Rudolf Steiner

IERARHIILE SPIRITUALE
ŞI REFLECTAREA LOR ÎN LUMEA FIZICĂ

GA 110

CONFERINŢA IV

Dezvoltarea spirituală a omului • Forţele care au acţionat pe
vechiul Saturn şi pe vechiul Soare • Heruvimii • Semnele zodiacale

Düsseldorf, 13 aprilie 1909, seara

Dacă ne aducem aminte cele spuse în conferinţa anterioară, condiţiile care domneau pe vechiul Saturn ne vor deveni mai clare, ca şi felul în care unele entităţi – la care se referă acel pasaj atât de profund din Bhagavad Gita – pot fi alternativ eliberate sau întemniţate în materie. Amintiţi-vă ce s-a spus: dacă pe vechiul Saturn Spiritele personalităţii ar fi reaspirat în întregime ouăle de căldură, fără să lase nimic să subziste, Saturn, la sfârşitul evoluţiei sale, ar fi fost în întregime adus într-o stare pur spirituală. Dar acest lucru nu s-a întâmplat: Spiritele personalităţii şi-au pus pecetea pe vechiul Saturn mai intens decât ar fi trebuit, lăsând acolo ceva din ele însele, care n-a fost reabsorbit: ouă de căldură perceptibile din exterior.

Care este forţa care acţiona în Spiritele personalităţii pe vechiul Saturn? Nu era nimic altceva decât ceea ce cunoaştem astăzi la om ca forţă a gândirii. Căci pe vechiul Saturn Spiritele personalităţii nu fac nimic altceva decât să-şi exercite forţa de gândire. Ouăle de căldură se formează pentru că aceste spirite suscită în ele însele reprezentarea acestor ouă. Dar această forţă de reprezentare era la ele mult mai puternică decât la omul de astăzi. Când omul îşi reprezintă ceva, apare o formă numai în astral; ea nu persistă decât acolo. Deci nu i se poate constata fizic existenţa. Pe vechiul Saturn, Spiritele personalităţii aveau puteri magice remarcabile. Prin intensitatea gândirii lor au format ouăle de căldură de pe Saturn şi tot prin puterea lor le-au făcut să subziste în afara lor. Deci această forţă a Spiritelor personalităţii a lăsat unele rămăşiţe pe vechiul Saturn, şi aceste rămăşiţe au apărut din nou, mereu, la început în timpul evoluţiei solare. În felul acesta este uşor de înţeles că o fiinţă care trece prin stadiul omenesc a putut extrage forme din mediul care o înconjoară, căci acele ouă erau de fapt provenite din ceea ce îl înconjura pe Saturn; apoi ele au fost prinse de vrajă, întemniţate într-o nouă existenţă.

Gândiţi-vă la focul primordial al lui Saturn: acea parte a acestui foc care s-a spiritualizat necontenit, care se întoarce la starea de căldură interioară, căldură sufletească, sentiment de mulţumire, se înalţă în lumile superioare. Dacă nu ar fi existat decât aceasta, Saturn ar fi dispărut în întregime în lumile superioare. Dar ceea ce devine căldură perceptibilă, ceea ce se condensează în căldură exterioară trebuie să renască, să apară din nou, şi într-adevăr reapare pe Soare. Am văzut deja că pe acest Soare vechi entităţile pe care le numim Arhangheli sau Spirite ale focului au trecut prin stadiul uman. Pe de o parte, elemenlul căldură s-a condensat devenind fum, gaz, ceea ce face ca Soarele să fie un glob gazos, pe de altă parte, prin inflamarea gazului, lumina străluceşte în Univers. Tocmai Arhanghelii sau Spiritele focului sunt cei ce trăiesc în această strălucire a luminii; ei inspiră şi expiră această lumină ducându-şi viaţa în acest fel. Dacă s-ar fi putut călători în spaţiu în acel timp, s-ar fi văzut de departe Soarele vechi strălucind, iar în el ar fi putut fi percepuţi curenţi gazoşi ca o respiraţie a întregului glob solar.

Să ne reprezentăm cât mai bine vechiul Saturn şi vechiul Soare. În aceste două corpuri planetare este viaţă, activitate. În ele se întâmplă ceva. Am văzut că pe vechiul Saturn au apărut nişte forme ovoide, care apoi au dispărut, cu excepţia câtorva rămăşiţe. Cel care ar fi putut observa această activitate internă şi-ar fi zis că de fapt întregul Saturn era o singură fiinţă vie uriaşă. El trăia, trăia prin el însuşi şi scotea necontenit alte forme din propria sa viaţă. Acelaşi lucru s-a petrecut, chiar în mai mare măsură, cu vechiul Soare. Acesta se prezenta ca un întreg care trece alternativ prin zile şi nopţi, expirând şi inspirând lumină. Toate acestea, dacă am fi putut să le observăm, ar fi dat impresia nu a unor corpuri cosmice moarte, ci a unora pline de viaţă.

Dar dacă toate acestea sunt vii şi se manifestă printr-o asemenea activitate, dacă toate acestea sunt însufleţite de mişcări interioare, aceasta se datorează faptului că unele Fiinţe spirituale dirijează şi conduc aceste mişcări. Am spus, ce e drept, că Spiritele personalităţii formaseră ouă de căldură prin forţa gândirii lor. Într-adevăr, dar este uşor de înţeles că trebuia să fi existat la început ceva din care aceste ouă să-şi extragă substanţa. Această substanţă nu putea fi creată de Spiritele personalităţii; trebuia să fie ofranda altor fiinie, care au emanat din ele căldura nediferenţiată, însusi focul. Spiritele personalităţii nu au făcut altceva decât că i-au dat formă. Dar a fost nevoie să o primească din altă parte. De unde a primit universul saturnian (deci mai ales Spiritele personalităţii) această substanţă calorică, elementul-căldură, focul? Acesta i-a venit de la spirite de esenţă superioară, entităţi spirituale care au atins stadiul omenesc într-o epocă atât de îndepărtată încât pe Saturn ele îl depăşiseră de mult.

Pentru a ne face o idee asupra acestor fiinţe devenite atât de sublime încât pot să producă căldura, focul vechiului Saturn, trebuie să cunoaştem evoluţia omenească şi să procedăm prin comparaţie, pentru că într-o zi şi omul va deveni o fiinţă divină.

Omul de astăzi, aşa cum îl ştim, este alcătuit din cele patru elemente despre care am vorbit de mai multe ori şi care sunt cheia întregii ştiinţe spirituale. Acestea sunt: corpul fizic, corpul eteric, corpul astral şi Eul. Ştim iarăşi cum se dezvoltă omul, Eul acţionând din interior pentru a transforma mai întâi corpul astral, pentru a-l lua în stăpânire cu totul. Atunci când corpul astral este dominat în totalitate de Eu, el devine un Eu spiritual sau Manas. Acelaşi lucru se întâmplă cu corpul eteric. Atunci când Eul acţionează cu intensitate şi mai mare, el stăpâneşte forţele de rezisteniă ale corpului eteric care se transformă atunci în Spirit al vieţii sau Budhi. În sfârşit, atunci când Eul devine stăpânul corpului fizic, când a învins rezistenţa cea mai puternică, cea a corpului fizic, acesta se transformă în Om-Spirit sau Atma. Omul care şi-a transformat în felul acesta corpul fizic în Atma este de atunci înainte alcătuit din şapte elemente. În exterior corpul îşi păstrează încă forma fizică, dar în interior el este în întregime stăpânit şi pătruns de focul Eului. Este deci în acelaşi timp corp fizic şi Atma. Corpul eteric este în acelaşi timp corp eteric şi Spirit al vieţii sau Budhi; corpul astral este în acelaşi timp corp astral şi Eu spiritual sau Manas; cât despre Eu, el a devenit stăpânul acestui ansamblu. În acest fel omul se ridică la grade superioare de evoluţie, se transformă pe sine, lucrează la îndumnezeirea sa, după expresia lui Dionisie Areopagitul. Dar nici atunci dezvoltarea lui nu s-a încheiat.

Chiar cel care ar fi destul de înaintat pentru a dobândi stăpânire completă de sine, adică care şi-ar domina în întregime corpul fizic, s-ar afla în faţa unor trepte de evoluţie şi mai înalte. Privirea spirituală se ridică spre înălţimi spirituale, spre fiinţe mai presus de om, din ce în ce mai puternice. În ce constă în realitate faptul că fiinţele devin din ce în ce mai puternice? Constă în aceea că după ce au simţit nevoia să ceară ceva Universului s-au dezvoltat destul de mult încât să fie în măsură să îi dea ceva. În fond, în aceasta constă sensul şi spiritul evoluţiei: se trece de la „a lua“ la „a da“. Există o analogie cu viaţa unei fiinţe omeneşti de la naştere la moarte: copilul se naşte neputincios, trebuie să primească totul de la cei din jurul său. Pe măsură ce creşte, el iese treptat din starea aceasta de neputinţă şi devine la rândul său un ajutor pentru apropiaţii săi. Acelaşi lucru se întâmplă cu marea evoluţie a omenirii în univers.

Omul exista pe Saturn doar ca un prim germen fizic. A trebuit să lase să i se dea, ca să zicem aşa, primele rudimente ale umanităţii sale. Acelaşi lucru s-a întâmplat pe vechiul Soare şi pe vechea Lună. Pe Pământ, el a primit Eul şi de atunci se pregăteşte puţin câte puţin să acţioneze prin acest Eu asupra corpurilor sale (astral, eteric şi fizic). Devine astfel, puţin câte puţin, o fiinţă capabilă să „dea“. Participă acum la puterea universală, cosmică, de a da, trece de la „a lua“ la „a da“. Entităţile despre care am vorbit mai înainte, Arhanghelii, ne oferă un exemplu al acestei evoluţii; ei s-au dezvoltat pe Soare destul de mult ca să poată să răspândească lumină în spaţiul universal. Evoluţia se desfăşoară deci de la „a lua“ la „a da“, dar în ceea ce priveşte datul lucrurile merg mult mai departe.

Când fiinţele nu pot da altceva decât, să zicem, gândurile lor, aceasta nu reprezintă mare lucru. Căci dacă rămânem aici, în domeniul ideilor, chiar dacă dăm numeroase idei, aceasta nu schimbă nimic. Nu ai dat nimic vizibil, de substanţă. Dar vine un timp când fiinţele pot da şi altceva decât gândurile lor, adică de exemplu ceva de care Spiritele personalităţii aveau în mod special nevoie pe Saturn: substanţa focului primordial. Ce fiinţe erau atunci la un nivel atât de ridicat de evoluţie încât au putut să extragă din propria lor substanţă pe aceea făcută din foc, din căldură, a vechiului Saturn? Erau cele pe care le numim Tronuri. Vechiul Saturn s-a format deci datorită faptului că Tronurile s-au adunat într-un punct din Univers şi au făcut, la scară mare, ceea ce face în mica sa sferă viermele de mătase, atunci când secretă din propriul său corp firele de mătase. Ele au extras din propria lor fiinţă substanţa calorică pe care au sacrificat-o pe altarul vechiului Saturn. Cât despre Spiritele personalităţii, ele n-au făcut altceva pe vechiul Saturn decât că au dat personalitate, conştiinţa Eului acestei călduri. Substanţa însăşi a căldurii s-a adunat din toate punctele Universului, ale Cosmosului; ea a ieşit din acele entitaţi spirituale sublime numite Tronuri. Acum ştim în ce constau ouăle prezente pe vechiul Saturn: ele sunt făcute chiar din corpul Tronurilor, oferit ca jertfă.

Totuşi, dacă numai Tronurile şi Spiritele personalitălii ar fi lucrat ca să dea lui Saturn viaţă şi activitate interioară, accasta n-ar fi fost de ajuns. Spiritele personalităţii aveau puterea să facă să prindă formă substanţa calorică, dar singure nu puteau să reuşească. Pentru ca să producă această energie, această activitate interioară a vechiului Saturn, a fost nevoie de contribuţia altor entităţi, mai puţin elevate în comparaţie cu Tronurile, dar superioare Spiritelor personalităţii, pe care au misiunea să le ajute. Ne putem face o idee asupra acestui ajutor, dacă ne amintim că în lumea aceasta avem deasupra noastră în primul rând Îngerii, Arhanghelii şi Principatele, Arheii sau Spiritele personalităţii. Toate acestea fac parte din Ierarhia aflată imediat deasupra noastră. Tronurile nu urmează imediat după Spiritele personalităţii. Între acestea şi Tronuri sunt trepte intermediare, mai întâi aceea a entităţilor pe care, după Dionisie Areopagitul, le numim Exousiai sau Puteri. Acestea se află cu o treaptă mai sus faţă de Spiritele personalităţii, faţă de care sunt ceea ce sunt pentru noi Îngerii. La un nivel şi mai înalt se află entităţile pe care le numim Virtuţi sau Dynamis. Ele erau pe Saturn, pentru Spiritele personalităţii, ceea ce sunt pentru noi Arhanghelii. Mai sus sunt spiritele denumite Dominanţe sau Kyriotetes (Domnii). Pe vechiul Saturn erau, pentru Spiritele personalităţii, ceea ce acestea sunt pentru noi acum. Doar după acestea urmează Tronurile.

Deci pe vechiul Saturn exista o întreagă serie de entităţi: Spiritele personalităţii, care au dobândit şi şi-au dezvoltat conştiinţa Eului, Tronurile, care se află cu patru grade deasupra acestora şi din care emană substanţa căldură-foc. Între acestea, pentru a regla şi dirija întreaga viaţă de pe Saturn, se găsesc, mergând de jos în sus, Puterile sau Exousiai, Virtuţile sau Dynamis, Dominanţele (Domniile) sau Kyriotetes. Aşa arăta, ca să zicem aşa, populaţia vechiului Saturn.

Prin faptul că acest vechi Saturn a evoluat şi a devenit Soare, după cum am spus, Entităţile pe care le-am enumerat s-au ridicat şi ele la un nivel superior şi Arhanghelii au ajuns la starea „omenească“. Sub aspect exterior, s-ar putea zice fizic, căldura se condensează, rezultând gazul. Soarele este un glob gazos. Şi pe când Saturn era un corp întunecat, Soarele începe să strălucească, dar există o alternanţă de zile şi nopţi solare, ceea ce are mare importanţă, căci determină diferenţe enorme în ce priveşte condiţiile de viaţă. Dacă nu s-ar fi întâmplat nimic altceva decât ceea ce am descris in cea de a treia conferinţă şi am completat acum, Arhanghelii – atunci în stadiu de oameni – s-ar fi răspândit în Univers odată cu razele luminoase ale zilei solare, iar în timpul nopţii solare ar fi fost obligaţi să reintegreze Soarele. Procesul de inspiraţie şi expiraţie ar fi implicat nu numai lumina, ci şi fiinţele care trăiau şi actionau în acea lumină. Dar asta nu s-a întâmplat.

Aş vrea să caracterizez acum într-un mod simplu, pe înţeles, natura acestor Arhangheli, a acestor Arhangeloi. Le plăcea grozav să se răspândească, să planeze în Univers; preferau să plutească, să se topească în spiritualitatea universală, decât să se concentreze în ei înşişi. Reîntoarcerea în sine li se părea o revenire la o existenţă comprimată, inferioară. Le plăcea cu mult mai mult să trăiască în eterul luminii. Dar n-ar fi putut niciodată să se răspândească în eterul luminos dincolo de o anumită limită, dacă n-ar fi primit nici un ajutor. Dacă ar fi fost lăsaţi fără sprijin, n-ar fi putut face altceva decât să revină noaptea spre Soare. Totuşi n-au făcut aşa; au prelungit treptat, puţin câte puţin, timpul petrecut în spaţiul cosmic. Cine le-a venit în ajutor?

Să ne imaginăm că acest cerc reprezintă vechiul Soare din care Arhanghelii se străduiesc să iasă în toate direcţiile spaţiului. Esenţa lor se răspândeşte spiritual în Univers. Alte entităţi vin din afară în întâmpinarea lor, să le ajute. Aşa cum elementul-foc al Tronurilor s-a revărsat spre vechiul Saturn, alte entităţi vin acum spre Arhanghelii care ies din Soare, entităţi superioare chiar Tronurilor, care vor da posibilitate Arhanghelilor să rămână în lumea spirituală mai mult decât ar putea să o facă fără acest ajutor.

Aceste entităţi superioare care au venit din spaţiul spiritual în întâmpinarea Arhanghelilor sunt Heruvimri. Aceştia reprezintă un ordin deosebit de elevat, căci ei au puterea, venind din spaţiu în calea Arhanghelilor, să-i primească cu braţele deschise. Aşa cum Pământul de astăzi este înconjurat de atmosferă, vechiul Soare era înconjurat de regnul Heruvimilor, binefăcătorii Arhanghelilor. Când aceştia se răspândeau în spaţiu, ei contemplau spiritele măreţe care le veneau în ajutor. Sub ce formă îi vedeau? Aceasta o poate şti doar cel căruia clarviziunea îi dă posibilitatea să citească în cronica Akasha. Strămoşii noştri care, datorită acestei tradiţii, cunoşteau încă în oarecare măsură aceste fapte importante îşi reprezentau Heruvimii sub forma unor stranii animale înaripate: fiecare dintre acestea avea altfel de cap, dar fiecare avea câte o pereche de aripi: erau Leul, Vulturul, Taurul şi Omul*. Aceasta datorită faptului că Heruvimii se apropiau de Soare din patru părti, în forme ca cele care au fost reproduse apoi şi care ne sunt cunoscute ca referindu-se la ei. De aceea, în şcolile primilor iniţiaţi din era de după Atlantida, Heruvimii care se apropiaseră astfel din cele patru părţi de vechiul Soare erau desemnaţi prin nume care au devenit mai târziu Taurul, Leul, Vulturul şi Omul. Vom reveni cu mai multe detalii asupra acestui subiect: astăzi însă ne vom ocupa de cele patru feluri de Heruvimi care veneau în felul acesta în întâmpinarea Arhanghelilor.

* Sau Îngerul. În tradiţia iconografică creştină au fost corelaţi cu cei patru evanghelişti (n.red.)

Imaginea pe care o oferea vechiul Soare era aceasta: în timp ce fiinţele omeneşti de atunci, Arhanghelii care îşi aveau aici sălaşul, îşi răspândeau razele în Univers, patru grupuri de Heruvimi veneau spre ei din cele patru părţi ale lumii, ceea ce le dădea posibilitatea Arhanghelilor să se menţină în lumea spirituală care înconjura globul solar mai mult timp decât s-ar fi putut fără acest ajutor. Căci Heruvimii aveau asupra Arhanghelilor o acţiune înviorătoare, înviorătoare sub aspect spiritual, în cel mai înalt grad. Dar pe măsură ce Heruvimii se apropiau de Soare, influenţa lor începea să se facă simţită şi în alt mod. O influenţă poate acţiona în mai multe feluri. Să presupunem că în aceeaşi cameră se află două persoane: una doreşte să se facă foc în cameră, alta nu, dar pentru că trebuie să rămână în acea cameră, ea suportă căldura. La fel se întâmpla cu Heruvimii care veneau din toate părţile spaţiului universal. Ei acţionau aşa cum am spus asupra fiinţelor din vechiul Soare care evoluaseră până la elementul-lumină şi puteau să trăiască în acesta. Dar nu puteau acţiona asupra acestui element-lumină decât în timpul zilei solare, cât timp lumina se răspândea în Univers. În timpul noptii solare, când lumina nu se mai manifesta, Heruvimii rămâneau totuşi în cer. Soarele se întuneca, nu mai era decât căldură şi gaz şi nu mai strălucea; în interiorul lui se formau curenţi de căldură gazoasă. De jur împrejur erau Heruvimii, care acţionau atunci chiar în această masă gazoasă obscură. Când nu mai puteau să acţioneze în mod normal asupra Arhanghelilor, Heruvimii acţionau asupra „fumului“, asupra gazului întunecat al globului solar. Dacă în timpul evoluţiei vechiului Saturn influenţa lor se exercitase asupra căldurii, acum ea se exercita asupra căldurii condensate, adică asupra gazului din vechiul Soare. Acestei influenţe trebuie să-i atribuim faptul că pe acest glob s-au condensat în ceaţa solară primele rudimente a ceea ce numim acum regnul animal. Asa cum primul germen al regnului omenese, al corpului fizic omenese, a apărut pe vechiul Saturn în elementul căldură, primul germen al regnului animal s-a format în elementul gaz al vechiului Soare. Datorită Heruvimilor care se reflectau în acest gaz solar s-au schiţat primele forme ale regnului animal, formate din fum în miscare.

Astfel Heruvimii – acest ansamblu de entiţăti sublime – care înconjurau vechiul Soare ieşeau pe de o parte în întâmpinarea Arhanghelilor cu braţele întinse; pe de altă parte, în decursul noptii solare extrăgeau din elementul gaz, din ceaţa solară, primele rudimente fizice ale regnului animal. Din acest motiv acei dintre strămoşii noştri care prin intermediul Misterelor luaseră cunoştinţă de aceste fapte atât de importante ale cosmologiei spirituale au numit „cercul animalelor“ sau Zodiac ansamblul entităţilor care îşi exercitau acţiunea, din toate părţile Cosmosului, asupra vechiului Soare. Aceasta este semnificaţia iniţială a Zodiacului. Pe vechiul Saturn a apărut pentru prima oară omenirea, datorită faptului că prin jertfa Tronurilor au fost date primele elemente ale corpului fizic omenesc. Pe vechiul Soare se schiţează primele forme ale regnului animal, prin faptul că Heruvimii, reflectându-se în căldura condensată în gaz, fac să apară în ea forme animale. La început acestea sunt marile imagini solare ale cercului zodiacal. Există într-adevăr o legătură strânsă între Zodiac şi animalele în curs de formare de pe vechiul Soare. Animalele de acum sunt urmaşele acestora, într-un fel imaginile caricaturale ale formelor primare. De fapt numele lor n-a fost dat la întâmplare odinioară semnelor Zodiacului. N-ar trebui să se creadă că în Antichitate numele au fost inventate la întâmplare, în mod fantezist. În zilele noastre, când se descoperă o nouă stea în seria corpurilor cereşti, ce face astronomul care a avut norocul să-i constate prezenţa? Deschide dicţionarul şi caută în mitologia greacă un nume încă disponibil pe care să-l atribuie astrului respectiv. Dar în epoca în care numele era considerat expresia lucrului respectiv, epoca în care Misterele erau încă puternice, niciodată numele nu se dădea în acest fel.

Formele animalelor de astăzi, oricât sunt de transformate, de caricaturale, provin din universul, din cercul zodiacal care exista pe atunci. Dar puteţi observa că în schema de mai sus nu figurează decât patru dintre semnele zodiacale. Într-adevăr acestea sunt principalele reprezentări ale Heruvimilor, căci în realitate fiecare dintre aceste forme are, ca să zicem aşa, o suită, însoţitori, unul la dreapta şi altul la stânga sa. Închipuiţi-vă fiecare dintre formele principale încadrată de altele două şi veţi avea, în jurul Soarelui, douăsprezece forţe sau puteri, care într-un sens existau deja şi pe vremea vechiului Saturn. Aceste douăsprezece puteri care aparţin regnului Heruvimilor au o misiune, un rost în Univers, după cum am spus adineauri.

V-aţi mai putea întreba ce înseamnă numele care se dau de obicei semnelor Zodiacului. Vom vorbi despre asta în conferinţele următoare. Căci s-au produs schimbări în această serie de nume. De obicei sunt enumerate astfel: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul; urmează Fecioara şi Balanta. Ca urmare a unei modificări ulterioare, Vulturul a trebuit să ia numele de Scorpion, din motive cu totul aparte. Urmează Săgetătorul şi Capricornul. Omul, din motive pe care, de asemenea, le vom afla, se numeşte Vărsătorul de apă; la sfârşit sunt Peştii. Adevărata formă care a dat naştere cercului zodiacal nu mai transpare decât în Taur, Leu şi în oarecare măsură în Om, numit Vărsătorul de apă din punct de vedere exoteric. Vom vedea mai departe de ce s-a produs această transformare în Zodiac.

Astfel entităţile spirituale foarte sus-puse, Tronurile, au extras la început din propria lor substanţă focul primordial al vechiului Saturn. Apoi entităţi şi mai elevate, Heruvimii, au putut să primească în sine, să absoarbă lumina emanată într-un fel din această substanţă înfocată, căreia i-au transfigurat existenţa, au adus-o pe o treaptă superioară. Dar de fiecare dată când în Univers se produce o înălţare, trebuie ca în compensaţie să aibă loc şi o coborâre. Pentru ca Arhanghelii să aibă posibilitatea să-şi prelungească existenţa spirituală în timpul zilei, Heruvimii trebuiau să-şi prelungească acţiunea în timpul noptii şi în căldura condensată în pâclă, în fum,în gaz, să dea naştere unor fiinţe situate mai prejos de oameni, formelor animale. Ne-am făcut o idee, plecând de la înţelepciunea originară, despre modul în care au colaborat unele entităţi cosmice spirituale pentru a acţiona asupra globului nostru şi am văzut, de asemenea, că ceea ce ne apare sub formă exterioară, fizică, îşi datorează existenţa acestor entităţi. Ceea ce numim astăzi Zodiac, în mod atât de material, îşi are originea în cercul Heruvimilor, care au venit de la marginile spaţiului să acţioneze asupra vechiului Soare, a cărui energie, lumină, împrăştia raze în afară. Dobândind această concepţie atât de importantă asupra Zodiacului, vom avea acces la alte notiuni care vom lămuri din ce în ce mai mult ce legătură există între corpurile cereşti şi Ierarhiile spirituale.