Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

EVENIMENTUL APARIȚIEI LUI CHRISTOS ÎN LUMEA ETERICĂ

GA 118


REVENIREA LUI CHRISTOS

Palermo, 18 aprilie 1910

Astăzi, când suntem aici uniţi pentru prima dată, vom vorbi despre probleme intime ale ştiinţei spirituale. Mai întâi vom vorbi despre generalităţi iar data următoare [ Nota 28 ] despre lucruri concrete care se referă la evoluţia individualităţii umane. Viaţa unei individualităţi se poate înţelege numai dacă cunoaştem epoca în care a trăit. Sufletul uman se dezvoltă pe parcursul timpului prin aceea că trece de la o încarnare la alta. Capacităţile umane au ajuns la punctul în care omul poate percepe şi prelucra prin ele lumea simţurilor. Înaintea acestei epoci, în timpul în care omul poseda o anumită clarvedere, care, trebuie spus, era ca de vis, ele erau cu totul altfel.

În acea epocă omul nu putea dezvolta nici o conştienţă de sine, nici o conştienţă de eu. Vechea clarvedere de vis trebuia să dispară şi omul trebuia să fie restrâns la lumea simţurilor pentru ca – pe calea posibilităţii de deosebire a fenomenelor fizice – să ajungă la conştienţa de sine. În viitor el va redobândi clarvederea dar, în acelaşi timp, va putea păstra şi conştienţa de sine.

Chiar dacă evoluţia sa s-a desfăşurat încet, totuşi poate fi stabilit timpul în care a început dezvoltarea stării de conştienţă a percepţiilor senzorial fizice. Este anul 3101 înainte de apariţia lui Christos pe pământ. Până atunci exista o clarvedere naturală. Apoi aceasta a dispărut treptat şi de atunci a început epoca întunecată, aşa-numita mica Kali Yuga, în care sufletul uman nu mai putea percepe lumea spirituală. Să ne reprezentăm situaţia în care se aflau sufletele în primele timpuri ale acestei epoci întunecate. Sufletul omului putea, din amintirea epocilor trecute, să-şi spună: eu puteam să privesc spre fiinţele spirituale, eu vedeam cel puţin o parte a lumii în care învăţau vechii Sfinţi Rishi, în care învăţa vechiul Zoroastru. Puteam să îi aud pe aceşti mari maeştri, îi puteam auzi pe aceşti mari conducători care îmi vorbeau despre înţelepciunea care vine din lumea spirituală. – Dar această simţire a devenit din ce în ce mai slabă în acele suflete.

Trei mii de ani după începutul epocii întunecate a luat naştere noua capacitate de unire a omului cu lumea spirituală; omul putea să se unească cu lumile spirituale cu eul său; asta înseamnă că avea posibilitatea să perceapă lumea spirituală cu toate că percepţia umană era mărginită la simţuri. Această posibilitate a luat naştere prin întruparea lui Christos. Toate celelalte mari fiinţe conducătoare se întrupau aşa încât fiinţa lor spirituală era unită cu trupul astral. Dacă ne străduim să înţelegem fiinţa lui Boddhisatva, aflăm că partea lui spirituală, care acţiona pe pământ, se ridica în lumile superioare şi nu era unită decât cu trupul astral. Numai la Christos găsim că fiinţa Sa spirituală, divină, a fost în legătură directă cu un trup fizic, ceea ce înseamnă că eul lui Iisus a părăsit învelişurile sale fizice, eterice şi astrale, iar eul lui Christos s-a întrupat în acestea, astfel încât eul fiecărui om poate avea legătura cu Christos. Ca urmare a acestui fapt vedem că în primele epoci, marii conducători ai omenirii puteau percepe în aşa fel încât ei nu puteau să ajungă la înţelegerea legăturii lor cu lumea spirituală decât prin intermediul imaginilor. La Christos, dimpotrivă, întreaga sa biografie este alcătuită din fapte, fapte care apar în lumea fizică, ceea ce înseamnă că evenimentul christic poate fi înţeles cu intelectul, poate fi înţeles cu raţiunea fizică.

Dumnezeu trebuia să se coboare în planul fizic deoarece capacitatea de percepţie umană nu se mai putea ridica deasupra lumii simţurilor fizice. De aici provine marea profeţie a lui Ioan Botezătorul în Evanghelie, anume că trebuie schimbată dispoziţia sufletească pentru ca împărăţia cerurilor să se poată apropia de noi.

În trecut, omul se putea apropia până la un anumit nivel de împărăţiile cerurilor prin clarvedere. Acum omul trebuia să le găsească în Christos Însuşi, prin intermediul simţurilor. Pentru ca omenirea să nu-şi piardă legătura sa cu lumile spirituale în timpul epocii Kali Yuga, Christos trebuia să coboare pe plan fizic.

Epoca întunecată s-a întins pe parcursul a peste 5000 de ani; iar noi trăim acum în momentul important al sfârşitului epocii Kali Yuga. Din 1899, epoca întunecată, care a început cu 3101 ani î.Chr., s-a încheiat şi din acel moment încep să se dezvolte treptat anumite capacităţi care nu sunt cunoscute încă de ştiinţa umană. În secolul al XX-lea se vor dezvolta treptat, într-o parte a omenirii noi capacităţi sufleteşti. De exemplu, va fi posibil, înainte ca secolul al XX-lea să se încheie, ca oamenii să perceapă trupul eteric uman. O altă capacitate va fi aceea că atunci când cineva va privi în interiorul său aşa cum priveşte o imagine în vis, va percepe şi o contra-imagine a faptei pe care se pregăteşte să o întreprindă. Anumiţi oameni deosebiţi, predispuşi pentru aceasta, vor mai face şi altă experienţă; ceea ce Pavel a trăit în faţa Damascului şi ceea ce a fost pentru el o experienţă personală, va deveni pentru un anumit număr de oameni o experienţă generală.

Importanţa pe care acest eveniment îl va avea în secolul al XX-lea o putem înţelege din următoarele: Pavel putea cunoaşte tot ceea ce s-a întâmplat în Palestina fără ca această cunoaştere să îl transforme din Saul în Pavel. Dispoziţia sa sufletească era de aşa natură încât el nu putea să fie convins că în acel nazarinean a trăit Christos. Abia evenimentul petrecut în faţa Damascului i-a spus conştienţei sale clarvăzătoare: Christos este prezent.

Oamenii care vor avea această experienţă directă în secolul al XX-lea, care vor avea trăirea experienţei din faţa Damascului, vor primi o cunoaştere directă despre Christos, ei nu vor mai simţi nevoia să se bazeze pe documente pentru a-L recunoaşte pe Christos, ci vor avea cunoaşterea directă aşa cum astăzi numai iniţiatul o are. Toate capacităţile care pot fi dobândite astăzi cu ajutorul iniţierii vor fi în viitor capacităţi generale ale omenirii. Această stare a sufletului, această trăire sufletească este denumită în ocultism “revenirea lui Christos”. Christos nu va mai fi întrupat într-un trup fizic, ci va apărea într-un trup eteric, aşa cum a apărut pe drumul către Damasc.

Christos s-a întrupat pe planul fizic atunci când omenirea a fost mărginită doar la corpul fizic. Astăzi putem repeta cuvintele Evangheliei lui Ioan: Schimbaţi-vă modul de a gândi pentru ca facultăţile voastre să se deschidă lumii spirituale. – Pentru că oamenii cu clarvedere eterică îl vor vedea în faţa lor pe Christos în trup eteric.

Capacităţile descrise zac astăzi ca seminţe în suflete. În viitor ele se vor dezvolta şi se va putea spune că destinul omului, până la anumit punct, stă în mâna lui. Va fi necesar ca oamenii, atunci când acest fenomen apare, să ştie ce însemnă aceste capacităţi. Apoi pentru aceşti oameni va fi imposibil să cadă în materialism ca acum. Când aceste capacităţi vor apare, ele nu vor fi de îndată luate în consideraţie. Oamenii care vor avea astfel de capacităţi vor fi consideraţi fantaşti sau bolnavi. Solia spiritual-ştiinţifică are, din acest motiv, misiunea de a pregăti oamenii pentru înţelegerea unor astfel de capacităţi. Idealurile comunicate de ştiinţa spirituală nu sunt deci idealuri arbitrare, ci un mijloc necesar pentru dezvoltarea omenirii.

Cele ce am spus va fi repetat deseori în anii viitori, dar este necesar ca acestea să fie corect înţelese. Este posibil ca tendinţele materialiste să pătrundă în Societatea teozofică până la punctul în care să se creadă că atunci când va reveni Christos va lua un trup, un corp material [ Nota 29 ]. Cu aceasta însă s-ar atesta că omenirea nu a făcut nici un progres pe parcursul ultimilor 2000 de ani. Înainte cu 2000 de ani, Christos a apărut într-un corp fizic, pentru percepţia fizică. Pentru clarvederea viitoare, El va apărea într-un trup eteric. Noi ne pregătim cu ajutorul ştiinţei spirituale pentru a înţelege epoca importantă care ne stă în faţă. Pentru a fi teozof nu este suficient să înţelegi în mod teoretic teozofia, ci trebuie să o faci să crească în tine. Va fi necesar să studiem foarte exact acest mare eveniment.

Vor exista oameni care vor încerca, din direcţia materialistă, să beneficieze de avantajele teozofiei şi să inducă credinţa că ei ar fi Christos. Şi vor exista oameni care le vor acorda încredere. Va fi o încercare pentru adevăraţii teozofi de a se înarma împotriva unor astfel de ispitiri şi ‒ în loc să îşi înjosească în felul acesta sentimentul uman ‒ să îl ridice spre lumea spirituală. Cei care vor înţelege în mod corect teozofia le vor spune falşilor Mesia din secolul al XX-lea: Voi vestiţi apariţia lui Christos pe planul fizic, însă noi ştim că Christos nu se va manifesta decât ca apariţie eterică. – Adevăraţii teozofi vor aştepta apariţia lui Christos pentru simţurile superioare. Înainte de a muri omul trebuie să fi înţeles adevărata însemnătate a revenirii lui Christos; atunci această înţelegere i se va deschide în sens spiritual în timpul vieţii dintre moarte şi o nouă naştere. Cei care nu vor avea însă capacitatea de a înţelege însemnătatea revenirii lui Christos pe pământ trebuie să aştepte o nouă întrupare pentru a dobândi această înţelegere pe planul fizic.

Trăim acum într-o epocă foarte importantă. Trebuie să caracterizăm evenimentul revenirii lui Christos, eveniment trăit de oameni clarvăzători. Putem caracteriza acest eveniment prin aceea că ne îndreptăm atenţia spre cosmos şi indicăm un eveniment care stă în aceste zile în faţa noastră. Acest eveniment este apariţia cometei Halley, care este, în acelaşi timp, obiect de studiu al teozofiei rozecruciene. Apariţia acestei comete depinde de evenimentele din lumea spirituală. Aşa cum mişcările planetelor care se rotesc în jurul Soarelui corespund unor evenimente regulate în evoluţia omenirii, tot aşa apariţia unei comete corespunde unei influenţe care se alătură evenimentelor regulate. Cercetarea rozecruciană a constatat că fiecare cometă are o influenţă deosebită asupra evoluţiei umane. Cometa actuală are o influenţă deosebită prin aceea că exercită un impuls spre materialism. De fiecare dată când a apărut cometa Halley a avut loc manifestarea unui impuls spre materialism. Apariţia sa în 1759 corespunde epocii în care voltairianismul a ajuns la punctul său culminant; apariţia din 1835 corespunde materialismului lui Moleschot, Büchner, printre alţii. Acum ea va aduce un nou impuls spre materialism în acelaşi fel, apariţia cometei este semnul exterior pentru aceasta. Cei care se vor lăsa cuprinşi de această influenţă vor cădea mai adânc în materialism.

Totuşi azi există nu numai acest impuls; acum există încă un impuls, o altă influenţă, care ar trebui să ridice omenirea spre înălţimile spirituale. Aceasta este observată de cei care înţeleg să descifreze semnele timpului. Semnul pentru această influenţă din macrocosmic este acela că Soarele, în ziua din primăvară în care ziua este egală cu noaptea, intră în constelaţia Peştilor. În timpul în care Christos a apărut pe Pământ, Soarele era, primăvara, în timpul în care ziua era egală cu noaptea, în semnul zodiacal al Berbecului. Soarele a început să intre în acest semn al Zodiacului aproximativ cu 800 de ani înainte de venirea lui Christos pe Pământ, iar pe timpul evenimentului de pe Golgota el era deja în acest semn. Acum Soarele a intrat deja de secole în semnul Peştilor. În următorul timp el va fi înaintat atât de mult în acest semn încât va deveni indiciul exterior pentru apariţia lui Christos în trup eteric. Vedeţi deci că antroposofia nu este vestită ca o oarecare învăţătură teoretică, ci semnele timpului ne aduc sarcina de a învăţa antroposofia. Această vestire a fost pregătită deja în vest cu multe secole înainte de cei care se numesc rozecrucieni. Printre rozecrucieni, alături de cele patru Evanghelii s-a mai studiat şi o a cincea Evanghelie [ Nota 30 ]. Prin această Evanghelie spirituală pot fi înţelese celelalte patru şi va exista o parte a omenirii, tot aşa cum a existat cu prilejul primei apariţii a lui Christos, şi în secolul al XX-lea, căreia îi va fi dată această a cincea Evanghelie. Aparţinătorii mişcării rozecruciene care vor avea o conştienţă clară despre aceasta vor înţelege însemnătatea acestei Evanghelii pentru omenire.

Dacă veţi acorda teozofiei rozecruciene din ce în ce mai multă atenţie, străduinţa voastră se va putea adapta progresului omenirii; prin aceasta veţi fi capabili să Îl înţelegeţi pe Christos care apare în formă nouă. Va veni un timp în care Îl vom putea cunoaşte direct pe Christos, chiar dacă ‒ ceea ce e aproape imposibil ‒ toate documentele Evangheliilor s-ar pierde.

Despre aceste lucruri nu se poate vorbi decât într-un cerc unde s-a făcut o pregătire care nu poate fi dobândită doar prin învăţături teoretice, ci printr-o respiraţie continuă a atmosferei din grupele noastre de lucru, în timp ce la conferinţele publice trebuie să fie avute în vedere anumite graniţe. Dar aici, în aceste grupe unde se respiră un astfel de aer, am putut vorbi în seara aceasta despre aceste mari adevăruri. Sufletele noastre pot să nu fie mulţumite numai cu exprimarea unor astfel de adevăruri în cuvinte; ele trebuie să dobândească în sine o forţă pentru munca zilnică, o lumină care luminează de-a lungul zilei în viaţa obişnuită şi o forţă pentru viitor. Trebuie să devii mai înţelept prin adevăr, dar trebuie şi să vorbeşti cu curaj despre el, ca despre un sânge spiritual de care vrem să ne lăsăm străbătute sentimentele şi voinţa noastră. În următoarea conferinţă internă [ Nota 31 ] vor fi indicate lucruri de o însemnătate deosebită.