Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121


NOTE

În perioada când au fost ţinute aceste conferinţe, Rudolf Steiner acţiona cu ştiinţa sa despre spirit orientată antroposofic încă în cadrul Societăţii teosofice de atunci şi utiliza termenii de „teosofie“ şi „teosofic“, însă de fiecare dată în sensul cercetării sale spirituale de sine stătătoare (vezi Rudolf Steiner, Cursul vieţii mele). Conform unei indicatii mai târzii a lui Rudolf Steiner, aceste cuvinte au fost înlocuite în această ediţie prin expresiile „ştiinţa spiritului“ şi „spiritual ştiinţific“.

1. Din Cronica Akasha (1904), EC*, 1973, nr. bibl. 11.

* EC = ediţia operelor complete ale lui Rudolf Steiner.

2. Ştiinţa ocultă în rezumat (1910), EC, 1986, nr. bibl. 13 (ca ediţie de buzunar, 1972).

3. Galileo Galilei, 1564‒1642.

4. Johannes Kepler, 1571‒1630.

5. Isaac Newton, 1643‒1727.

6. Vezi nota 1.

7. Vezi, de exemplu, Educaţia copilului din punctul de vedere al ştiinţei spiritului, ediţie extrasă din volumul Luzifer-Gnosis. Articole fundamentale legate de antroposofie şi referate la revistele „Luzifer“ şi „Luzifer-Gnosis“, 1903‒1968, Dornach, 1973.

8. Alfred Percy Sinnett, Esoteric Buddhism, 1883; în germană: Die esoterische Lehre oder Geheimbuddhismus, Leipzig, 1884.

9. Rudolf Steiner, Reîncarnare şi Karmă, reprezentări necesare din punctul de vedere al ştiinţelor naturale moderne / Cum acţionează Karma, ediţie extrasă din volumul Luzifer-Gnosis, Dornach, 1960.

10. Faust, partea I: Prolog în cer (traducere Şt. Augustin Doinaş, Bucureşti, Editura Univers, 1982, p. 53 (n.t.).

11. Vezi nota 1.

12. Vezi nota 2.

13. Ierarhii spirituale şi reflectarea lor în lumea fizică (zodiac, planete, cosmos), zece conferinţe ţinute în Düsseldorf între 12 şi 18 aprilie 1909; EC, 1972, nr. bibl. 110.

14. Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer şi fraţii lui Christos, nouă conferinţe ţinute la München între 23 şi 29 august 1909, EC, 1960, nr. bibl. 113.

15. Manifestările Karmei, unsprezece conferinţe ţinute la Hamburg între 15 şi 29 mai 1910; EC, 1960, nr. bibl. 120.

16. Publius Cornelius Tacitus (55‒120 d. Ch.), istoric roman. Scrierea sa De origine et situ Germanorum este sursa cea mai veche care s-a transmis în legătură cu germanii.

17. Vedele sunt cele mai vechi capodopere ale literaturii indiene.

18. Filosofia Vedanta este o orientare a filosfiei postvedice al cărei principal reprezentant a fost călugărul Sankara (circa 800 d. Ch.); comp. Paul Deussen, Das System des Vedanta, ed. a 2-a, 1906.

19. Georg Friedrich Wilhelm Hegel, 1770‒1831.

20. Johann Gottlieb Fichte, 1762‒1814.

21. Vladimir Sergheievici Soloviov, 1853‒1900.

22. Aurelius Augustinus (354‒430), învăţător al bisericii, sfânt; în opera sa De civitate dei (22 de cărţi), Despre statul divin, el a dezvoltat noţiunea de stat divin.

23. Vezi Rudolf Steiner, Câteva cuvinte în legătură cu Soloviov, ca supliment la cuvântul introductiv la cele „Zece prelegeri despre umanitatea divină“, din vol. II, Opere alese, de Vladimr Soloviov, Stuttgart, 1921.

24. Vezi nota 2.

25. Conferinţă ţinută la Berlin, la 5 octombrie 1906; ediţie extrasă din volumul Cunoaşterea suprasensibilului în epoca noastră şi importanţa ei pentru viaţa actuală, Dornach, 1974.

26. Reapariţia lui Christos în eteric, conferinţă publică ţinută la Oslo (Kristiania) la 13 iunie 1910. Nu există nicio transcriere a acestei conferinţe; comp. Rudolf Steiner, Evenimentul apariţiei lui Christos în lumea eterică, EC, 1965, nr. bibl. 118.

27. Kali Yuga înseamnă „epoca întunecată“, în care oamenii nu au mai putut privi în lumea spirituală.

28. Sabbatai Zewi, 1616‒1675. Vezi J. Kastein, Sabbatai Zewi. Mesia din Izmir, Berlin, 1930.