Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MANIFESTĂRILE KARMEI

GA 120

Unsprezece conferinţe ţinute la Hamburg între 16 şi 28 mai 1910

Traducere de Diana Sălăjan
Confruntarea traducerii: Petre Papacostea
Postfaţă de Sorin Ţigăreanu

Traducerea s-a făcut după ediţia germană
Rudolf Steiner
Die Offenbarungen des Karma
Dornach, 1980, Nr, bibl. 120


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 1999



COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactori: MARIANA MÂRZEA, DOMNICA VASILACHE
Concepţia grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN




ISBN 973-9436-21-8


coperta cartii

coperta spate

COPERTA IV

Una din legile fundamentale ale Universului este legea compensaţiei, karma, care generează destinul. Fie în sens pozitiv, fie în sens negativ, orice gând, orice intenţie, orice faptă, orice vorbă, orice rugăciune produc reverberaţii în ambianţă şi în Univers. Întreaga istorie a omenirii este rezultatul împletirii destinelor individuale cu destinele de grup, cu acelea ale naţiunilor, în cadrul destinului umanităţii, care se aftă la baza evoluţiei, în beneficiul creării fiinţei libere care trebuie să devină omul.

Despre aceste lucruri ne vorbeşte Rudolf Steiner în ciclul de conferinţe „Manifestările karmei“, dezvăluind, cu o rară stăpânire a acestei teme, confruntările şi colaborările dintre forţele unor entităţi spirituale şi forţele care iau naştere şi se dezvoltă în sufletul omului. Dinamica acestei evoluţii cuprinde îmbolnăvirile de tot felul, războaiele, viciile şi crimele, dar şi creaţiile culturale oglindind cele mai avântate năzuinţe ale omului în domeniile religiei, artei şi ştiinţei, pentru ca, în final, fiecare om să devină un centru radiant al iubirii curate, al dăruirii de sine, ceea ce va marca o altă etapă în evoluţia întregului Univers.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




CUPRINS

Treptele adevărului (biolog de. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

CONFERINŢA IHamburg, 16 mai 1910 — Esenţa şi importanţa karmei pentru personalitatea izolată, pentru individualitate, omenire, Pământ, lume

CONFERINŢA a II-aHamburg, 17 mai 1910 — Karma şi regnul animal

CONFERINŢA a III-aHamburg, 18 mai 1910 — Boala şi sănătatea în raport cu karma

CONFERINTA a IV-aHamburg, 19 mai 1910 — Boli vindecabile şi boli incurabile în raport cu karma

CONFERINŢA a V-aHamburg, 20 mai 1910 — Îmbolnăviri naturale şi îmbolnăviri accidentale în raport cu karma

CONFERINŢA a VI-aHamburg, 21 mai 1910 — Accidentele în raport cu karma

CONFERINŢA a VII-aHamburg, 22 mai 1910 — Fenomenele naturale, erupţiile vulcanice, cutremurele, epidemiile, în raport cu karma

CONFERINŢA a VIII-aHamburg, 25 mai 1910 — Karma mădularelor superioare ale fiinţei umane

CONFERINŢA a IX-aHamburg, 26 mai 1910 — Efectul karmic al trăirilor avute ca bărbat şi ca femeie. Moartea şi naşterea în raport cu karma

CONFERINŢA a X-aHamburg, 27 mai 1910 — Voinţă liberă şi karma în viitorul evoluţiei omenirii. Lumină şi iubire

CONFERINŢA a XI-aHamburg, 28 mai 1910 — Karma individuală şi karma colectivă. Karma omenirii şi karma entităţilor superioare

NOTE

DESPRE REINCARNARE ŞI KARMA ÎN CONTEXT EUROPEAN (Postfaţă de Sorin Ţigăreanu)




TREPTELE ADEVĂRULUI


Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent şi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienie interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiintifică despre spirit, prin opoziţie cu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere prin contestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia“.

Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiintei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială“. Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoagterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturi susţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şi demni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atât cunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şi cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematică cosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.

În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii raţiunii de a fi a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi a înlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase“, cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi apartinând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştere obiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.

Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şi numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Ea deschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spre înţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şi dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA



ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER


Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“. După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase variante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Si a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli“.

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Mein Lebensgang (Povestea viaţii mele, GA 28), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.