Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CREŞTINISMUL ESOTERIC

ŞI CONDUCEREA SPIRITUALĂ A OMENIRII

GA 130


14 conferinţe ţinute în anii 1911–1912 în diferite oraşe


Traducerea din limba germană de Victor Oprescu

Titlul original : Das esoterische Christentum und
die geistige Führung der Menschheit


Nr.curent în bibliografia generală GA 130

Traducerea s-a facut după ediţia germană, 1962,
Verlag des Rudolf Steiner Nachlassverwaltung Dornach/Schweiz

© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 1998



COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog Dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Concepţia grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN
Tehnoredactare computerizată: MIHAELA BRAŞOVEANU




ISBN 973-9243-62-2


coperta cartii

coperta spate

COPERTA IV

„Credinţa, dragostea, speranţa sunt cele trei niveluri ale fiinţei umane de care depind în întregime şi viaţa şi sănătatea noastră, şi fără de care omul un poate exista…Fiinţa umană, cu natura sa compusă din cele patru elemente, nu poate dura dacă cele 3 învelişuri un sunt pătrunse, iluminate şi fortificate de credinţă, iubire şi speranţă, de forţele fundamentale ale corpului astral, ale corpului eteric şi ale corpului fizic pe care le avem.“

Rudolf Steiner




Conferinţele reunite în acest volum nu fac parte dintr-un ciclu unitar, ele au fost ţinute la date şi în locuri diferite. De aceea, cititorul va observa unele repetări pe care este rugat să le considere inevitabile, date fiind circumstanţele.

 (Nota traducătarului)



CUPRINS

Prefaţă de Marie Steiner

Impulsul lui Hristos în devenirea istorică — Conferinţa ILugano, 17 septembrie 1911

Impulsul lui Hristos în devenirea istorică — Conferinţa a II-aLugano, 19 septembrie 1911

Buddha Şi Hristos. Sfera BodhisattvilorMilano, 21 septembrie 1911

Creşinismul rosacrucian — Conferinţa INeuchâtel, 27 septembrie 1911

Creşinismul rosacrucian — Conferinţa a II-aNeuchâtel, 28 septembrie 1911

Eterizarea sângelui. Intervenţia lui Hristos eteric în evoluţia PământuluiBasel, 1 octombrie 1911

Jeshu ben Pandira — cel care pregăteşte înţelegerea impulsului dat de Hristos. Karma — conţinut al vieţii — Conferinţa ILeipzig, 4 noiembrie 1911

Jeshu ben Pandira — cel care pregăteşte înţelegerea impulsului dat de Hristos. Karma — conţinut al vieţii — Conferinţa a II-aLeipzig, 5 noiembrie 1911

Impulsul lui Hristos. Viaţa reală — Conferinţa IMünchen, 18 noiembrie 1911

Impulsul lui Hristos. Viaţa reală — Conferinţa a II-aMünchen, 20 noiembrie 1911

Credinţă, iubire, speranţă — trei trepte ale vieţii umane — Conferinţa INürnberg, 2 decembrie 1911

Credinţă, iubire, speranţă — trei trepte ale vieţii umane — Conferinţa a II-aNürnberg, 3 decembrie 1911

Eul universal şi eul uman. Entităţi microcosmice suprasensibile. Natura lui HristosMünchen, 9 ianuarie 1912

Cele şapte principii ale macrocosmosului şi legătura lor cu fiinţa umană Stuttgart, 28 noiembrie 1911

Notele ediţiei germane




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER

Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“. După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase variante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli“.

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Mein Lebensgang (Viaţa mea), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.