Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CREŞTINISMUL ESOTERIC

GA 130


IMPULSUL LUI HRISTOS. VIAŢA REALĂ

A doua conferinţă

München, 20 noiembrie 1911

Impulsul lui Hristos a intervenit în evoluţia omenirii cu o forţă atât de energică şi pătrunzătoare, încât undele sale se vor prelungi şi în epocile următoare. În cursul celei de a patra epoci culturale, acest impuls s-a concretizat prin întruparea lui Hristos într-un corp fizic uman. În prezent, noi străbatem o epocă în care acest impuls se va înfâţişa în aşa fel, încât oamenii vor percepe pe Hristos în planul astral sub o formă eterică.

Ieri am auzit [33] că în epoci şi mai îndepărtate în viitor el va fi perceptibil sub forme superioare în sfera esteticului şi a moralei. Când vorbim însă în felul acesta despre impulsul lui Hristos avem de-a face cu adevărat cu idei cărora li se vor împotrivi în modul cel mai categoric tocmai bisericile creştine. Pentru a face ca impulsul lui Hristos să devină, în mod treptat, inteligibil, au fost şi mai sunt necesare în cadrul evoluţiei progresive a omenirii structurări importante. Până în prezent, a lipsit, fără îndoială, posibilitatea ca oamenii să dobândească înţelegerea acestor probleme. Cine cercetează cu atenţie teologiile mai noi, vede cât de dezarmaţi sunt, pe de o parte, adversarii creştinismului, dar pe de altă parte şi cei care se consideră că stau pe tărâmul creştinismului. Mişcarea teosofică occidentală ar fi trebuit să devină curentul spiritual modern care, pornind de la izvoarele corecte şi adevărate, să trezească înţelegere pentru creştinism. Dar rezistenţe dintre cele mai aprige s-au ridicat împotriva acestei năzuinţe.

Este necesar să ne formăm o reprezentare a izvoarelor creştinismului. Din lipsă de timp, nu le putem menţiona acum pe toate. Astăzi ne vom rezuma să dăm unele indicaţii asupra acelora care s-au dezvăluit omenirii cu începere din secolul al XIII-lea.

Începând din secolul al XIII-lea, vieţii spirituale a omenirii i s-a alăturat mişcarea spirituală legată de numele lui Christian Rosenkreutz. Pentru ca ceea ce este legat de acest nume să poată pătrunde în fapt în sânul mişcării spirituale a timpurilor moderne devenise necesară în secolul al XIII-lea o anumită structurare spirituală. În acele timpuri, când omenirii i-a fost interzisă cu desăvârşire viziunea lumii spirituale, s-a constituit un colegiu ce avea să aibă o mare importanţă, format din doisprezece înţelepţi. Acest colegiu reunea, repartizaţi în mod egal pe diferite domenii, tot ceea ce percepţia spirituală a relaţiilor universale putea, atunci, să adune. Şapte dintre aceşti doisprezece primiseră, prin anumite procedee oculte, ceea ce venea, într-o oarecare măsură, prin sfinţii Rishi, ca înţelepciune a umanităţii din perioada atlanteană. Alţi patru dintre aceşti înţelepţi reuniseră în ei, prin procedeele oculte corespunzătoare, ceea ce era legat de Misteriile sacre ale vechilor indieni, ale vechilor perşi, ale egiptenilor şi ale epocii greco-romane. Iar ceea ce a cincea epocă postatlanteană putuse produce până în acel moment era apanajul înţelepciunii celui de al doisprezecelea. Întregul conţinut al vieţii spirituale era deschis celor doisprezece.

Totodată, în acea epocă se ştia că urma să se nască într-un copil o individualitate care trăise în timpul Misteriului de pe Golgota. Această individualitate îşi dezvoltase, trecând prin diferite incarnări, care avuseseră loc între timp, cea mai profundă fervoare, dăruire de sine şi dragoste. Colegiul celor doisprezece înţelepţi luă acest copil, curând după naşterea sa, sub stricta lor îngrijire. Complet izolat de lumea înconjurătoare, copilul se afla exclusiv sub influenţa lor; ei erau educatorii lui şi în ce priveşte îngrijirea corporală. Copilul se dezvolta într-un mod cu totul deosebit, astfel că înalta spiritualitate pe care o purta în sine în urma multelor incarnări se exprima acum în corporalitatea sa fizică exterioară. De fapt, slăbit şi bolnăvicios, corpul său devine în mod miraculos translucid, transparent. Copilul a crescut şi s-a dezvoltat cu această particularitate; un spirit luminos, strălucitor locuia într-un corp transparent. Prin procedee ale unei educaţii de o imensă înţelepciune a fost iradiat sufletul său cu tot ceea ce putea să vină spre el, provenind din timpurile pre şi postatlanteene, prin intermediul celor doisprezece înţelepti. Prin forţe profund sufleteşti şi nu prin intelect au fost reunite în sufletul acestui copil comorile de înţelepciune. La un moment dat, copilul a căzut într-o stare cu totul aparte, a încetat să mai mănânce şi a fost cuprins de un fel de paralizie a tuturor activităţilor vitale exterioare, apoi întreaga înţelepciune pe care copilui o primise a început să reiradieze ca o strălucire asupra celor doisprezece. Fiecare din ei primeşte înapoi ceea ce dăduse, dar într-o fonnă transformată. Cei doisprezece bărbaţi au gândit atunci: Abia acum am primit ca pe o unitate atotcuprinzătoare cele douăsprezece religii şi concepţii despre lume! Şi de atunci în cei doisprezece a trăit ceea ce noi numim acum creştinismul rosacrucian. După aceea, copilul nu a mai trăit mult timp. În lumea exterioară această individualitate o numim Christian Rosenkreutz. Acest nume i s-a atribuit însă abia în secolul al XIV-lea. Atunci, această individualitate a revenit pe Pământ şi a trăit peste o sută de ani. Dar ea a acţionat întotdeauna, chiar şi atunci când nu era incarnată într-un corp fizic, prin corpul său eteric, astfel încât prin influenţa sa să se dezvolte în continuare adevăratul creştinism, pentru ca el să devină o sinteză a tuturor marilor religii şi concepţii despre lume. Christian Rosenkreutz a acţionat şi acţionează în continuare până în zilele noastre, fie ca fiinţă umană incarnată, fie prin corpul său eteric, străluminând în ceea ce în Occident a înflorit ca temelie a sintezei marilor religii. În prezent, influenţa lui devine din ce în ce mai mare: Câte un om căruia nu i-am atribui acest lucru este un ales al lui Christian Rosenkreutz. Putem menţiona, în prezent, un semn prin care Christian Rosenkreutz îşi alege oriunde adepţii. Mulţi oameni pot să descopere acest semn în cursul vieţii lor. El se poate arăta în mii de feluri, dar toate acestea se reduc la un singur tip, pe care îl putem caracteriza prin următoarea descriere.

Alegerea poate avea loc, de exemplu, în felul următor. Să presupunem că cineva întreprinde o acţiune şi se străduieşte să obţină un succes în această întreprindere, acţionând în mod corespunzător pentru a-şi atinge scopul. Şi în timp ce se lansează în lucrarea sa – el poate fi un om cu o mentalitate strict materialistă – aude deodată o voce: Opreşte-te în ce vrei să faci! – şi el îşi dă seama că nu fusese o voce fizică. Să presupunem acum că el se opreşte din acţiunea sa, că renuntă la planul său şi atunci va observa că dacă nu făcea acest lucru şi continua să meargă spre scopul pe care şi-l propusese l-ar fi pândit un pericol de moarte.

Două elemente sunt necesare pentru a recunoaşte cu precizie intervenţia: primul, că avertismentul dat venea din lumea spirituală şi, al doilea, că cel în cauză îşi putea găsi moatea dacă şi-ar fi continuat acţiunea. Viitorului discipol îi apare următoarea situaţie: Tu ai fost, de fapt, salvat printr-un avertisment venit dintr-o lume în care nu te găseşti deocamdată. Ai fost cu adevărat, în condiţiile lumii terestre, în care te afli acum, deja mort, dar faptul că totuşi trăieşti, viaţa care ţi-a rămas pe mai departe trebuie să o consideri ca pe un dar care ţi s-a făcut din lumea spirituală. Şi când omul îşi va da seama de aceasta va lua hotărârea de a acţiona, de acum înainte, într-o mişcare spirituală. Dacă ia această hotărâre, atunci are loc şi alegerea. Aşa începe Christian Rosenkreutz să-şi adune adepţii, şi mulţi, dacă sunt suficient de atenţi, vor descoperi că au trăit un asemenea eveniment de natură spirituală.

Oamenii despre care se poate spune că au fost legaţi în felul acesta de Christian Rosenkreutz sau care se leagă în prezent sunt aceia în care trebuia să ia fiinţă mai întâi o concepţie mai profundă a esoterismului creştin. Din acest curent spiritual care se leagă de Christian Rosenkreutz porneşte cel mai viguros ajutor pentru a face inteligibil în vremurile noastre impulsul lui Hristos. Calea a fost pregătită deja de mult timp: aproximativ cu o sută de ani înainte de Misteriul de pe Golgota, de către Jeshu ben Pandira, a cărui misiune principală a fost să pregătească drumul lui Hristos. El avea un discipol, Matthai, al cărui nume s-a transmis mai târziu urmaşului său care a trăit în timpul lui Iisus din Nazaret. Lucrul cel mai important pe care l-a făcut Jeshu ben Pandira a constat în aceea că a pregătit Evanghelia după Matei. Ceea ce se referă la aceasta este preluat dintr-un străvechi ritual de iniţiere. Textul a fost alcătuit prin preluarea conţinutului din vechile Misterii, de exemplu, pasajul care se referă la Ispitire sau altele. Toate acest procese care se deruleză în cadrul evoluţiei omenirii trebuie să se împlinească şi pe planul fizic. Atunci ele au fost aşternute pe hârtie de discipolul său.

Lui Jeshu ben Pandira nu i s-a iertat vina de a fi prezis un lucru de mare greutate, el a fost lapidat şi apoi legat de o cruce. Câţiva din adepţii săi au păstrat – deşi ascuns cu multă grijă – acest străvechi document. Ceea ce s-a petrecut mai târziu ne este cunoscut cel mai bine din ceea ce însuşi Ieronim, acest mare părinte al Bisericii, a relatat despre aceasta: el a primit Evanghelia după Matei de la o sectă creştină [34]. În timpul său exista un mic grup creştin care păstra documentul în mod secret, dar prin anumite relaţii a ajuns în posesia sfântului Ieronim*. El a primit din partea episcopului sarcina de a-l traduce. El însuşi povesteşte acest fapt. Dar în acelaşi timp spune că documentul era scris în aşa fel, încât nu ar fi trebuit să fie comunicat cuiva din afara cercului. A acceptat totuşi să-l traducă, dar de o asemenea manieră, încât ceea ce trebuia să fie ascuns să rămână mai departe ascuns. Mai mult, spune că nici el nu înţelege acest document. Ceea ce s-a obţinut în aceste condiţii s-a scris în aşa fel în limbajul profan, încât putea exprima un lucru într-un fel, un altul în alt fel. Aşa a ajuns textul transmis posterităţii. Realitatea este că, de fapt, lumea nu are încă Evangheliile propriu-zise. Astfel se justifică faptul că astăzi ele sunt explicate din nou cu ajutorul investigaţiilor spirituale, recurgându-se la citirea Cronicii Akasha, deoarece numai acolo se poate găsi forma lor originală.

* Hieronymus (347–420), părinte şi doctor al bisericii latine, a tradus Biblia în limba latină „vulgară“. (Nota trad.)

Trebuie să ne fie foarte clar că în forma sa adevărată creştinismul trebuie scos din moloz. Cât de necesară este această atitudine ne arată, între altele, şi faptul că, de exemplu, în Franţa, în 1873 au fost recenzaţi cei despre care se mai putea spune că prin viaţa lor interioară sunt catolici. S-a constatat că numai o treime erau catolici, celelalte două treimi nu mai aveau nici o legătură cu catolicismul. Şi aceştia nu erau desigur dintre cei care nu ar fi avut nevoie de religiozitate. Noi trăim efectiv în aşa fel, încât aspiraţiile religioase tind către Hristos, dar trebuie ca adevăratele izvoare ale creştinismului să fie găsite din nou. Vedem că spre acest ţel curge curentul spiritual care porneşte de la Jeshu ben Pandira, unindu-se cu cel care, de la începutul secolului al XIII-lea, este legat de Christian Rosenkreutz.

Mai este necesar să ştim şi că printre particularităţile fiecăreia din incarnările lui Bodhisattva este faptul că el nu poate fi recunoscut în anii tinereţii. Abia la o vârstă cuprinsă între treizeci şi treizeci şi trei de ani are loc o puternică transformare, prin care această personalitate devine cu totul alta. La fel s-a întâmplat la această vârstă cu individualitatea lui Moise sau a lui Abraham, care au preluat personalitatea unui astfel de Bodhisattva.

Aproximativ peste trei mii de ani, Bodhisattva se va înălţa la demnitatea de Buddha, de Maitreya Buddha. Atunci el va acţiona din lumea spirituală astfel încât va turna în inimile oamenilor o moralitate magică. În felul acesta acţionează în comun curentul oriental al lui Maitreya Buddha cu cel occidental, legat de Christian Rosenkreutz.