Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

REÎNCARNAREA ȘI KARMA
ȘI SEMNIFICAȚIA LOR PENTRU CULTURA PREZENTULUI

GA 135


NOTE

Conferința I, Berlin

  1. Cu observaţiile… care au fost întrerupte în răstimpul adunării noastre generale… Aşadar în timp ce examinările de care ne-am ocupat în toamnă: Rudolf Steiner se referă aici la ultimele sale conferinţe din ramura de la Berlin: Evoluţia din punctul de vedere al veracităţii, 5 conferinţe ţinute la Berlin din 31 octombrie până în 5 decembrie 1911, GA 132.
  2. în mica lucrare Reîncarnarea şi karma, reprezentări necesare din punctul de vedere al ştiinţelor moderne ale naturii: Berlin 1903, din «Lucifer-Gnosis 1903-1908», GA 34, şi ca ediţie separată.
  3. Niels Henrik Abel, 1802-1829, matematician, renumit prin întemeierea teoriei funcţiilor eliptice şi a teoriei generale a integralelor funcţiilor algebrice.
  4. Astfel, eu cunosc o persoană: nu se ştie la cine se referă aici Rudolf Steiner.
  5. intră în încarnarea următoare în formarea interioară a organelor: vezi Rudolf Steiner, Corespondenţe între microcosmos şi macrocosmos – Omul, o hieroglifă a Universului, 16 conferinţe, Dornach 9 aprilie până pe 16 mai 1920, GA 201.

Conferința a II-a, Berlin

  1. în ultima seară de întâlnire pe ramură: prima conferinţă din acest volum.
  2. Otto von Bismarck, 1815-1898, «Gânduri şi amintiri».
  3. menţionat deja şi aici: în prima conferinţă a acestui volum.
  4. În timp ce în lumea fizică ceea ce îşi actualizează omul prin reprezentări poate fi preluat, de fapt, numai exprimat prin materialul fizic, ceea ce poate fi uşor trecut cu vederea: acest pasaj neclar este în notiţele altor participanţi, în felul următor: „După moarte nu ne formăm reprezentări în felul în care ni le formăm aici, ci acolo vedem reprezentările, acolo ele sunt percepţii. În timp ce în lumea fizică reprezentările sunt aduse cu impresiile exterioare, iar acestea pot fi uşor scăpate din vedere, după moarte lucrurile stau altfel. După moarte, omul nu poate vedea roşul şi albastrul, aşa cum le vede aici în planul fizic, dar în loc de aceasta el vede reprezentările, tot ceea ce ajunge să cunoască aici conform reprezentărilor, chiar noţional.
  5. Friedrich Hebbel, Opere complete, ediţie îngrijită de Richard Maria Werner, Berlin 1901 ş.u., Partea a 2-a: Jurnale, vol. 1, pag. 392, nr. 1745: „După călătoria sufletului, este posibil ca Platon să fie bătut pe băncile unei şcoli, pentru că nu îl înţelege pe Platon”.
  6. Ce conţinut purtăm cu noi în viaţa noastră sufletească?: vezi, în acest sens, Rudolf Steiner, Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie, 12 conferinţe, Berlin 1909-1911, GA 115.
  7. Arthur Schopenhauer, 1788-1860.
  8. exemplul a fost expus de mine şi în altă parte: vezi Creştinismul esoteric şi conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
  9. Christian Rosenkreutz… individualitate despre care vom mai putea vorbi: la Berlin, acest lucru s-a realizat în conferinţa din 22 decembrie 1912 din GA 141, Viaţa dintre moarte şi o nouă naştere în raport cu faptele cosmice.

Conferința a III-a, Berlin

  1. examinărilor pe care le-am început ultima dată aici: se referă la primele două conferinţe din acest volum.
  2. Mişcarea antroposofică trebuie diferenţiată strict – cel puţin în gândurile noastre – de orice organizaţie socială: până în anul 1923, Rudolf Steiner a diferenţiat mereu Mişcarea de Societate; între 1913 şi 1923 el însuşi nu a avut o altă poziţie în Societate, decât aceea de învăţător şi sfătuitor. La întemeierea Societăţii Antroposofice Generale ca Societate internaţională cu sediul la Goetheanum, Dornach, el a încercat să unească Mişcarea cu Societatea, preluând personal prima preşedinţie. Vezi: Rudolf Steiner, Congresul de Crăciun de la întemeierea Societăţii Antroposofice Generale, GA 260, şi Constituirea Societăţii Antroposofice Generale şi a Universităţii Libere pentru Ştiinţă Spirituală. Reclădirea Goetheanumului, GA 260a.
  3. că există forţe şi entităţi luciferice: Ştiinţa ocultă în schiţă, GA 13.
  4. mistici ca Jakob Böhme, 1575-1624, sau [Emanuel] Swedenborg, 1688-1772: vezi în această privinţă, de exemplu, conferinţa de la Dornach din 23 septembrie 1923 din GA 225, Trei perspective ale antroposofiei.
  5. «Educarea neamului omenesc» a lui Lessing: Gotthold Ephraim Lessing, 1729-1781; lucrarea sa a apărut în 1780. Ultimele trei paragrafe din cele o sută tratate acolo, sună astfel:
        „§98. De ce să nu revin adesea, devreme ce sunt trimis să dobândesc noi cunoştinţe şi noi capacităţi? Oare iau cu mine o dată atât de multe încât osteneala de a veni din nou nu se merită? / §99. De aceea nu? – Sau pentru că uit că am fost deja aici? Este bine că uit aceasta. Amintirea stărilor mele anterioare ar duce doar la o folosire incorectă a celor actuale. Dar oare ceea ce trebuie să fi uitat acum, l-am uitat pentru veşnicie? / §100. Sau, deoarece în felul acesta s-ar pierde pentru mine prea mult timp? – Pierde? – Şi ce aş avea de pierdut? Nu este toată veşnicia a mea?”
  6. în conferinţa publică: «Copernic şi timpul său în lumina ştiinţei spirituale», Berlin 15 februarie 1912, în Istoria umană în lumina ştiinţei spirituale, 16 conferinţe din 19 octombrie 1911 până pe 28 martie 1912, GA 61.
  7. Astfel, am vorbit despre misiunea mâniei, despre conştiinţa omenească, despre rugăciune: vezi Rudolf Steiner, Metamorfoze ale vieţii sufleteşti / Calea trăirilor sufleteşti, 18 conferinţe, Berlin 1909/10, GA 58 şi 59.
  8. Dacă urmăriţi o conferinţă cum a fost ultima conferinţă publică: «Moartea la om, animal şi plantă», conferinţa din 29 februarie 1912, din Istoria umană în lumina cercetării spirituale, 16 conferinţe, Berlin 1911/12, GA 61.
  9. ceea ce se practică la teosofi… [Nota 9b] Opoziţia faţă de noi…: Rudolf Steiner se referă aici la confruntarea de atunci cu Societatea Teosofică. Vezi Istoria şi condiţiile Mişcării antroposofice în raport cu Societatea antroposofică, GA 258.

Conferința a II-a, Stuttgart

  1. Vezi, în acest sens, Rudolf Steiner, Știinţa spirituală şi problema socială (trei articole, 1905, 1906); în „Luzifer-Gnosis”, GA 34.
  2. Nikolaus Kopernikus (1475-1543), De revolutionibus orbium coelesticum  libri VI, dedicată lui Paul III, tipărită în 1543 la Nürnberg, între 1615-1822, la Indexul emis de Sacrum Officium.
  3. Fizicianul Léo Foucault (1819-1868) a demonstrat în anul 1851, în Panteonul de la Paris, rotaţia Pământului, folosind un pendul oscilator.
  4. Un cuvânt creat de Herbert Spencer (1820-1903).
  5. Vezi, de exemplu, conferinţa din 28.5.1910; în Manifestările karmei, GA 120.