Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISTERUL CREŞTIN

GA 97


CARE SUNT MOTIVELE PENTRU CARE EXISTĂ ASTĂZI O MIŞCARE TEOSOFICĂ?

Leipzig, 25 aprilie 1906

Nu este întâmplător faptul că există o Mişcare teosofică. Ea este legată de întreaga evoluţie a secolului al XIX-lea, cu extinderea materialismului, care a fost decisivă în decurs de patruzeci de ani – aproximativ, de asemenea ceva înainte şi după aceea. Materialismul a fost pregătit deja în ultimele patru secole. Pentru a înţelege aceasta, trebuie să ne transpunem o dată în urmă până în secolele al V-lea şi al VI-lea. Noi ne facem o reprezentare cu totul falsă despre stările spirituale din acele vremuri. Este cea mai mare greşeală să presupunem că omul gândea pe atunci la fel ca astăzi. De exemplu, despre stele, încă în secolele XIII, XIV, XV, omul avea o cu totul altă reprezentare. Acum el vede la ele doar ceea ce este material. În Evul Mediu vedea în fiecare stea un spirit. Nu numai pentru cei simpli, ci şi pentru cei cultivaţi, steaua era expresia unui spirit. Astfel, întreg spaţiul ceresc era spiritualizat. Este o mare diferenţă dacă omul presupune că în Univers există doar corpuri, sau şi spiritual. Omul de atunci se simţea complet în siguranţă într-un spaţiu cosmic spiritual. Dar nu trebuie să tânjim după această concepţie medievală.

Copernic [ Nota 124 ] a cucerit spaţiul ceresc pentru o concepţie materialistă. Cercetarea lumii fizice a urcat la punctul culminant. Schleiden [ Nota 125 ] şi alţii au descoperit celula. Căile ferate şi alte lucruri asemănătoare au favorizat materialismul. Atunci, marii conducători ai omenirii s-au întrebat: Ce este de făcut? În ce mod trebuie prezentat oamenilor faptul că există viaţă spirituală? Mai exista doar simţul pentru cele materiale. Se spunea: Dacă există spirit, atunci el trebuie să se dovedească de asemenea drept spirit. Aşa a fost întreprins în realitate un experiment prin spiritismul care a dat atunci năvală. Deoarece se încearcă mereu din partea iniţiaţilor să se dea oamenilor învăţătură într-un mod inteligibil, s-a năzuit să se aducă manifestări, revelaţii din lumea cealaltă.

Trebuie să privim mai întâi destinul omului după moarte. Când omul doarme, trupurile fizic şi eteric sunt unite, iar trupul astral pluteşte deasupra trupului fizic. Când omul moare, nu se separă doar trupul astral de trupul fizic, ci trupul astral şi trupul eteric pleacă împreună, iar corpul fizic rămâne pe loc. Trupul astral şi trupul eteric rămân unite încă un timp scurt, are loc o retrospectivă a vieţii care durează două până la trei zile. Apoi se separă şi ele, trupul eteric se dizolvă ca putere de viaţă în puterea de viaţă universală, iar trupul astral ajunge în starea pe care o numim kamaloka. El este destrupat, dar mai are deprinderile şi înclinaţiile trupului fizic. Iată un caz lămuritor: Gurmandul are încă poftele sale. Aceasta este o însuşire sufletească, o poftă. El nu mai are cerul gurii, dar pofta cerului gurii îi rămâne drept senzaţie de sete arzătoare. În kamaloka are loc dezobişnuirea, căci pofta se distruge în final, şi apoi este depus şi trupul astral în măsura în care el este purtătorul poftei.

Există o posibilitate de a galvaniza astfel de cadavre astrale depuse, de a le chema în lumea senzorială. Pentru aceasta, un medium îşi pune la dispoziţie trupul său eteric. Cu ajutorul lui se realizează aşa-numitele materializări. A fost metoda de a arăta omenirii materialiste ce rămâne după moarte, iar iniţiaţii speraseră să convingă oamenii prin aceasta.

Dar aici se manifestă două neajunsuri. În primul rând, cei care au fost convinşi prin intermediul spiritismului, nu au devenit mai buni din punct de vedere moral prin această concepţie, ci au rămas fără elevare morală. În al doilea rând, acest fel de concepţie sau dovadă, s-a arătat drept defavorabilă – după moarte. Căci pentru aceia care au avut-o, starea în kamaloka nu a devenit mai uşoară, ci mai grea. În plus faţă de celelalte, ei au adus cu sine în special şi dorinţa de a vedea spiritualul satisfăcut în mod material, prin simţuri, fiindcă o astfel de concepţie apare drept însuşire în kamaloka. A fost o greutate copleşitoare, care se aşază ca plumbul asupra morţilor. Acesta a fost motivul pentru care iniţiaţii şi-au spus: Aşa nu mai merge. Deci iniţiaţii au greşit – se va obiecta aici. Dar şi iniţiaţii trebuie să acumuleze experienţe de viaţă şi să le verifice. Atunci s-a decis aproape în unanimitate în marea societate a ocultiştilor, după ce s-a dovedit necorespunzător acest mijloc exterior, de a apuca o altă cale, una lăuntrică, calea teosofică. Ce îşi propune aceasta? Ea vrea să înveţe să cunoască ceea ce trăieşte ca spirit în însuşi omul. Acest spirit este ţelul. Dar spiritul poate fi cunoscut numai dacă ne dăruim lui în mod nepărtinitor. Trebuie să înţelegem ceea ce este comun întregii omeniri.

Drept manifestare paralelă a materialismului, s-a dezvoltat egoismul. Iată doar un exemplu: În cazul agenţiilor de turism există o condiţie deosebită de participare: Toate problemele religioase sunt excluse ca subiect de conversaţie. Ne temem de egoismul părerilor, căci unde sunt împreună şapte oameni, se pot afla şapte păreri. Se aşază astfel părerile deasupra iubirii generale de oameni. Dar fraternitatea începe abia atunci când iubirea de oameni se află deasupra părerilor.

Teosofia este aici pentru a căuta adevărul unic în acordul părerilor. Oamenii trebuie să devină din nou toleranţi, nu numai până în personalitate, ci până în individualitate. A fi tolerant nu înseamnă numai a fi îngăduitor, a lăsa pe alţii în voia lor, ci înseamnă aici a se deschide pentru a înţelege specificul lor. Teosofia nu trebuie să fie o dogmă, ci expresia iubirii. Trebuie să-i ajutăm pe fraţii oameni, deci iubirea trebuie să stea deasupra părerilor, şi asta aduce spiritul unităţii în evoluţia omului. Acesta este aspectul practic ce trebuie dezvoltat în Mişcarea teosofică.


RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI
La conferinţa de la Leipzig, 25 aprilie 1906

Ce metodă de instruire trebuie să alegem în locul instruirii yoga?

Nu trebuie să confundăm ocultismul cu teosofia. Teosofia caută să răspândească învăţătura despre înţelepciunea profundă. Ea nu există, în sine, pentru a conduce oamenii la clarvedere. Totuşi ea duce de asemenea la o astfel de formare.

Există instruiri oculte. Unii cred că ar trebui să le caute în India. Aceasta este o mare eroare. Şi în Europa au loc astfel de instruiri. Cel care îşi caută maestrul spiritual sau guru, îl găseşte în lume. Teosofii procedează nejust, căutând doar în India. Marele hindus Chakravarti [ Nota 126 ] spunea la Congresul din Chicago aceste cuvinte deosebite: „Şi poporul meu a decăzut din înţelegerea spirituală a lumii, iar teosofia ne-a ajutat să ne ridicăm din nou”.

De altfel doamna Blavatschi [ Nota 127 ] nu ne-a adus doar concepţii indiene, aşa cum presupun mulţi. Călăuza ei a fost mai întâi un european, apoi un egiptean; pe atunci ea a scris «Isis dezvăluită».

Nu avem voie să credem că trebuie să fie aceeaşi instruire pentru toţi. Organismul hindus este astfel încât trupul eteric poate fi scos mult mai uşor în afară. El se află pe o altă treaptă. El se găseşte pe prima treaptă a celei de-a cincea rase-rădăcină, deci pe prima treaptă a rasei principale, în timp ce europeanul se află pe treapta a cincea din rasa a cincea principală. Este relativ uşor de adus un hindus la clarvedere, de a-i extrage trupul eteric şi de a-l aduce în starea care poate fi numită letargie, adică amorţire şi anestezie. Corpul este atunci ca şi mort. Un clarvăzător ar vedea – dacă de exemplu am lăsa să fie legat strâns un deget cu o aţă – ar vedea că atârnă degetul eteric lângă cel legat. În cazul celui hipnotizat, clarvăzătorul vede cum atârnă creierul eteric de ambele părţi ale capului. Când corpul este aşadar ca şi mort, trebuie să fie folosit trupul astral, şi acum acesta întipăreşte trupului eteric, ceea ce-i este întipărit lui. Fiindcă pentru un european este extraordinar de greu să primească astfel de întipăriri astrale sau să lase ca ele să-i fie date, a fost căutată o cale pe care nu este necesară extragerea trupului eteric. Pe aceasta au aflat-o rosicrucienii din secolul al XIV-lea, iar metoda lor este cea mai potrivită pentru europeni. Corpul nostru a devenit mai dens decât al hindusului, a evoluat în jos, conform drumului evolutiv necesar. De aceea la noi aceasta ia naştere în stare conştientă, în timp ce la hinduşi conştienţa de azi este reprimată.

Hipnoza nu este bună, în general. Este o intervenţie care slăbeşte voinţa celui hipnotizat. Şi în al doilea rând, este magie neagră; celălalt intră în puterea hipnotizatorului. La oamenii sănătoşi nu are voie să fie aplicată în nici un caz. La bolnavi ar fi altceva.


Despre ce este vorba în expresia: A evolua în jos?

Luaţi în considerare concepţia materialistă. Ea spune: Iată maimuţa, iată omul – aşadar omul provine din maimuţă. Nu este aşa, ci maimuţa şi omul au strămoşi comuni, acest lucru îl recunoaşte astăzi şi ştiinţa naturii. În realitate, unul trebuie să evolueze pe socoteala celuilalt. Astfel, a existat la un moment al evoluţiei Lunii, un regn a cărui esenţă se afla între animal şi plantă. O rămăşiţă a acestuia este vâscul. Planta a evoluat în jos, iar animalul în sus. Acest lucru este valabil şi pentru om: el a dezvoltat anumite organe în sus, alte organe în jos. Realitatea este, de exemplu, că omul a avut odinioară cartilaje în loc de oase. Exprimat grosier: el este cuprins în procesul de întărire. Totuşi, orice slăbire sau detaşare a membrelor esenţei superioare, aşa cum este ea produsă prin instruirea ocultă, este o anticipare a stării evolutive universale ulterioare.


Pentru ce a fost încarnat omul în corp fizic?

Omul avea, desigur, deja de timpuriu toate aptitudinile pe care trebuie să le desfăşoare pe Pământ, dar ele nu erau încă în posesia proprie. Numai când omul nu mai poate câştiga nimic în această lume, numai atunci el nu mai are nevoie să se încarneze. Atunci el cedează corpul său, planetei.


Cum stau lucrurile cu potopul lui Noe?

Acest potop a fost marele eveniment mondial care a intervenit când continentul Atlantidei s-a scufundat în cea mai mare parte. Scufundarea propriu-zisă s-a extins în intervale mari de timp. Aşa cum tot ceea ce scrie în Biblie şi în cele mai vechi scrieri, este important – mai trebuie scoase în evidenţă în această privinţă imense comori –, tot aşa şi curcubeul, care a luat naştere pe vremea lui Noe, este ceva plin de semnificaţie. El urmează, aşa se spune, să simbolizeze alianţa dintre Dumnezeu şi om. Dar din punct de vedere ocult, el mai are şi o altă semnificaţie. Pe Atlantida era o cu totul altă distribuţie de umiditate şi aer. Mitul germanic vorbeşte despre Nifleheim, Nebelheim. Tot aerul era pe atunci umplut de vapori de apă. Abia după scufundarea continentului atlantean a putut trăi omul perioadei postatlanteene. Curcubeul a putut lua naştere numai când ploaia şi lumina Soarelui au fost posibile în acelaşi timp pe Pământ.


În descrierile Atlantidei citim despre aeronave care pot fi dirijate. Cum stau lucrurile cu acestea?

La atlanteeni se dezvoltase în mod remarcabil în primul rând al doilea organ al fiinţei omului, trupul eteric cu puterea de viaţă. În schimb raţiunea era foarte slabă. Memoria trebuia să-i ţină locul. Atlanteanul de exemplu nu socotea, el nu cunoştea valoarea numerelor, totuşi el ştia să aprecieze din memorie, cantitatea. El ştia, dacă aşeza la trei bucăţi, încă trei, ce cantitate ar da aceasta; astfel, de timpuriu, cazurile fixate în memorie îl ajutau la această reprezentare. Dar fiindcă el dezvoltase complet doar al doilea organ al fiinţei, puterea de viaţă, el ştia să-şi facă folositoare pentru sine puterea de viaţă din întreaga natură. Astfel, el cunoştea şi înţelegea să extragă şi să folosească puterea germinativă a seminţei. Şi ce putere se află într-o sămânţă! Câte se nasc din ea! Şi yoghinii ştiu să atragă afară într-un anumit fel puterea germinativă din sămânţă. Căci povestea despre punerea unei seminţe de mango în pământ şi despre dezvoltarea rapidă mai întâi a unui lăstar, apoi a copacului, frunzelor, florilor şi în final a fructului, nu este o poveste născocită, ci o realitate. Faptul că atlanteanul înţelegea să folosească puterile de viaţă la o aeronavă care poate fi dirijată, ca şi la alte lucruri, nu trebuie să ţină de domeniul fabulei.


Este posibilă o renunţare la trecerea post-mortem prin Devachan?

Într-un anumit stadiu al evoluţiei trupul eteric este atât de puternic îmbinat încât nu se mai desprinde după moarte. Acesta este cazul în care trupul astral a întipărit multă spiritualitate trupului eteric. Fiindcă trupul eteric poate dăinui, discipolul nu are nevoie să treacă în Devachan, în locul unde se plăsmuieşte noul trup eteric.


Are modul de hrănire într-adevăr o importanţă aşa de mare pentru evoluţia puterilor oculte?

Absolut. Evoluţia este cu desăvârşire exclusă în cazul consumului de alcool. Şi este iarăşi specific, dar profund întemeiat, faptul că tocmai acum ies la iveală întrebări arzătoare cu privire la abstinenţă şi la cumpătare.


Dar vinul este totuşi doar suc de struguri, deci suc de fructe!

Cât timp sucul extras din struguri este doar suc de fructe, el este bun, dar fermentat este dăunător pentru evoluţie. Priviţi din nou în urmă, în istorie. Cu 600 de ani înainte de Christos începea consumul de vin; pe atunci se năştea cultul lui Dionysos, prin care au fost prezentate omagii zeului vinului. Dar aşa cum orice îşi are timpul său, de asemenea orice fruct, tot aşa şi strugurele, va dispărea din nou de pe Pământ. Reflectaţi doar la apariţia filoxerei. De la animal este consumat tot ce vine de la animalul viu – lapte, ouă; de la plantă, ceea ce se îndreaptă spre lumină, spre Soare. De aceea fructele pomilor sunt foarte bune. Plantele cu tuberculi care cresc în pământ, precum cartofii sfecla, nu sunt aşa de favorabile. Mai demult, oamenii mâncau alţi oameni, apoi ei au trecut la consumul de animale. Ei vor trece la alimentaţia pur vegetariană, şi în final vor încheia cu consumul de minerale. Tot ceea ce se depune, trebuie evitat, de exemplu sarea. Toate acestea se referă la evoluţia puterilor oculte, dar nu şi la însuşirea pur ştiinţifică a adevărurilor spirituale.