Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121


CONFERINŢA a VI-a

Christiania, 12 iunie 1910, dimineaţa

Trebuie să vă gândiţi că atunci când spiritele din diferitele Ierarhii îşi unesc forţele pentru a putea împlini misiunea Pământului şi a instala o stare de echilibru este ceva foarte complicat. Veţi înţelege deci că sugestii precum cele care au fost date în ultima conferinţă nu se aplică decât unui anumit moment din evoluţie şi că orice descriere se schimbă de îndată ce observi această evoluţie într-un alt moment al ei. De aceea, dacă vrei să ai o idee completă despre aceste lucruri atât de complexe trebuie totdeauna să legi un ciclu de conferinţe cu altul.

Aş vrea să vă dau un exemplu, de fapt să fac o simplă remarcă. În echilibrul nostru pământesc, întreaga cooperare a Ierarhiilor ni se prezintă astfel încât ceea ce emană de la Ierarhia superioară ‒ Spiritele voinţei, Heruvimii şi Serafimii ‒ vine din interiorul Pământului. Bineînţeles, trebuie să vă reprezentaţi că la început aceste Ierarhii îşi îndreaptă forţele din cosmos către centrul Pământului şi că omul nu ia cunoştinţă de orientarea lor directă ci de cea opusă, atunci când ele sunt reflectate. De aceea, de pildă, nu veţi avea o idee completă despre ce se petrece în mod real decât dacă veţi corela cele spuse ieri cu unele date despre Ierarhii relatate de mine în ciclul de conferinţe de la Düsseldorf [ 13 ], unde a fost descrisă în mod unitar partea cerească a acţunii celor trei Ierarhii. Aceste lucruri nu sunt tocmai simple şi, pentru a face să se înţeleagă care este misiunea Pământului, este necesar să alegi un punct de vedere de unde să se poată vedea cum se reflectă spiritele acestor Ierarhii în ceea ce numim elemente ale existenţei pământeşti.

Dacă ţineţi cont de aceasta, atunci veţi avea şi sentimentul infinitei înţelepciuni care reglează raportul forţelor în Univers. Veţi înţelege şi că, de fapt, cunoştinţele noastre trebuie totdeauna să se extindă, că nu au limite, graniţe, dat fiind că lucrurile sunt atât de complexe încât atunci când credem că le-am înţeles dintr-un anumit punct de vedere suntem imediat forţaţi să alegem un altul, care ne luminează faptul dintr-o altă latură. Nu putem înainta cu cunoştinţele noastre decât puţin câte puţin, dar indicaţiile care v-au fost date în ultima conferinţă, mai ales la sfârşit, vă vor fi familiarizat totuşi, cât de puţin, cu modul în care cooperează Spiritele normale şi nenormale ale formei pentru ca pe Pământ să nu se răspândească numai un gen uman uniform, omogen, nediferenţiat, ci o omenire alcătuită din multiple rase. Ca să se nască o omenire uniformă ‒ fapt ce se va întâmpla din nou doar în cursul evoluţiei pământeşti ‒ ar fi trebuit să acţioneze doar Spiritele normale ale formei, aceste entităţi pe care Geneza le numeşte Elohimi. În Universul care înconjură Pământul şi formează cu el un tot există şapte Spirite ale formei care au evoluat normal. Aceste şapte Spirite ale formei sunt cei şapte Elohimi. Dacă vrem să ne reprezentăm aceşti şapte Elohimi cu diferitele lor misiuni şi cu vocaţia lor, care constă în a introduce în întreaga evoluţie pământească echilibrul sau iubirea, trebuie să vedem că acţiunea colectivă a acestor şapte Spirite ale formei tindea să creeze ceea ce într-o conferinţă anterioară am numit „omul în a doua treime a vieţii sale“. Dacă aceste şapte Spirite ale formei ar fi putut să acţioneze singure, cum îşi propuneau să o facă, s-ar fi reliefat omul-Eu. Intervenind însă alte entităţi spirituale, pentru a pune varietate în omenirea uniformă a fost necesară o organizare cu totul specială în cosmos. Pentru a localiza astăzi zona din cosmos de unde acţionează Spiritele normale ale formei ‒ aceste entităţi spirituale despre care am spus că, în Universul actual, vin către noi în lumină ‒ trebuie să ne întoarcem către Soare. În această direcţie se află totdeauna Loja cosmică, comunitatea în care Spiritele formei deliberează în vederea stabilirii echilibrului pe Pământ, a împlinirii misiunii pământeşti. Pentru ca, prin activitatea lor, Spiritele nenormale ale formei să nu suscite o prea mare dezordine în ce-l priveşte pe om, unul din Spiritele normale ale formei a trebuit să se separe de această comunitate, astfel încât în direcţia Soarelui nu mai sunt de fapt decât şase din aceste spirite, şase Elohimi. Această separare a unuia dintre ei a fost necesară pentru ca acţiunea simultană a Spiritelor nenormale ale formei ‒ care sunt în realitate Spirite ale mişcării ‒ să nu compromită total echilibrul. Acest spirit este cel care în Biblie, în Geneza, este numit Iahve sau Iehova. Pentru a plasa acţiunea sa în Univers nu trebuie să cauţi în direcţia Soarelui ci în cea a Lunii. Am spus deja acest lucru în Ştiinţa ocultă, dar dintr-un alt punct de vedere, când am afirmat că Spiritele formei au părăsit Pământul în acelaşi timp când îl părăsea Soarele şi că numai apoi au fost stabilite ‒ odată cu plecarea Lunii ‒ condiţiile care au făcut posibilă evoluţia ulterioară a omenirii. Căci dacă Luna ar fi rămas unită cu Pământul această evoluţie nu ar fi putut avea loc. Dezvoltarea ulterioară a fiinţei umane nu a devenit posibilă decât pentru că unul dintre Elohimi, Iahve, a plecat cu Luna ‒ în timp ce ceilalţi şase au rămas în Soare ‒, deci numai pentru că Iahve a cooperat cu tovarăşii săi, exercitând o acţiune opusă lor.

Dar, întrebaţi dumneavoastră, de ce acest Soare s-a scindat astfel? Tocmai pentru că odată anumite Spirite mai vechi ale mişcării, care au mai multă putere decât Spiritele formei ‒ fiindcă sunt ierarhic mai sus ‒ au hotărât să rămână în urmă, astfel încât Spiritele normale ale formei au trebuit să le tempereze activitatea, separându-se de unul din grupul lor. Fără aceasta, ei nu ar fi putut stabili echilibrul indispensabil viitorului mers al evoluţiei.

Pentru a ne face o reprezentare care să ne mulţumească despre acţiunea acestor Spirite normale ale formei, cel mai bine este să ne spunem că ele vin către noi în razele luminoase ale Soarelui. Dar în ce priveşte Spiritele nenormale ale formei care cooperează cu cele care îşi au într-un fel centrul în Soare ‒ căci, pentru ca să se poată stabili echilibrul, doar Iahve a plecat în direcţia Lunii ‒ trebuie să ne reprezentăm că o anumită forţă solară care ne vine de la Spiritele normale ale formei este deturnată prin ceea ce emană de la Spiritele nenormale ale formei, care sunt în realitate spirite ale mişcării. Ele au ca centru celelalte cinci planete ‒ după vechea denumire a planetelor: Saturn, Jupiter, Marte, Venus, Mercur. Acolo trebuie să le căutăm.

Când priviţi Universul aveţi în faţă un fel de sciziune între Spiritele normale şi cele nenormale ale formei. Şase din Spiritele normale ale formei sunt concentrate în Soare, unul ‒ Iahve sau Iehova ‒ menţine echilibrul celorlalte acţionând din Lună, pe care o guvernează şi o conduce. Ceea ce fac aceste Spirite ale formei este influenţat de ceea ce vine de la Saturn, Jupiter, Marte,Venus şi Mercur. Toate aceste forţe sunt raze care vin spre Pământ, sunt oprite aici şi radiază din nou din Pământ, aşa cum am spus la sfârşitul ultimei conferinţe.

Dacă influenţa venind din Soare, de la Elohimi sau Spiritele normale ale formei, s-ar fi exercitat singură pe o anumită parte a suprafeţei Pământului, acolo nu s-ar fi născut altceva decât Eul cu totul normal, adică ceea ce îi conferă fiinţei umane existenţa sa normală, umanitatea sa propriu-zisă. Dar acestor forţe ale Spiritelor formei, care altfel ar dansa în echilibru pe suprafaţa Pământului, li se adaugă, de pildă, forţele ce vin de la Mercur. În forţele Spiritelor formei dansează şi palpită deci nu numai ceea ce este normal, ci şi ceva care se adaugă acestor forţe normale ale Elohimilor, adică ceea ce provine de la Spiritele nenormale ale formei care trăiesc în inima diferitelor planete. Rezultă de aici că influenţa acestor spirite se poate exercita din cinci centre diferite prin aceste cinci Spirite nenormale ale formei, şi că, atunci când este reflectată din centrul Pământului către omenirea care este la suprafaţa Pământului, ea dă naştere la ceea ce numim cele cinci rase principale.

În legătură cu punctul situat în Africa, despre care am vorbit deja acum câteva zile, să precizăm că rasa neagră s-a născut acolo prin cooperarea Spiritelor normale ale formei cu Spiritele nenormale care au ca centru planeta Mercur. Din punct de vedere ocult putem adăuga acum că această rasă este cea a lui Mercur.

Să urmărim acum linia pe care am trasat-o atunci între centrele de expansiune a raselor. Ajungem în Asia şi acolo găsim rasa lui Venus sau rasa malaeziană. Traversăm apoi Asia şi găsim în rasa mongolă rasa lui Marte. Apoi trecem în Europa şi găsim în europeni, după caracterul lor originar, în caracterul lor rasial, pe oamenii lui Jupiter. În sfârşit, dincolo de ape, atingem America şi ţările în care se sting rasele şi civilizaţiile; găsim aici rasa întunecatului Saturn, rasa americană primitivă, cea a indienilor, pieile-roşii, care este deci rasa lui Saturn. Dacă vă reprezentaţi şi mai precis acest fapt din punct de vedere ocult veţi găsi forţele care în aceste puncte, în aceste cinci planete şi-au aflat manifestarea lor exterioară.

Dacă vă faceţi despre toate acestea o idee tot mai precisă şi corectă veţi avea o cunoaştere lăuntrică despre ceea ce este acest caracter rasial aşa cum este răspândit pe Pământ, veţi înţelege ce a fost această ciudată colaborare a Spiritelor normale cu cele nenormale ale formei. Am schiţat prin aceasta, aş spune, tabloul, aşa cum poate fi el conturat pentru o epocă dată. Căci ceea ce v-am spus privitor la diferitele puncte ale Pământului nu este valabil decât pentru o perioadă foarte precisă a evoluţiei, adică pentru o epocă a erei atlanteene în care marile mase umane au plecat dintr-un punct al Atlantidei înspre punctele unde puteau primi amprenta rasei corespunzătoare. Tocmai de aceea găsiţi indicat în cartea mea Ştiinţa ocultă că anumite lăcaşuri de Misterii ale vechii Atlantide, numite acolo oracole atlanteene, au luat sub autoritatea lor această dispersie a fiinţelor umane pe Pământ; aşa s-a putut stabili acel echilibru care a dus în final la dispersia corespunzătoare a raselor. Într-un astfel de oracol de Misterii s-au studiat dintotdeauna adevărurile de care vorbim acum; la obârşii, oamenii se conduceau după acestea. Astfel, ceea ce se petrece pe Pământ era dirijat în mod corespunzător din astfel de centre.

Curentul de oameni care a traversat Africa şi s-a cristalizat în rasa etiopiană a plecat deci dintr-un impuls ce emana din oracolul lui Mercur; în acest centru se observa cu multă precizie modul în care Spiritele normale ale formei, cei şase Elohimi, cooperau cu Iahve sau Iehova şi cum se exercita pe de altă parte influenţa Spiritelor nenormale ale formei venind de la Mercur. În functie de coacţionarea astrologică a acestor puncte diferite de forţe se căuta locul în care aceste forţe se echilibrau pe Pământ, iar acest loc devenea atunci punctul de răspândire a rasei de care era vorba.

În acelaşi fel a fost dirijată formarea altor rase. Apoi a fost schiţată marea hartă a influenţelor care se exercitau asupra popoarelor, neamurilor ş.a.m.d. Este marea hartă care este o imagine a acţiunilor cereşti ce ia naştere prin faptul că acestea pătrund în Pământ, sunt reflectate de el şi îl determină pe om.

Ce este deci pentru noi o fiinţă din rasa Mercur, din rasa etiopiană? Noi vom spune că la origine ea era predestinată, predispusă prin Elohimi, ca în ea să se manifeste natura umană în integralitatea sa. Dar Spiritele nenormale ale formei au acţionat asupra ei de pe Mercur cu o mare putere şi l-au diversificat pe om, încât a rezultat caracterul rasei etiopiene. Acelaşi lucru s-a petrecut pentru fiecare din diferitele rase. Numai pentru că migraţiile popoarelor au fost dirijate într-un mod foarte precis pornind dintr-un centru originar a putut să se formeze linia pe care v-am desenat-o acum câteva zile. Trebuie deci să vă reprezentaţi Spiritele formei ca radiind dintr-un centru pe care trebuie să-l situăm la un moment dat al vechii ere atlanteene. Acolo găsim ceea ce a pătruns în continentul atlanteean, organizându-l în aşa fel încât spiritele oamenilor au fost aduse să suporte dominaţia diferitelor Spirite nenormale ale formei.

Astfel s-a creat marea temelie a popoarelor, iar omul, dacă îşi ridică privirea în întinderile infinite ale spaţiului ceresc, trebuie să caute acolo forţele care l-au făcut aşa cum este. Dar ele nu l-au format decât după ce au fost reflectate din Pământ. Când omul îşi ridică privirea spre Spiritele normale ale formei, spre Elohimi, el se uită spre ceea ce îl face de fapt să fie propriu-zis om, iar când priveşte spre ceea ce este centrat în diversele sfere planetare ‒ făcând abstracţie de Soare şi Lună ‒, el vede ceea ce îl face să ţină de o anumită rasă.

Cum lucrează aceste spirite ale raselor în şi asupra fiinţei umane? Într-un mod atât de curios încât am putea spune: ele fac să „fiarbă“ forţele omului până în corpul său fizic. Dumneavoastră ştiţi că fiecare din cele patru elemente esenţiale ale omului se proiectează, se reflectă în anumite părţi ale corpului fizic; Eul se proiectează în sânge, corpul astral în sistemul nervos, corpul eteric sau corpul vieţii în sistemul glandular şi doar corpul fizic este el însuşi o imagine a propriei sale fiinţe care, pentru omul de astăzi, ascultă de propriile sale legi. Eul se reflectă deci în sânge, corpul astral în sistemul nervos, corpul eteric în sistemul glandular.

Or, entităţile spirituale care fierb în om ca să ia naştere caracterul de rasă nu pot să acţioneze direct în componentele superioare ale naturii sale. Ele fierb mai întâi în reflectările mădularelor superioare din corpul fizic. În corpul fizic nu pot să pătrundă direct, dar ele fierb în alte trei mădulare, în ceea ce este în sânge, în ceea ce este imaginea corpului astral, adică în sistemul nervos, şi în ceea ce este imaginea corpului eteric, adică sistemul glandular. În aceste trei sisteme care fac parte din corpul fizic, dar care sunt imagini ale mădularelor superioare, fierb Spiritele raselor, Spiritele nenormale ale formei.

Prin aceasta vedeţi cum corpul fizic omenesc este determinat din interior, în aşa fel încât diferitele entităţi spirituale iau în stăpânire părţi ale acestui corp fizic, care sunt proiecţiile, umbrele mădularelor superioare. Cum intervine acum aici Mercur, de pildă? Când spun Mercur înţeleg Spiritele formei care îşi au sediul pe Mercur. El intervine, cooperând cu alte spirite, îndeosebi în sistemul glandular. El fierbe în acest sistem şi acolo se dezvoltă forţe care rezultă din această predominare a forţelor lui Mercur, care se manifestă în rasa etiopiană. Tot ceea ce îi dă acestei rase etiopiene semnele sale distinctive vine din faptul că forţele lui Mercur fierb şi clocotesc în sistemul glandular al oamenilor de care vorbim. Ele elaborează ceea ce face din forma generală, obişnuită, a fiinţei umane pe cea atât de deosebită a rasei etiopiene, cu pielea neagră, părul foarte creţ etc. Această modificare a formei umane provine deci din forţele numite mai înainte.

Dacă trecem acum mai departe la Asia, aveţi în mod asemănător ceva ce se poate desemna ca forţe ale lui Venus, ca o configuraţie nenormală a Spiritelor formei. Aceste forţe ale lui Venus acţionează cu precădere în ceea ce am numit imaginea corpului astral, adică sistemul nervos. Dar, ca spirite venusiene, ele acţionează asupra sistemului nervos într-un mod aparte, şi anume nu direct. Asupra sistemului nervos se poate în adevăr acţiona pe două căi ocolite. Una din ele trece prin respiraţie. Când se acţionează mai ales asupra respiraţiei, efectele produse se fixează în fiinţa umană în sistemul respirator şi sistemul nervos, dându-le o anumită formă. Această cale şi-o aleg Spiritele nenormale ale formei ‒ pe care le putem numi Spiritele lui Venus ‒ pentru rasa malaeză, rasele galbene ale Asiei de Sud, insulele teritoriului malaezian. Aceste regiuni sunt populate ‒ aşa cum regiunea etiopiană este populată cu omenire de tip glandular ‒ cu oameni la care Spiritele nenormale ale formei acţionează asupra sistemului nervos în mod ocolit, prin sistemul respiraţiei. În sistemul nervos se acţionează pe cale ocolită, prin sistemul respirator. În sistemul nervos fierbe ceea ce, cu anumite modificări, dă o omenire mai mult sau mai puţin galbenă. Transformarea care se operează astfel se manifestă mai ales în ceea ce numim plexul solar, adică nu în sistemul nervos superior, ci în această parte misterioasă a sistemului nervos care cuprinde două cordoane paralele măduvei spinării, cu multiplele lor ramificaţii. Aşadar în această parte a sistemului nervos se acţionează pe cale ocolită, prin sistemul respirator, care, în sensul nostru, nu ţine încă de activităţile spirituale superioare. Forţele lui Venus, care acţionează deci în această rasă a omenirii, răscolesc profund în organismul subconstient.

Să urcăm acum, traversând marile câmpii ale Mongoliei, adică regiunile unde acţionează de preferinţă Spiritele formei care au luat calea ocolită a sângelui. Ele fac să fiarbă în sânge ceea ce a dat naştere modificării propriu-zise a naturii umane, adică acel caracter al rasei mongole. Această rasă mongolă are ceva foarte particular. Spiritele lui Marte pătrund în sânge. Ele lucrează aici în aşa fel încât pot contracara acţiunea celor şase Elohimi al căror centru este Soarele. Deci ele acţionează în rasa mongolă, opunându-se acestor şase Elohimi. Pe de altă parte, ele lansează un atac cu totul aparte împotriva lui Iahve sau Iehova, care şi-a separat câmpul de acţiune de cel al celorlalţi Elohimi. Însă în afară de această confruntare a Spiritelor lui Marte cu cei şase Elohimi şi cu Iahve, care a dat naştere rasei mongole, mai există ceva special. Dacă vrem să indicăm felul acestei influeţe deosebite trebuie să spunem: în timp ce pentru rasa mongolă aceste Spirite ale lui Marte se opun acţiunii Elohimilor care vine din Soare, ca şi acţiunii lui Iahve venind din Lună, în alt caz, forţele lui Iahve venind din direcţia Lunii se unesc şi cooperează cu Spiritele din Marte, în aşa fel încât de aici rezultă o modificare cu totul specială. Avem substratul ocult care explică acea particularitate a omenirii, cea care îi caracterizează pe semiţi. La semiţi modificarea s-a produs prin faptul că Iahve, separându-se de ceilalţi Elohimi, a dat acestui popor un caracter aparte, colaborând pentru aceasta cu Spiritele lui Marte. Veţi înţelege în ce constă acest caracter deosebit al poporului semit şi al misiunii sale. Autorii Bibliei au putut spune, într-un sens ocult şi foarte profund, că Iahve sau Iehova făcuse din acest popor poporul său; mai mult, dacă vedeţi că aici Iahve colaborează cu Spiritele din Marte, cele care îşi îndreaptă atacurile cu predilecţie asupra sângelui, înţelegeţi şi de ce continuitatea sângelui din generaţie în generaţie era de o atât de mare importanţă pentru poporul semit şi de ce şi Iahve este numit în acest popor drept Dumnezeul care curge de la Avraam, Isaac şi Iacob ş.a.m.d. Este drumul care curge prin toate aceste generaţii. Când Iahve spune despre El însuşi: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, el afirmă: Eu acţionez în sângele vostru. ‒ Ceea ce acţionează mereu în sânge, lupta care trebuie dată aici, colaborarea cu Spiritele lui Marte, iată unul din misterele care ne fac să pătrundem adânc în planul înţelept după care este condusă întreaga omenire de pe Pământ.

Vedeţi aşadar că asupra sângelui omenirii se acţionează în două feluri, din care rezultă formarea a două rase diferite. Avem pe de o parte rasa mongolă, pe de altă parte ceea ce numim semiţii. Este aici o mare polaritate în omenire, şi ar trebui să ne referim la mult mai multe fapte importante când vrem să înţelegem profunzimile Sufletelor popoarelor.

Să vedem acum cum fierb şi clocotesc în fiinţa umană spiritele şi entităţile care îl au ca centru pe Jupiter. Ele îşi aleg al doilea punct de atac pentru a acţiona nemijlocit asupra sistemului nervos, şi anume cel care trece prin simţurile omului; primul atacă plexul solar, trecând prin respiraţie. Intervenţia venind de la Jupiter trece deci prin impresiile senzoriale şi de aici se răspândeşte asupra elementelor sistemului nervos care au ca centru creierul şi măduva spinării. La rasele care fac parte din omenirea jupiteriană, acolo se infiltrează forţele care le imprimă caracterul lor rasial aparte. Este ceea ce se petrece mai mult sau mai puţin cu popoarele ariene din Asia Mică şi din Europa, deci cu cele pe care le considerăm a fi printre caucazieni. În cazul lor, modificarea stării generale a omenirii provine de la Spiritele nenormale ale formei, pe care le putem numi Spiritele lui Jupiter, care acţionează asupra simţurilor. Deci, prin simţuri îi desemnăm pe caucazieni.

Veţi putea înţelege acum de ce un popor atât de nobil şi conştient, aflat sub influenţa lui Jupiter sau a lui Zeus, cum erau grecii şi care se simţea a fi centrul acestei influenţe a lui Zeus, este desemnat în mod special prin ceea ce se infiltrează în sistemul nervos prin mijlocirea simţurilor. Bineînţeles, grecii suportau şi influenţa Elohimilor, care venea dinspre Soare. Dar lucrurile se petreceau în aşa fel încât, la ei, tot ce acţionează de obicei asupra simţurilor era sub influenţa lui Zeus, ceea ce a dat de altminteri valoarea măreţiei acestui popor. Forma exterioară, viaţa manifestată are pentru greci o importanţă capitală. Ei văd spiritul în ceea ce percep prin simţuri şi prin acest fapt sunt într-adevăr poporul artei plastice, poporul creator de forme exterioare. Atingem astfel deja misiunea cu totul aparte a poporului grec, care este prin excelenţă poporul lui Jupiter sau Zeus, cel care chiar şi în epoca în care ca urmare a unei conjuncturi ce a dat naştere la o cooperare între forţele lui Zeus sau Jupiter şi forţele generale ale Elohimilor se considera popor al lui Zeus.

Modificări ale acestei influenţe jupiteriene, iată ce sunt în fond toate popoarele Asiei Mici şi mai ales ale Europei. Şi cum omul are multe simţuri, veţi gândi bine că pot interveni multe modificări şi că pentru formarea diverselor popoare în sânul rasei de bază, formate prin acţiunea simţurilor asupra sistemului nervos, primează când un simţ când altul. De aceea diferitele popoare pot lua cele mai diverse forme. Fiecare dintre aceste popoare este predispus să dea caracterului său rasial o direcţie sau alta, după cum ochiul sau urechea sau un alt organ de simţ au supremaţia. De aici decurg, pentru ele toate, sarcini foarte precise. O sarcină care revine în special rasei caucaziene constă deci în a ajunge la spirit pe calea simţurilor, organizarea sa fiind înainte de toate senzorială.

Faptul ne conduce la un dat profund al ocultismului şi explică de ce popoarele care sunt într-un fel marcate de semnul lui Venus trebuie ‒ şi în disciplina ocultă ‒ să ia ca punct principal de pornire respiraţia. Dimpotrivă, la toate celelalte care sunt mai la vest, punctul de pornire al oricărei aprofundări şi spiritualizări trebuie luat din lumea simţurilor. Acele popoare aşezate la vest au în simţul lor, pe treptele superioare ale cunoaşterii ‒ imaginaţie, inspiraţie, intuiţie ‒, modul cum Spiritul lui Jupiter modifică la obârsii caracterul. De aceea totdeauna au existat aceste două centre în evoluţia umană; unul este guvernat mai ales de Spiritele lui Venus, celălalt de cele ale lui Jupiter. Mai ales de acestea din urmă se ţinea seama în Misteriile în care s-au întâlnit în final cele trei mari individualităţi ‒ după cum ştiu cei ce au participat anul trecut la ciclul de conferinţe pe care l-am ţinut la München [ 14 ] ‒, individualitatea lui Buddha, a lui Zarathustra (sau Zarathas în încarnarea sa următoare) şi cea a marelui ghid al omenirii pe care îl numim Scitianos. Colegiul format din aceştia sub conducerea unei fiinţe superioare şi-a propus drept sarcină studiul forţelor tainice care trebuie să fie dezvoltate pentru evoluţia omenirii. Şi punctul de pornire al acestor forţe care la obârşii erau legate de cele ale lui Jupiter fusese fixat în prealabil pe harta Pământului, despre care a fost vorba.

În fine, asupra sistemului glandular, dar trecând prin toate celelalte sisteme, asupra sistemului glandular acţionează Spiritele nenormale ale formei, care îşi au centrul în Saturn. În tot ceea ce trebuie considerat ca formând rasa lui Saturn, în tot ceea ce poartă caracterul saturnian se regăseşte ceva ce tinde către amurgul omenirii, ceva care antrenează evoluţia către sfârşitul său, către acest adevărat sfârşit, spre o moarte. Cum se manifestă acţiunea exercitată asupra sistemului glandular, acest lucru îl vedem în rasa indiană. Este ceea ce determină moartea sa, dispariţia sa. Influenţa lui Saturn se exercită, la urma urmei, prin toate celelalte sisteme asupra sistemului glandular; ea produce părţile cele mai dure ale corpului omenesc. Poţi spune deci că această moarte lentă constă într-un fel de osificare, ceea ce aspectul exterior confirmă pe deplin. Priviţi imaginile care îi reprezintă pe indienii de odinioară şi veţi atinge într-un fel cu degetul fenomenul de care vorbim, degenerescenţa rasei lor. Tot ceea ce s-a petrecut altă dată în timpul evoluţiei lui Saturn a devenit la această rasă prezent, actual, într-un mod aparte actual; apoi s-a retras în sine, lăsând fiinţa umană pradă rigidităţii sistemului său osos şi ducând-o la moarte.

Resimţi ceva din această activitate cu adevărat ocultă când vezi că, încă în secolul al XIX-lea, un reprezentant al acestor indieni de altădată putea spune că el purta în el un element care îşi avusese măreţia şi importanţa sa pentru omenire, dar care nu mai putea urma progresul evoluţiei. Avem descrierea unei frumoase scene în care unul din şefii acestui popor în decadenţă se află faţă în faţă cu unul din invadatorii europeni. Încercaţi să vă reprezentaţi ce se petrece în acest „de la inimă la inimă“ între cei doi oameni: unul dintre ei este venit din Europa, celălalt coboară din cei care au emigrat spre vest în epoca infinit îndepărtată a risipirii raselor. Indienii au adus atunci către vest ceea ce avea mare civilizaţia atlanteeană. Ce conta cel mai mult pentru indian? Faptul că el mai putea încă simţi ceva din măreţia, din frumuseţea unei epoci din perioada veche atlanteeană în care diferenţierea raselor se făcea doar simţită, în care, ridicând ochii spre Soare, oamenii puteau percepe Spiritele formei care pătrundeau prin oceanul de ceaţă. Ceea ce contempla atlantul dincolo de acest ocean de ceaţă nu se diviza pentru el în şase sau şapte spirite, ci făcea doar Unul. Influenţa colectivă a şapte Spirite ale formei care se revela astfel omului din vechea Atlantidă el o numea Marele Spirit. Dar el nu primise ceea ce spiritele din Venus, Mercur, Marte şi Jupiter dăduseră Orientului şi datorită cărora s-au creat toate civilizaţiile care înfloreau încă la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest fiu al rasei roşii nu trăise aşa ceva. El rămânea deci la Marele Spirit al unui foarte îndepărtat trecut. Când i se pune în faţă o foaie de hârtie cu numeroase semne minuscule, literele, despre care nu înţelege nimic, atunci lui i se revelă tot ceea ce au făcut ceilalţi care într-un trecut foarte îndepărtat l-au cunoscut pe Marele Spirit. Tot acest lucru lui îi era străin, dar în adâncul sufletului său el îl avea pe Marele Spirit. Discursul său ne-a fost păstrat; el este semnificativ prin aluziile pe care le conţine şi poate fi rezumat astfel: acolo, în solul pe care merg cei care au cucerit ţara noastră, sunt înmormântate oasele fratilor mei. De ce este îngăduit învingătorilor noştri să calce pe mormintele fraţilor mei? Pentru că ei sunt în posesia a ceea ce face măreţia omului alb. Altceva face măreţia omului roşu; este Marele Spirit, care îi vorbeşte în suflul vântului, în foşnetul pădurii, în talazurile apei, în curgerea izvorului, în fulger şi în tunet. Iată Spiritul care, pentru noi, spune adevărul. O, Marele Spirit spune adevărul! Spiritele voastre, cele pe care le aveţi pe această hârtie şi care exprimă ceea ce este mare în ochii voştri, aceste spirite nu spun adevărul. Iată cum îşi exprimă punctul său de vedere acest şef indian. Omul roşu aparţine Marelui Spirit, omul palid aparţine spiritelor care, ca făpturi pitice şi negre ‒ se referă aici la litere ‒, ţopăie pe hârtie; ele nu spun adevărul. ‒ Acest dialog între cuceritor şi ultimul dintre marii şefi indieni este de o importanţă istorică. Vedem aici ce ţine de Saturn şi acţiunea sa, vedem şi ce ia naştere pe Pământ din coacţiunea cu alte spirite, atunci când se întâlnesc două direcţii.

Am văzut deci cum a fost adusă omenirea pe suprafaţa Pământului sub direcţia Elohimilor, a Spiritelor normale ale formei, am văzut apoi cum au ieşit din masa umană cele cinci rase principale; am văzut că ele depind de principalele Spirite nenormale ale formei, cărora noi le-am dat numele celor cinci planete, în timp ce Spiritele normale ale formei trebuie să le căutăm în Soare şi Lună. Vom trece acum la altceva, care vi se va părea mai uşor de înţeles pentru că vom putea să-l legăm de ceea ce ştim deja despre rase şi popoare.