăzut cu o ureche construită în mod muzical. Ceea ce există astfel în mod fizic într-o familie de muzicieni, aceste organe auditive bune şi fine, se moştenesc de la părinţi la copii, iar un germen uman care vine din Devachan şi se îndreaptă spre o nouă întrupare se va simţi atras către o astfel de familie în care sufletul muzical se poate manifesta prin organe muzicale bine formate. Aşa cum polul atrage acul busolei, tot aşa se naşte un astfel de copil într-o familie unde predispoziţiile sale personale întâlnesc cele mai bune condiţii fizice preliminare. Totul se potriveşte perfect.

Un germen uman astral este condus către o familie care i se potriveşte din punct de vedere fizic. Proverbul banal: Omul trebuie să fie prudent în alegerea părinţilor săi, nu este totuşi chiar atât de absurd pe cât pare. Nu copilul seamănă cu părinţii săi, ci el este născut de acei părinţi care îi sunt cei mai asemănători lui, pe care el îi iubeşte deja mai înainte. Deja înainte de naştere există cea mai profundă simpatie, copilul se simte deja atras de către mamă. Iubirea mamei este iubire secundară, ea este răspunsul la iubirea copilului, existentă deja mai înainte.

Conceptele noastre se lărgesc în mod semnificativ prin aceste cercetări, iar eu sper că vă pot clarifica încă multe lucruri în decursul conferinţelor ulterioare. Cu cât avansăm mai mult, cu atât pătrundem mai mult în toate aceste probleme. Mai întâi sunt multe lucruri neclare, apoi se desprinde un văl după altul şi în mod progresiv vom câştiga după câtva timp o privire de ansamblu tot mai profundă. Iar din această experienţă de viaţă învăţăm să ne spunem că vrem să aşteptăm în linişte până vine timpul când putem înţelege şi restul, care ne este acum încă învăluit. Avansează cel mai mult cel care aşteaptă cu răbdare, până poate primi în sine ceea ce este superior.