Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121


CONFERINŢA a II-a

Christiania, 8 iunie 1910

Am văzut în ultima conferinţă că acele entităţi ce pot fi privite ca Spirite ale popoarelor trebuie considerate ca aflându-se acum la treapta pe care pot lucra cu Eul lor la corpul lor eteric, sau corpul vieţii, că deci îl prelucrează pornind din fiinţa lor sufletească cea mai adâncă.

Veţi spune desigur că această muncă asupra corpului eteric, sau corp al vieţii, nu poate fi deloc percepută prin organele obişnuite de percepţie, cu ochii fizici, şi că, pentru a o vedea trebuie o conştienţă clarvăzătoare. Totuşi, când activitatea acestor entităţi, deci a acestor Spirite ale poporului, intervine în viaţa omului trebuie să se petreacă ceva care face vizibil în afară, care reflectă munca acestor Spirite ale popoarelor sau fiinţe arhanghelice. Mai mult, aceste entităţi, într-un anumit fel, trebuie să aibă şi un trup fizic. Corporalitatea lor trebuie să se exprime sub o anumită formă. Şi această formă fizică în care ele se exprimă, munca, activitatea acestor entităţi, ar trebui şi aceasta să se arate într-un fel în lumea umană, fiindcă, în cele din urmă, chiar trupul omenesc are desigur ceva de-a face cu munca acestor entităţi spirituale.

Vom pleca de la corpul eteric sau corpul vieţii al acestor entităţi şi de la munca pe care o împlinesc ele în acest trup eteric sau al vieţii. Pentru aceasta trebuie mai întâi să facem apel la cercetările conştienţei clarvăzătoare. Unde descoperă ea ceva ce să poată fi considerat drept corp eteric al acestor fiinţe arhanghelice, al acestor Arhangheli? Şi cum trebuie să concepem această muncă? Ştiţi cu toţii: chipul, suprafaţa Pământului nostru este diferită după regiuni, şi la fel de diferite sunt şi condiţiile necesare dezvoltării particularităţilor, calităţilor ce caracterizează popoarele. Aceste caractere particulare mentalitatea materialistă le atribuie, printre altele, climatului, vegetaţiei, regimului apelor unei ţări sau regiuni. Din punctul de vedere al conştienţei materiale nu contează decât faptul fizic care poate fi perceput prin simţuri. Pentru conştienţa clarvăzătoare este cu totul altfel. Cel care observă diferitele regiuni ale Pământului nostru, un ţinut sau altul, cu ajutorul conştienţei clarvăzătoare ştie că în aceste forme fizice ale vegetaţiei, ale configuraţiei stâncilor nu se epuizează tot ce ştie el despre acest ţinut, despre această imagine a unui ţinut pământesc oarecare. Că pentru materialist este vorba de o pură abstacţie când vorbim de „aroma“ aparte, de aura unei anumite regiuni a Pământului nostru, asta încă poate fi de înţeles. Dar pentru conştienţa clarvăzătoare de fapt din fiecare parcelă a Pământului nostru urcă un fel de nor pe care trebuie să-l numim aura eterică a acestei regiuni. Această aură eterică este cu totul alta deasupra câmpiei elveţiene decât deasupra celei italiene, şi încă şi mai diferită în peisajele Norvegiei, Danemarcei, sau Germaniei. Aşa cum orice om îşi are propriul corp eteric, tot astfel şi deasupra fiecărei regiuni a suprafeţei pământeşti pluteşte un fel de aură eterică.

Această aură eterică se deosebeste foarte clar de alte aure eterice, să spunem de cea a oamenilor. Când priveşti un om viu constaţi că aura lui eterică este legată de el atât timp cât trăieşte, adică de la naşterea sa şi până la moarte. Ea este legată într-un fel de corpul său fizic şi nu se transformă decât dacă omul se dezvoltă în timpul vieţii, dacă face progrese în inteligenţă, în moralitate ş.a. Atunci se vede că această aură eterică a omului se transformă mereu, oarecum din interior, că aici se formează anumite enclave care se luminează, se iluminează dinăuntru. Altfel este cu aurele eterice pe care le percepi deasupra diferitelor ţinuturi. Sigur, ele au lungi perioade o anumită tonalitate, ceva ce le rămâne durabil. Dar se produc şi bruşte modificări şi asta este ce le deosebeşte de aurele umane care, ele, se modifică încet şi treptat iar atunci când se produc se produc numai dinăuntru. Aurele care se întind deasupra diferitelor ţări se schimbă în timpul evoluţiei omenirii pământeşti, îndeosebi când un popor părăseşte ţara pe care o locuia şi ia în stăpânire o altă regiune a Pământului. Căci aceasta este particularitatea; aura eterică ce planează deasupra unei ţări nu depinde numai de ceea ce se ridică într-un fel din sol ci şi de poporul care şi-a stabilit în cele din urmă domiciliul aici şi trăieşte pe acest sol.

Cei care vor să înţeleagă cum se formează realmente destinele neamului omenesc pe Pământ trebuie să caute să vadă şi cum se întrepătrund aceste părţi ale aurelor eterice ale ţinuturilor noastre pământeşti. Aurele eterice ale Europei în epoca numită a marilor invazii s-au modificat mult, foarte mult, ceea ce vă arată deja că există în aura eterică a unei anumite regiuni ceva instabil, care se poate modifica brusc, iar această modificare poate fi într-un sens chiar provocată din afară. Într-o aură eterică de acest gen, ceea ce se ridică din sol vine să conflueze într-un fel cu ceea ce provine din migraţiile popoarelor.

Dacă ne referim la această aură trebuie să ne fie clar că, sub un anumit aspect, fraza care se repetă adesea în ştiinţa spiritului, dar care în fond niciodată nu este prea bine înţeleasă sau cel puţin niciodată atât de bine în profunzimea ei, această frază are cea mai largă valabilitate posibilă. Este vorba de fraza: Tot ceea ce conştienţa fizică vede afară în lume nu este decât Maya sau iluzie. Fraza se repetă adesea în cadrul concepţiei teosofice despre lume, dar privită atent, pusă efectiv în practică, este în fond foarte puţin. Este rostită mai mult ca un adevăr abstract. De îndată ce este vorba de fenomene concrete, o uiţi, pentru a reveni la conştienţa materială. În fapt, ce ne întâmpină misterios dintr-o regiune a Pământului locuită de un popor este aura eterică a acelui ţinut. Ceea ce văd ochii fizici, veşmântul vegetal, configuraţia aparte a solului etc. nu este în fond decât Maya, iluzia exterioară; este ca o condensare a ceea ce acţionează în aura eterică. Desigur, de această aură eterică depinde doar acea parte din lumea exterioară asupra căreia aura eterică, adică un principiu ce se organizează viu, poate avea influenţă. Arhanghelii, care au în ei legile spirituale, nu pot interveni în legile fizice. Influenţa lor nu se întinde asupra domeniului în care aceste legi fizice sunt singurele în cauză, ca de pildă formarea reliefului, ondulaţiile solului, şi altele asemenea, care provoacă marile transformări ale poporului; Arhanghelii nu sunt încă destul de avansaţi în dezvoltarea lor pentru a putea interveni în aceste condiţii fizice. Prin faptul că nu pot face asta, prin faptul că nu sunt liberi în acestea, ei trebuie, în anumite epoci, să migreze pe Pământ, să se încorporeze în ceea ce înseamnă configuraţia solului ca într-un fel de corp fizic, deci în ceea ce este supus legilor fizice. Corpul eteric al poporului neputând încă să pătrundă cu influenţa sa organizatorică solul fizic, el caută un sol mai convenabil. Din această unire a corpului eteric ‒ care însă acum este prelucrat de forţele spiritual-sufleteşti ‒ şi regiunea pământească fizică se naşte ceea ce ne apare ca emanaţie de vrajă în manifestarea unui popor. Cel care nu este clarvăzător nu poate decât să presimtă ceea ce apare astfel celui care priveşte cu conştienţa clarvăzătoare o ţară şi pe locuitorii săi.

Dar cum are loc munca Arhanghelului, a Spiritului poporului în corpul eteric ce se înalţă deasupra ţinutului? În ce constă această muncă? Cum acţionează Arhanghelul până în elementul uman care circulă pe sol, care trăieşte în acest nor al Spiritului poporului? El acţionează în aşa fel încât această forţă se exprimă la om în trei feluri. Aura eterică a poporului este cea care acţionează în individ, se infiltrează acolo şi îl impregnează atât de bine încât entitatea omenească este cuprinsă în trei din elementele sale. Din combinarea acestor trei elemente se naşte atunci caracterul particular al individului care trăieşte în această aură a poporului. Unde acţionează această aură eterică în individ? Ea acţionează în trei feluri, în temperamente; ea acţionează asupra temperamentelor, ele prelungindu-se în viaţa emoţională a omului, dar nu acţionează asupra aşa-numitului temperament melancolic. Aura eterică a poporului acţionează asupra temperamentelor coleric, flegmatic şi sangvin. În general deci, ceea ce este forţa aurei eterice a poporului pătrunde în aceste trei temperamente. Dar aceste trei temperamente se pot combina, pot coopera în multiple feluri în individualitatea umană. Vă puteţi reprezenta ce infinită diversitate rezultă din faptul că aceste trei forme acţionează simultan, se influenţează reciproc, prevalează una asupra alteia etc. ‒ de unde complexitatea care se revelă sub atâtea aspecte în Rusia, de pildă, în Norvegia sau în Germania. Caracterul poporului unui individ constă în ceea ce acţionează în temperamente. Diferenţele între indivizi provin din proporţiile amestecului. Temperamentele populare sunt deci amestecate în funcţie de influenţele aurei poporului. Spiritele popoarelor acţionează aşadar asupra întregului Pământ. Dar aceste Spirite ale popoarelor îşi urmează şi propriile lor căi, căci, în ce le priveşte, esenţialul nu este faptul că ele acţionează asupra temperamentelor. Asta nu o fac decât pentru că forţele cosmice acţionează împreună. Ele o fac în primul rând voluntar, ca o misiune. Dar, în afară de asta, Eul lor îşi are propriile ţeluri, faptul că trebuie să progreseze în evoluţia lor şi să se încorporeze într-o regiune sau alta a Pământului. Asta le priveşte în mod personal. Ceea ce fac ele în temperamentele umane este o muncă accesorie, este meseria lor. Firesc, omul avansează şi prin munca lor; ea se repercutează asupra lui. Pe de altă parte, ceea ce face fiinţa umană se repercutează asupra Spiritului poporului. Importanţa a ceea ce un individ aduce Spiritului poporului o vom vedea imediat. Dar esenţialul este să poţi urmări evoluţia unui Spirit al poporului care se încarnează într-un popor pentru un timp, apoi se întoarce la o stare pur spirituală, se încarnează din nou în altă parte şi aşa mai departe, căci în această înlănţuire se exprimă Eul acestor entităţi.

Reprezentaţi-vă acum într-un mod foarte concret corpul eteric al omului inclus în corpul eteric al unui popor; reprezentaţi-vă apoi cum interferează corpul eteric individual şi corpul eteric al poporului şi spuneţi-vă că acesta din urmă se exprimă în temperamentul popular, în amestecul temperamentelor individuale. Aveţi aici taina modului în care Spiritul unui popor se manifestă în sânul acestui popor.

Spunând aceasta am cuprins esenţialul muncii Arhanghelilor sau al Spiritului popoarelor. Totuşi am fi departe de a fi epuizat toate particularităţile unui popor dacă nu am ţine cont decât de caracterul fiinţei umane ce ţine de acest popor. Dar entităţile arhanghelice, care sunt Spiritele propriu-zise ale seminţiilor popoarelor, au această misiune.

Însă, după cum puteţi uşor bănui, unui popor îi sunt proprii încă multe altele. De unde vine asta? Dacă Arhanghelul, Spiritul poporului, nu s-ar întâlni cu alte entităţi pe un acelaşi teren şi nu ar lucra cu ele în corpul eteric al omului, anumite calităţi n-ar apărea niciodată la un popor. Omul este locul în care Arhanghelul se întâlneşte cu alte entităţi care colaborează cu el, iar această colaborare are efecte multiple. În afara fiinţelor arhanghelice deja caracterizate, conştienţa clarvăzătoare ‒ când studiază popoarele ‒ descoperă entităţi ciudat de curioase care, deşi sub un anumit raport sunt înrudite cu Arhanghelii, sunt cu totul diferite de ei în anumite privinţe, mai ales pentru că sunt dotate cu forţe mult mai mari decât cele de care dispun aceştia. Spiritul poporului acţionează într-un mod extraordinar de profund şi subtil în fiecare suflet omenesc prin canalul temperamentelor. Dar intervin aici alte entităţi, într-un mod şi mai puternic. După ceea ce ştim despre Ierarhii, putem vedea unde se situează aceste entităţi şi ce nume trebuie să le dăm. Reprezentaţi-vă în modul următor Ierarhiile Spiritelor:

1. Oameni;
2. Îngeri;
3. Arhangheli;
4. Începătorii sau Spirite ale personalităţii;
5. Spirite ale formei.

Continuând, am găsi altele, dar nu despre ele este vorba astăzi. Dacă vă aduceţi aminte ce am vorbit în ultima conferinţă ‒ ceea ce veţi găsi de fapt expus în comunicările din Cronica Akasha [ 1 ] şi în cartea mea Ştiinţa ocultă [ 2 ] ‒, veţi spune că, printre aceste spirite, Arhanghelii sunt cei care şi-au împlinit stadiul uman pe vechiul Soare. Entităţile pe care le numim Spirite ale formei sau Puteri şi care se află acum cu două trepte deasupra Arhanghelilor erau atunci Arhangheli, entităţi de genul acestor Spirite ale popoarelor pe care le-am caracterizat azi. Acesta era atunci nivelul lor normal de dezvoltare.

Or, există în evoluţie un mister straniu, legea după care unele entităţi rămân în urmă în fiecare etapă, lege care face ca pe fiecare treaptă anumite entităţi să rămână în urmă, entităţi care în stadiul următor nu sunt la nivelul lor normal ci au caracterul pe care îl aveau în stadiul precedent. În întreaga evoluţie a omenirii au existat dintotdeauna astfel de entităţi rămase în urmă. În numărul acestor entităţi întârziate se găsesc Spirite ale formei sau Puteri; ele au rămas în urmă într-un fel aparte: dacă prin unele din calităţile lor sunt Spirite ale formei ‒ adică singurele fiinţe capabile astăzi să doteze cu un Eu fiinţa umană pe Pământ ‒, aceste spirite nu ajung totuşi să o facă pe de-a-ntregul, şi asta pentru că nu au toate calităţile cerute. Ele au rămas pe loc, astfel că nu au trecut prin stadiul de Arhangheli pe vechiul Soare şi trec abia acum, pe Pământ, încât aceste fiinţe sunt deci la nivelul Spiritelor popoarelor, având în acelaşi timp calităţi cu totul diferite. În timp ce Spiritele popoarelor pătrund intim în viaţa umană pentru că nefiind decât cu două trepte înainte faţă de oameni mai sunt înrudiţi cu omul, aceste Puteri, Spirite ale formei, au patru trepte avans faţă de stadiul nostru uman. Ele au numeroase şi puternice forţe care nu ar fi în stare să acţioneze atât de intim în oameni. Acţiunea lor ar fi mai viguroasă, însă activităţii lor nu i se oferă niciun alt domeniu decât cel în care se află Spiritele normale ale popoarelor, Arhanghelii.

Trebuie, şi este greu, să înveţi să faci distincţie în lumea superioară. Cei care cred că pot rezolva cu câteva noţiuni se înşeală amarnic. Omul care abordează lumile spirituale cu noţiuni superficiale îi găseşte desigur pe Arhangheli. Dar trebuie să discerni dacă este vorba de fiinţe care au ajuns normal la stadiul de Arhangheli sau sunt dintre cele care ar fi trebuit să se afle la acest stadiu în timpul etapei solare a Pământului. Se exercită deci astfel într-un acelaşi domeniu acţiunea Spiritelor popoarelor sau Arhangheli şi cea a altor entităţi care ocupă acelaşi rang ca aceştia dar care sunt dotate cu calităţi cu totul aparte, mai robuste, aparţinând de obicei Spiritelor formei, ceea ce le permite să intervină profund în natura umană. Şi ce au făcut din om aceste Spirite ale formei în timpul existenţei Pământului? Gândiţi-vă că oamenii nu ar fi putut să îşi spună „eu“ dacă Spiritele formei nu ar fi dat creierului conformaţia pe care o are astăzi. Deci aceste entităţi pot acţiona până în constituţia fizică, deşi ele nu se găsesc decât la stadiul de Arhangheli. Ele intră într-un fel de competiţie cu Spiritele popoarelor pe terenul unde acţionează acestea.

Ceea ce produce mai întâi întâlnirea acestor entităţi, venind unele dintr-o parte, altele din alta, este limbajul, este ceea ce n-ar putea exista fără tot ceea ce este construcţie şi formă a corpului omenesc. Modul în care este construit acest corp ne revelă activitatea în om a acestor alte Spirite ale popoarelor care sunt legate de puterile naturii şi de om. Limbajul deci nu trebuie să fie atribuit numai entităţilor care lucrează subtil în temperamentul popular şi care, fiind cu două trepte deasupra omului, imprimă configuraţia lor poporului. Fiinţele cărora le datorăm limbajul au o mare forţă, ele sunt în realitate Puteri; ele acţionează pe Pământ pentru că au rămas aici, în timp ce tovarăşii lor acţionează asupra Eului şi îşi exercită acţiunea de pe Soare în spaţiul cosmic. Înainte de apariţia lui Christos Iisus, oamenii îl venerau pe Iahve sau Iehova, apoi 1-au venerat pe Christos ca acţionând din spaţiul cosmic. Cu privire la Spiritele limbajului, trebuie să spunem că în limbaj omul iubeşte exact ceea ce a rămas la nivelul pământesc. Trebuie să ne obişnuim cu noţiuni cu totul noi; omul are obiceiul să aplice propriile sale noţiuni întregului Univers. Firesc, el ar greşi dacă ar compara înaltele entităţi care rămân în urmă în evoluţie cu un şcolar care rămâne repetent. Dacă aceste entităţi rămân pe loc, nu este pentru că ele nu au lucrat bine ci în virtutea marii înţelepciuni care guvernează Universul. Dacă anumite entităţi n-ar fi renunţat la dezvoltarea lor normală şi în loc să însoţească Soarele şi-au continuat evoluţia pe Pământ, atunci ceea ce numim limbaj nu ar fi putut să ia naştere pe Pământ. Într-un sens, omul trebuie să-şi iubească profund limba sa fiindcă aceste înalte entităţi au rămas alături de el din iubire, renunţând la unele calităţi pentru ca omul să se poată dezvolta conform înţelepciunii. Ca şi faptul de a înainta prea repede, a fi rămas în urmă în epoci vechi de evoluţie trebuie să fie privit ca un fel de sacrificiu, de jertfă, şi trebuie să vedem clar că oamenii n-ar fi ajuns să dobândească niciodată anumite capacităţi dacă astfel de sacrificii n-ar fi fost făcute.

Vedem deci că în corpul eteric al individului şi în corpul eteric al poporului îşi încrucişează activităţile lor două genuri de entităţi: Arhanghelii normal dezvoltaţi şi unele Spirite ale formei rămase la stadiul de Arhangheli, care deci au renunţat la propria lor dezvoltare pentru a încorpora oamenilor, în timpul existenţei lor pământeşti, limba poporului lor. A trebuit ca ele să aibă forţa de a transforma laringele, toate instrumentele limbii, în aşa fel încât rezultatul acestor instrumente să fie o manifestare fizică, şi anume chiar limba. Ceea ce ne întâmpină în legătura dintre firea, temperamentul unui popor şi limbă trebuie să privim ca fiind tocmai rezultatul acestei colaborări. Ceea ce omul este în stare să exprime, lucrul prin care se declară ca aparţinând poporului său, ceea ce el face să răsune în aer, tot acest lucru, Spiritele formei unite cu Spiritele popoarelor nu l-au putut face posibil decât pentru că, cu imensele lor forţe, cu marile lor puteri, ele au rămas la nivelul Spiritelor popoarelor. A avut loc deci un fel de colaborare pe terenul, domeniul, în care acţionează Spiritele popoarelor. Dar o astfel de colaborare mai are loc şi într-un alt domeniu.

V-am spus în ultima conferinţă că şi alte forţe sunt active: Începătoriile sau Spiritele personalităţii, care reprezintă, în timpul existenţei Pământului, ceea ce numim Spiritul timpului. Aceste fiinţe acţionează în aşa fel încât, pornind din Eul lor propriu-zis, din organizarea lor sufletească, lucrează în interiorul corpului fizic, ele pun forţele corpului fizic în mişcare. Trebuie deci să presupunem că atunci când într-o epocă dată se petrece ceva ca rezultat al acţiunii Spiritului timpului, ceva ce se revelează în cadrul unui Spirit al timpului prin care omenirea progresează, acest lucru corespunde unei munci cu forţe fizice în cadrul existenţei noastre pământeşti. Puteţi admite foarte uşor acest lucru. E destul să reflectaţi pentru a înţelege că anumite condiţii fizice sunt necesare pentru ca un lucru sau altul să se realizeze în Spiritul timpului. Sau v-aţi putea închipui că, în alte condiţii, Kepler, Copernic sau Pericle ar fi putut trăi într-o altă epocă? Marile personalităţi apar în anumite condiţii temporale cu totul determinate, configurate şi organizate prin munca fizică a unor înalte entităţi. Este vorba aici într-adevăr de condiţii fizice pe care nu trebuie să ni le reprezentăm ca fiind solid-materiale, ci ca anumite configuraţii din ansamblul fizic al Pământului nostru. Uneori această configuraţie este foarte puternică; atunci trebuie, pentru ca Spiritul timpului să îşi exercite influenţa, să aibă loc un concurs de împrejurări materiale cu totul special. Aduceţi-vă aminte că într-o epocă în care se cunoştea deja şlefuitul sticlei nişte copii care se jucau într-un atelier de tăiat cristale au asamblat într-o zi bucăţi de sticlă în aşa fel încât s-a descoperit astfel fenomenul optic ce stă la originea telescopului. Inventatorul acestuia nu a avut decât să pună în aplicare principiul astfel găsit.

Este un fapt istoric. Dar imaginaţi-vă ce condiţii materiale au trebuit să existe pentru ca să aibă loc acest fapt. Mai întâi să se fi descoperit lentila, să ştii să o tai şi să reuneşti mai multe împreună într-un mod anume. Evident, puteţi vorbi de „hazard“, dar atunci renunţaţi şi la a înţelege legităţile care guvernează acest gen de fapte. Aceste condiţii fizice, Arhaii, Începătoriile le-au adus împreună. Reflectarea activităţii lor este adunarea într-un punct al Pământului a ceea ce altfel acţionează în cel mai felurit mod ca Spirit al timpului. Gândiţi-vă deci la toate descoperirile moderne care nu s-ar fi întâmplat în lumea fizică dacă n-ar fi avut loc această muncă a Arhailor în corpurile dumneavoastră fizice. Munca Arhailor este deci cea care lucrează în această direcţie.

Şi pentru că aceşti Arhai acţionează astfel şi dirijează Spiritul timpului, ne putem acum întreba: Cum îi imprimă aceste Spirite ale timpului, cum îi imprimă ele omenirii intuiţia progresului ce îl are de făcut? Ele operează în aşa fel încât o fiinţă umană e stimulată ca din întâmplare de ceea ce are loc în plan fizic. Aceste cazuri nu sunt chiar legende. Vă voi aminţi numai lampa de biserică din Catedrala din Pisa, a cărei oscilaţie regulată l-a făcut pe Galilei [ 3 ] să descopere legea pendulului, ceea ce a stimulat apoi descoperirile lui Kepler [ 4 ] şi ale lui Newton [ 5 ]. S-ar putea cita sute, mii de cazuri în care s-a produs o apropiere între faptele materiale şi gândirea umană, şi care arată cum anumite intuiţii venind de la Arhai sau Începătorii s-au răspândit în lume sub formă de idei, de idei ale epocii, care au avut o influenţă asupra dezvoltării oamenilor, reglând progresele lor după anumite legi. În acest domeniu, de asemenea, entităţile care în timpul existenţei noastre pământeşti au devenit Spirite ale personalităţii într-un mod normal colaborează cu alte spirite care, prin faptul că au rămas în urmă pe vechea Lună, nu sunt deci actualmente Spirite ale formei, Puteri ‒ ceea ce ar fi trebuit să fie în faza pământească ‒, ci acţionează acum doar ca Spirite ale personalităţii.

Aceste entităţi care s-au jertfit, nu din etapa solară ci numai din cea lunară, sunt deci acum Spirite ale personalităţii deşi ele nu posedă calităţile pe care ar trebui să le aibă în mod normal, adică ele nu emit intuiţiile lor precum Spiritele normale ale personalităţii, ci ca Spirite întârziate ale formei. Ele nu stimulează fiinţa umană din afară, lăsând-o să observe liber prin ea însăşi ce se petrece în lumea fizică; ele stimulează dinăuntru fiinţa umană, dau creierului acesteia conformaţia sa internă, iar gândirii îi dau o anumită orientare; în felul acesta gândirea umană este stimulată din interior în diferite epoci, încât fiecare epocă are un anumit mod de a gândi care îi este propriu. Acest lucru ţine de subtilele configuraţii ale gândirii, de constelaţiile interne. Spiritele formei rămase în urmă, care au aceleaşi caracteristici ca Spiritele personalităţii, lucrează astfel în interiorul fiinţei umane, fac să se nască aici un anumit mod de a gândi, o formă bine determinată de concepte. Ceea ce face că oamenii nu sunt conduşi din epocă în epocă numai de intenţiile ce emană de la Spiritele personalităţii, care îi stimulează să facă una sau alta, ci ei sunt împinşi ca de forţe lăuntrice, astfel încât gândirea se manifestă fizic din interior în afară, după cum în limbă se manifestă, pe de altă parte, ceea ce a rămas, ca Spirite ale formei, în urmă. Astfel modul de a gândi se revelă ca o manifestare a Spiritelor formei care apar în epoca noastră ca Spirite ale personalităţii. Ele nu sunt deci Spirite ale personalităţii care acţionează într-un mod atât de subtil, lăsând ca omul să facă ce vrea, ci ele pun stăpânire pe el şi îl constrâng să înainteze cu o putere irezistibilă. Iată de ce totdeauna poţi deosebi la oamenii care sunt stimulaţi de Spiritul timpului aceste două tipuri. În cei care sunt stimulaţi de adevăratele Spirite ale timpului, adică cele care se află pe treapta normală, îi puteţi vedea pe adevăraţii reprezentanţi ai epocii lor. Îi putem considera ca oameni ce trebuiau să vină, iar activitatea lor ca ceva ce n-ar fi putut să se întâmple altfel. Mai avem însă şi alţi oameni în care acţionează acele Spirite ale personalităţii, care de fapt sunt Spirite ale formei. Pe acestea le-am descris ca fiind Spiritele gândirii, care au ajuns unde sunt acum în timpul ciclului lunar.

Omul este acum teatrul, scena pe care toate aceste spirite acţionează în acelaşi timp. Colaborarea lor se manifestă în faptul că limbajul şi gândirea sunt într-un raport reciproc şi că nu numai spiritele care sunt pe aceeaşi treaptă ajung în relaţii reciproce, ci şi Arhanghelii normali care guvernează firea şi temperamentul popoarelor intră în raport cu spiritele pe care tocmai le-am caracterizat, deci nu numai cu Spiritele formei care au rămas în urmă la stadiul de Arhangheli ci şi cu anumite Spirite ale personalităţii care sunt în realitate Spirite ale formei rămase în urmă.

Aceste două tipuri apar în natura umană şi în entitatea umană. Este interesant de studiat această stare de lucruri când mergi de la un popor la altul cu facultatea de clarvedere ocultă. Poţi să vezi atunci cum acţionează Spiritele normale ale popoarelor, cum primesc ele ordine de la Spiritele timpului; vezi şi aceste Spirite ale popoarelor colaborând în viaţa interioară a individului cu Spiritele limbii, cât şi cu Spiritele gândirii care acţionează până în gândurile oamenilor. În această viaţă interioară nu există numai Arhangheli normali şi nenormali ci şi Arhangheli care se opun Spiritelor nenormale ale personalităţii, care deci reglează din interior activitatea intelectuală a unei anumite epoci. Faptul este extrem de interesant ‒ v-am spus asta, este vorba de anumite situaţii care, pentru a fi înţelese, cer o anumită deschidere de spirit a dumneavoastră şi care trebuie îmbrăcate în cuvinte obişnuite, pentru că nu s-a creat încă o limbă care să facă inteligibile şi credibile toate aceste lucruri; eşti obligat să recurgi la cuvinte care descriu starea de fapt oarecum imaginativ, care însă corespund unui fapt extrem de important al evoluţiei omenirii ‒, este de cel mai înalt interes şi importanţă să urmăreşti cursul relativ recent al evoluţiei umane în timpurile mai noi, să ştii că într-o zi a fost conceput un pact între unul dintre Spiritele conducătoare ale popoarelor ‒ care este un Arhanghel normal ‒ şi unul din spiritele care acţionează în interior ca Spirit al forţelor gândirii, deci cu un Spirit nenormal al personalităţii. Acest fapt a avut grave şi semnificative consecinţe într-o anumită epocă a istoriei. Pentru a face acest pact şi mai complet s-a creat un raport armonios cu Arhanghelul nenormal corespunzător care era atunci Spiritul conducător al limbii, astfel încât există deci un moment în evoluţia omenirii în care Arhanghelii normali şi nenormali colaborează şi în care, pe lângă aceasta, intervine ca o influenţă modul de a gândi provocat din interior printr-un Spirit nenormal al personalităţii. Acest pact în trei se reflectă într-un anumit popor. Este poporul indian, purtătorul civilizaţiei în timpul primei epoci postatlanteene. În această epocă de civilizaţie s-a format o constelaţie în care cele trei entităţi de care am vorbit au colaborat în cea mai mare armonie. Consecinţa acestui fapt a fost tot ceea ce se poate numi rolul istoric al poporului indian. Ceea ce a fost hotărât prin acest pact şi-a prelungit efectele până în timpurile despre care vorbesc tradiţiile istorice. Din această cauză vechea limbă sacră a Indiei a avut o astfel de forţă, a putut să aibă acele influenţe puternic civilizatoare şi să acţioneze într-un mod atât de puternic asupra epocilor următoare. Forţa sa şi-o datora Arhanghelilor nenormali care acţionau în limbă. Puterea limbii sanscrite se bazează în adevăr pe pactul de care am vorbit. Se bazează pe acest pact şi filosofia hindusă, atât de originală, şi care, ca filosofie, ca gândire creatoare ieşită dinăuntrul omului, nu a fost încă atinsă de niciun alt popor din lume. De aici provine plenitudinea launtrică a gandirii în cultura indiană. În toate celelalte domenii sunt alte condiţii care ni se revelă, dar aici ‒ în filosofie ‒ regăseşti ceea ce tocmai v-am spus. De aceea este atât de atrăgător să urmăreşti aceste mersuri de gândire, care au o configuraţie aparte, deosebită, fiindcă nu provin dintr-o predominare a Arhanghelului normal asupra Arhanghelului nenormal, ci ca ceva aflat în armonie cu acea coeziune; fiindcă efectiv fiecare gând a fost asimilat de către temperamentul poporului şi dus înainte cu iubire, în detaliu, în epoca în care civilizaţia poporului indian era prima floare a erei postatlanteene. Şi dacă acţiunea limbii sanscrite s-a prelungit astfel, este pentru că aici nu a avut loc lupta care ar fi avut loc peste tot în altă parte, ci aici Arhanghelul normal evoluat a colaborat cu Arhanghelul nenormal, încât se poate spune că limba a ieşit din temperamentul cel mai pur, că ea este un produs al acestui temperament. Aici este taina acestui prim popor din civilizaţia erei postatlanteene.

Trebuie să vezi clar că la toate celelalte popoare s-a produs un echilibru curios între aceste trei forţe, între Spiritul sau Arhanghelul normal al poporului, Arhanghelul nenormal, ceea ce acţionează interior în Spiritul nenormal al timpului şi nu se exercită ca Spirit al timpului, ci din interior şi, în fine, ceea ce adevăratul Spirit al timpului a transmis poporului. Pentru a cunoaşte cu adevărat un popor trebuie să studiezi aceste forţe, să cântăreşti lăuntric partea fiecărui factor la constituţia acestui popor. De aceea, celor care nu iau în seamă forţele oculte în evoluţia umană le este atât de greu să definească cuvântul „popor“. Consultaţi lucrările în care este definită noţiunea de popor oriunde în lume şi veţi vedea cât diferă definiţiile unele de altele. Ele nu pot fi decât diferite, pentru că unul simte mai curând ceea ce vine de la Arhanghelul normal, altul simte mai curând ceea ce vine de la Arhanghelul nenormal, iar al treilea simte ceea ce vine de la personalităţile care fac parte din popor. Fiecare simte un lucru diferit şi îl integrează definiţiei proprii. Ştiinţa spiritului ne arată clar că aceste definiţii nu sunt neapărat false; ele sunt numai impregnate de Maya, de iluzie. După ceea ce spune unul, poţi vedea că el nu ţine cont decât de Maya şi neglijează diferitele forţe care intră în joc. De aceea, în mod firesc apare o cu totul altă concepţie când, din punctul de vedere al ştiinţei spiritului, compari un popor precum poporul elveţian, care trăieşte pe un acelaşi sol dar vorbeşte trei limbi diferite, cu popoare cu o singură limbă.

De ce anumite popoare acţionează mai curând din Spiritul personalităţii şi în consecinţă îşi datorează existenţa lor acţiunii comune a diferiţilor indivizi care le alcătuiesc, acest lucru îl vom vedea după aceea. Căci găseşti pe Pământ şi popoare a căror existenţă depinde mai ales de Spiritul nenormal al personalităţii. Aceste Spirite ale personalităţii nu îşi exercită acţiunea lor asupra mersului de ansamblu al evoluţiei. Luaţi de pildă caracterul americanilor din nord; aveţi aici un popor care pentru moment se bazează pe acest principiu. Vedeţi astfel că nu poţi înţelege istoria lumii ca istorie a popoarelor decât când urmăreşti în cursul istoriei lumii Arhanghelii normali şi nenormali, Spiritele personalităţii ‒ atât cele normale cât şi cele nenormale ‒ la rangul pe care fiecare din ele îl ocupă în conjugarea activităţii lor şi în succesiunea popoarelor.