Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CREŞTINISMUL ESOTERIC

GA 130


NOTELE EDIŢIEI GERMANE


Conferinţele reunite în acest volum apar pentru prima dată sub această formă. Conferinţele ţinute de Rudolf Steiner nu erau destinate pentru tipar şi nu au fost revăzute de el. Din această cauză, nici textul volumului şi nici titlurile conferinţelor nu îi aparţin. În măsura în care conferinţele erau, ulterior, publicate, titlurile au fost date de Marie Steiner.

Stenogramele păstrate nu sunt nici ele unitare, sunt chiar foarte diferite, în funcţie de stenograf. Unele sunt redactate aproape cuvânt cu cuvânt, altele au lipsuri chiar sensibile, iar altele sunt numai rezumate.

(1) Prefata a fost redactată de Marie Steiner cu ocazia publicării separate a conferinţelor din Lugano şi Locarno (în 1947). Ultima parte din Prefaţă este preluată din Cuvântul înainte scris cu ocazia publicării conferinţei ţinute la 18 decembrie 1912 (neinclusă în prezenta traducere – nota trad.).

(2) Helena Petrovna Blavatsky, născută von Hahn (la Iekaterinoslav, Rusia,1831, şi decedată la Londra, 1891), a întemeiat în 1875, împreună cu colonelul H.S. Olcott, la New York, Societatea teosofică, al cărei centru a fost mutat curând în India, la Adyar lângă Madras.

(3) The Secret Doctrine: The synthesis of science, religion and philosophy, vol. I Cosmogenesis; vol. II Anthropogenesis, Londra,1888. Un al treilea volum a apărut postum sub îngrijirea doamnei Annie Besant, Londra, 1897.

(4) Max Müller (1823–1900). Unul din cei mai importanţi orientalişti din secolul al XIX-lea; Deussen (1845–1919). Filosof şi indolog.

(5) A se vedea lucrarea autobiografică a lui Rudolf Steiner Mein Lebensgang (apărută şi în limba română – nota trad.).

(6) A se vede ciclul de opt conferinţe ţinut de Rudolf Steiner la Dornach în iunie 1923 (GA 258) (netradus în limba română – nota trad.).

(7) În legătură cu aceasta a se vedea ciclul de cinci conferinţe ţinute de Rudolf Steiner la Stuttgart şi Berlin, între 23 ianuarie şi 5 martie 1912 (GA 135 – lucrarea a apărut în limba română sub titlul Reincarnare şi Karma, la Iaşi, în 1993; nota trad.).

 (8) a) În lucrarea Die Welträtsel, Bonn,1899.

  b) Matthai a fost un discipol al lui Jeshu ben Pandira. A se vedea ciclul de 12 conferinte ale lui Rudolf Steiner, Evanghelia după Matei, ţinut la Berna în septembrie 1910 (GA 123).

(9) Comparaţi cu cele spuse de Marie Steiner în Prefaţă.

(10) 1899 este sfârşitul „epocii întunericului Kali-Yuga“, care a durat de la 3101 î.Hr. până la 1899 d.Hr. 

(11) Vladimir Soloviev (1853–1900). Opere alese, 5 volume, traduse din limba rusă în germană de Harry Kohler (Harriet von Vacano).

(12) Rudolf Steiner, Evanghelia după Luca, 10 conferinţe ţinute la Basel, septembrie 1909 (GA 114)

(13) Nirmanakaya. În literatura orientală desemnare pentru corpul unei fiinţe ridicată la demnitatea de Buddha, după ce şi-a terminat evoluţia pe Pământ.

(14) Ioan din Damasc. Legenda lui Balaam şi Iosafat. O primă traducere în germană după un text grecesc, în 1847.

(15) Prüfung der Seele (Încercarea sufletului), a doua dramă-morală din cele patru scrise de Rudolf Steiner.

(16) Celsus. Filosof roman, a scris către mijlocul secolului al II-lea d.Hr. Cuvântul adevărat, prima polemică filosofică împotriva creştinismului.

(17) Urim... Tummim, cuvinte ebraice care înseamnă „strălucire“ şi „înţelepciune“. A se vedea şi Moise, Cartea a doua, cap. 28.

(18) Iosafat este sinonim cu denumirea de Bodhisattva. A se vedea şi nota nr. 14.

(19) Sabbatai Zewi (1626–1676) se declară în 1666 Mesia, dar apoi trece la islamism. În 1930 apare o lucrare a lui J. Kastein, intitulată Sabbatai Zewi, Mesia din Ismir.

(20) Christian Rosenkreutz. Personalitate legendară din secolul al XIV-lea, nefiind recunoscută pe plan istoric, cunoscută public prin două scrieri apărute anonim, de origine rosacruciană, Fama Fraternitatis sau Descoperirea frăţietăţii a înaltului şi onorabilului Ordin al R.C., Kassel 1614 şi Confesio Fraternitatis sau Mărturisirea lăudatei frăţietăţi a preaonoratei Rosa-Cruce, Kassel, 1615, după care un german de origine nobilă a trăit între 1378 şi 1484, acesta fiind Christian Rosenkreutz. Numele se întâlneşte însă pentru prima dată în 1604, iar în 1616 apare la Strasbourg, tipărită anonim, lucrarea Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, al cărui autor a fost un anume Johann Valentin Andreae, ca purtător al inspiraţiei lui Christian Rosenkreutz. În 1917/1918, Rudolf Steiner publică în revista „Das Reich“ un articol intitulat „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz“. O ediţie nouă a lucrării lui J. Valentin Andreae a apărut în 1957.

(21) Figurile secrete ale rosacrucienilor dateză din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, cuprind trei Caiete, Altona, 1785–1788 (anonime). Caietul I , include o dizertaţie a lui Henricus Madathanus Theosophus, „Aureum Seculum Redivivum“, apărută în 1621.

(22) Henricus Madathanus Theosophus – pseudonim-anagramă al lui Hadrianus din Munsicht (Adrian din Mynsicht; Mynsicht este de asemenea o anagramă a numelui propriu de familie Symnicht, la origine Seumenicht, un alchimist care a descris primul monosodiul de potasiu şi antimoniul (tartrul). Era fiul unui pastor şi a trăit între 1590–1638.

(23) H.P. Blavatsky, Isis unveiled (Isis dezvăluită), lucrare în două volume, apărută în 1877 la New York, considerată ca o capodoperă pentru înţelegerea teologiei, ştiinţei şi misticii vechi şi noi.

(24) Maximilian Drossbach (1810–1884) a scris în 1849 o lucrare intitulată Repetarea naşterii sau soluţia problemei nemuririi pe cale empirică şi în conformitate cu legile naturale cunoscute. Apoi, fără a-şi dezvălui numele, a instituit un premiu de 40 de ducaii de aur pentru publicarea celei mai bune realizări a ideilor cuprinse în lucrarea sa. Premiul a revenit lui Gustav Widenmann (1812–1876) pentru broşura sa intitulată Idei despre nemurire ca repetare a vieţii pământeşti, apărută la Viena în 1851. Broşura a fost retipărită în 1961.

(25) Henrich Khunrath – medic practician şi autor a numeroase scrieri de alchimie (1560–1605).

(26) Ideea se găseşte în dialogurile lui Platon Menon şi Protagoras.

(27) Citatul din Schopenhauer, textual sună astfel: „Rezultă că a predica morala este uşor, a promova morala este greu“. (În lucrarea sa fundamentală Despre Voinţa în Natură, apărută la Frankfurt, în 1836.)

(28) În textul german este menţionat cuvântul mehr („mai mult“) în loc de Meer („mare“). Deci corect „o mare a răului“.

(29) Max Planck (1858–1947), fondator al teoriei cuantelor, enunţată în conferinţa ţinută la 23 septembrie 1910.

(30) Dr. Joseph Breuer, medic internist vienez. Rudolf Steiner îl menţionează şi în autobiografia sa, precum şi într-o conferinţă din 10 noiembrie 1917 despre psihanaliză.

(31) Schubert, Gotthilf Heinrich von (1780–1860), filosof naturalist. A scris Istoria sufletului, Stuttgart, 1839.

(32) Volkelt, Johann (1848–1930). A scris Fantezia visului, 1875. Rudolf Steiner îl mai menţionează în lucrarea Enigmele filosofiei.

(33) Referire la conferinţa publică ţinută la München, la 19 noiembrie 1911, De la Paracelsus la Goethe, din care nu s-a păstrat nici o stenogramă.

(34) A se vedea ciclul de conferinţe al lui Rudolf Steiner De la Iisus la Hristos, octombrie 1911 (GA 131).

(35) Referire la conferinţa publică din 1 decembrie 1911, ţinută la Nürnberg, din care nu s-a păstrat nici o stenogramă.

(36) Până în prezent pesonajul nu a putut fi identificat.

(37) Se referă la aceeaşi conferinţă din 1 decembrie 1911.

(38) Rudolf Steiner, Apocalipsa lui Ioan, ciclu de conferinţe, iunie 1908 (GA 104).

(39) Ambele conferinţe sunt cuprinse în acest volum.

(40) Citatul este luat din opera lui Goethe Maxime în proză.

(41) A se vedea Prefaţa de Marie Steiner.

(42) Edouard Schuré – referire la lucrarea acestuia Copiii lui Lucifer, piesă de teatru.

(43) Nu a fost identificat până în prezent.

(44) Troxler, Ignaz Paul Vital (1780–1866), medic şi pedagog, Prelegeri despre filosofie, Berna,1835, şi Privind în fiinţa omului, 1811.

(45) Ciclu de opt conferinţe, Fiziologie ocultă, ţinut la Praga, martie 1911(GA 128).