|
Aseară v-am descris drumul care conduce sufletul omenesc la observarea acelei lumi spirituale care stă ascunsă în spatele lumii fizice sensibile şi am atras atenţia asupra a două categorii de entităţi spirituale pe care privirea ocultă le descoperă atunci când înlătură vălul care acoperă lumea sensibilă în modul descris ieri. Astăzi vom vorbi despre alte două categorii de spirite ale naturii. O anumită categorie se arată privirii oculte exersate când se observă veştejirea şi moartea treptată, să spunem, din lumea plantelor, vara târziu sau toamna, îndeosebi moartea treptată a entităţilor din natură. Când plantele încep să dezvolte fructe, această dezvoltare poate fi lăsată să acţioneze asupra sufletului, aşa cum am arătat în conferinţa de ieri. Şi, tot aşa cum am arătat ieri, primim, pentru imaginaţiunile noastre, impresii de la entităţile spirituale care sunt implicate în fenomenele de veştejire sau de moarte treptată a entităţilor naturii. Dacă ieri am spus că plantele, primăvara, sunt parcă trase în sus, din pământ, de anumite entităţi a căror structură suferă o continuă metamorfoză, acum putem spune că după ce plantele au crescut, s-au dezvoltat, apare momentul când ele urmează, în mod necesar, să se veştejească şi atunci intervin alte entităţi, despre care nici măcar nu putem spune că şi-ar schimba necontenit forma, ci numai că nu au nici o formă. Ele ne apar strălucind ca nişte fulgere, licărind ca nişte mici meteoriti, pentru a dispărea imediat; aşa ne apar ele, ca nişte fulgere care dispar imediat, astfel că, propriu-zis, nu au nici un fel de formă; se abat asupra Pământului, sunt ca nişte lumini meteoritice rătăcitoare, când strălucind, când stingându-se. Aceste entităţi sunt legate, în primul rând, de maturizarea, de creşterea a tot ce există în regnurile naturale. Pentru ca fiinţele să se poată dezvolta în regnurile naturii există aceste forţe sau entităţi. Pentru privirea ocultă, asemenea entităţi sunt perceptibile numai atunci când ea se concentrează asupra aerului, şi anume asupra unui aer cât se poate de curat. Ieri am descris cea de a doua categorie de entităţi din natură, arătând că ele pot fi descoperite când lăsăm să acţioneze asupra noastră apa care se pulverizează sau care se aglomerează sub forma norilor, sau în alt mod. Dacă vrem, însă, să obţinem imaginea acestor entităţi care se aprind ca nişte meteori, pentru ca imediat să dispară fulgerător, trebuie să acţioneze asupra sufletului nostru un aer cât mai lipsit de vapori de apă, străbătut de lumina şi căldura Soarelui. Aceste entităţi trăiesc oarecum invizibile în aerul lipsit de vapori de apă, absorbind cu aviditate lumina de care este saturat şi pe care îl fac să strălucească şi să lumineze. Aceste entităţi se pleacă apoi, de exemplu, asupra lumii vegetale sau chiar asupra lumii animale şi au în grijă procesele de maturizare.
Prin felul cum ajungem la aceste entităţi, vedem deja că,
într-o
anumită privinţă, ele ţin de ceea ce în ştiinţa spiritului,
încă din
timpuri străvechi, se cheamă „elemente“. Ceea ce am prezentat ieri
drept prima clasă a acestor entităţi, o întâlnim când
coborâm în
adâncul Pământului, când pătrundem în partea
solidă a planetei noastre;
acolo ies la iveală pentru imaginaţiunea noastră entităţi care au o
formă precisă, statornică şi le putem numi spirite ale naturii solide
sau spirite ale Pământului. A doua categorie pe care am descris-o
ieri
am întâlnit-o în apa care se aglomerează sau se
pulverizează şi de
aceea putem lega aceste entităţi spirituale de ceea ce ocultismul din
toate timpurile a numit elementul fluid sau elementul apă. În
acest
element, ele se metamorfozează, preluând totodată rolul de a
trage din
sol tot ceea ce creşte, ceea ce lăstăreşte. De asemenea, cu elementul
aer, cu aerul cel mai uscat posibil sunt legate acele entităţi
spirituale despre care vom vorbi astăzi. Se poate vorbi, deci, despre
Spirite ale pământului, ale apei şi ale aerului.
Putem să luăm în discuţie şi o a patra categorie de astfel de
entităţi spirituale. Privirea ocultă poate face cunoştinţă cu ele, dacă
alege motnentul când o floare ajunge să formeze fructele şi
germenul,
şi observă apoi cum germenul creşte treptat, devenind o nouă plantă.
Numai într-o asemenea conjunctură poate - altfel este mai greu -
să se
observe a patra categorie de entităţi din natură; ele sunt păstrătorii
tuturor germenilor şi seminţelor din natură. Ele se comportă ca
paznicii seminţelor care provin de la o generaţie de plante sau de la
alte fiinţe din natură până la generaţia următoare. Aceste
entităţi,
păstrătoare ale seminţelor sau germenilor, făcând posibil, prin
aceasta, ca pe Pământ să apară mereu şi mereu aceleaşi fiinţe,
convieţuiesc cu căldura planetei noastre, cu ceea ce s-a numit
dintotdeauna elementul foc sau elementul căldură. Din această cauză şi
forţele seminţelor sunt legate de un anumit grad de căldură, de o
anumită temperatură. Când privirea ocultă observă cu exactitate,
ea
constată că această modificare necesară a căldurii mediului este chiar
elementul de care are nevoie sămânţa sau germenele pentru a se
coace,
că această transformare de căldură nevie în căldură vie este
realizată
de astfel de entităţi. Din această cauză, ele pot fi numite şi Spirite ale căldurii sau Spirite ale focului. Deocamdată am
făcut cunoştinţă cu patru categorii de Spirite elementare ale naturii
(mai multe vom afla în conferinţele viitoare), care au o anumită
relaţie cu ceea ce numim elementele pământ, apă, aer şi foc, ca
şi cum
aceste entităţi şi-ar avea teritoriul lor în aceste elemente, aşa
cum
omul însuşi îşi are teritoriul său pe întreaga
planetă. Aşa cum oml
este, aici pe Pământ, la el acasă, faţă de Univers, la fel se
află ca
acasă aceste entităţi în cele patru elemente menţionate.
Ieri am atras atenţia asupra faptului că aceste diverse
entităţi au pentru întregul Pământ, pentru toate regnurile
sale şi
pentru lumea terestră fizică aceeaşi importanţă pe care o are corpul
eteric sau vital pentru fiecare om în parte. Diferenţa este, după
cum
am spus ieri, că la om corpul eteric este o unitate, în timp ce
corpul
eteric al Pământului constă din multe, din foarte multe asemenea
Spirite ale naturii, care, la rândul lor, se împart
în patru categorii.
În colaborarea vie a acestor fiinţe constă corpul eteric sau
vital al
Pământului. Acesta nu este, deci, o unitate, ci o pluralitate, o
diversitate. Dacă vrem să cunoaştem acest corp eteric al
Pământului, cu
ajutorul privirii oculte, este necesar, aşa cum am arătat ieri, să
facem ca lumea fizică să acţioneze moral asupra noastră şi prin aceasta
să dispară vălul care o acoperă. Atunci devine vizibil ceea ce se
ascunde în mod nemijlocit în spatele acestui văl, corpul
eteric al
Pământului.
Ce se întâmplă dacă se îndepărtează ce am
prezentat ca fiind corpul
eteric al Pământului? Se ştie că al treilea membru component al
entităţii umane, după corpul eteric, este corpul astral, corpul
purtător al pasiunilor, al dorinţelor, al suferinţelor noastre.
Când
discutăm despre elementele superioare ale naturii umane, putem spune:
La om, întâlnim mai întâi corpul fizic, apoi,
în spatele acestuia,
corpul eteric şi, după corpul eteric, corpul astral. Lucrurile stau la
fel şi în natură. Dacă depăşim fizicul, ajungem în mod
treptat la o
pluralitate care ni se prezintă ca fiind corpul eteric al
întregului
Pământ cu toate regnurile sale. Putem vorbi, atunci, şi despre un
fel
de corp astral al Pământului, despre ceva care,
raportându-se la
întregul Pământ, la toate regnurile acestuia, ar corespunde
corpului
astral al omului? În orice caz, nu este atât de uşor să ne
apropiem de
acest corp astral al Pământului, cum ne-am apropiat de corpul său
eteric. Am văzut că ne putem apropia relativ uşor de corpul eteric dacă
nu lăsăm fenomenele naturii să acţioneze asupra noastră doar ca
impresii senzoriale, ci ca impulsuri morale. Dar dacă vrem să pătrundem
mai departe, pentru om sunt necesare exerciţii oculte mai profunde, aşa
cum le puteţi găsi descrise, în parte, în lucrarea mea Cum se dobândesc
cunoştinţele despre lumile superioare*, în măsura în
care se pot
comunica, într-o lucrare adresată publicului larg, asemenea
lucruri.
Într-un anumit punct al evoluţiei esoterice sau oculte, aşa cum
puteţi
citi în această carte, omul începe într-adevăr să
devină conştient
chiar şi în perioada trecută de la adormire la trezire, timp
în care el
nu este de obicei conştient. Se ştie, desigur, că starea inconştientă
obişnuită, starea de somn a omului se bazează pe faptul că acesta,
când
doarme, deţine numai corpul fizic şi corpul eteric; corpul astral şi
Eul se desprind şi atunci el este, chiar pentru starea sa normală,
lipsit de conştienţă. Când se dedică din ce în ce mai mult
exerciţiilor
spirituale, care constau din meditaţie, concentrare etc., când
face ca
forţele adormite şi ascunse ale sufletului să fie tot mai puternice,
atunci omul poate să realizeze o stare de somn conştientă, astfel că nu
va mai fi lipsit de conştienţă când corpul astral se desprinde de
corpul fizic şi de cel eteric, ci va avea de jur împrejurul lui,
oricum, nu lumea fizică şi nici lumea pe care am descris-o anterior,
lumea Spiritelor naturii, ci o alta, o lume încă mai
spiritualizată
decât cea prezentată mai înainte. Când vine clipa
în care se trezeşte
conştienţa, după ce s-a eliberat de corpul fizic şi de cel eteric,
atunci omul percepe o cu totul altă categorie de entităţi spirituale.
* Lucrare de bază; apărută
în
1904/1905. A fost tradusă şi în limba română, sub acelaşi
titlu, la
Editura Triade, Cluj (traducere din limba germană), precum şi la
Editura Princeps, Iaşi, sub titlul Treptele iniţierii
(traducere făcută după o versiune franceză) (n.t.).
Ceea ce se prezintă mai întâi privirii oculte, care a
evoluat până
aici, este o categorie nouă de fiinţe spirituale pe care le percepe şi
care sunt, oarecum, „şefi“ peste Spiritele naturii. Să precizăm
în ce
măsură ei sunt comandanţii. V-am spus că acele entităţi pe care le
numim Spirite ale apei
acţionează în special în lumea plantelor care răsar şi
lăstăresc din
sol. Spiritele naturii pe care le numim Spirite ale aerului au
îndeosebi
sarcina să acţioneze vara, târziu, şi toamna, când plantele
se
veştejesc şi pier. Atunci aceste spirite se cufundă ca nişte meteori
în
lumea plantelor, se simt satisfăcute, saturate parcă, pe seama acestei
lumi vegetale, făcând ca plantele să se ofilească, să-şi piardă
conformaţia din primăvară şi din vară. Această ordine, în sensul
că o
dată Spiritele apei, iar altădată Spiritele aerului acţionează asupra
unei zone a Pământului, este determinată de regiunea în
care se petrec;
în emisfera nordică situaţia este bineînţeles cu totul alta
decât în
emisfera sudică. Această rânduială, care constă în a dirija
spre
momentul cel mai prielnic activitatea Spiritelor naturii
corespunzătoare este dirijată de acele entităţi spirituale pe care
reuşim să le recunoaştem abia când privirea ocultă a ajuns la un
anumit
grad de perfecţiune, suficient de departe, pentru ca omul, când
s-a
eliberat de corpul său eteric şi de cel fizic, să mai poată avea
percepţii în mediul în care se află. Putem, de exemplu, să
spunem: În
legătură cu Pământul, cu planeta noastră, acţionează entităţi
spirituale care au rolul să coordoneze activitatea Spiritelor naturii
în concordanţă cu anotimpurile şi care, în acest mod,
provoacă
schimbarea anotimpurilor în funcţie de diversele zone ale
Pământului.
Aceste entităţi spirituale reprezintă ceea ce am putea numi corpul
astral al Pământului. Ele sunt totodată şi spiritele în
care omul,
seara, când se culcă, se cufundă cu propriul său corp astral.
Acest
corp astral este legat de Pământ şi este alcătuit din
înalte entităţi
spirituale, şi în regiunea unde aceste Spirite superioare
planează în
jurul planetei, impregnându-l ca o atmosferă spirituală, se
cufundă
corpul astral al omului în timpul somnului.
Observaţia ocultă face deosebire între categoriile de Spirite
ale
naturii descrise la începutul conferinţelor noastre, Spirite ale
pământului dens, Spirite ale apei ş.a.m.d., şi aceste Spirite
superioare care conduc şi îndrumă Spiritele naturii. Spiritele
naturii
au în atribuţiunile lor să facă să rodească şi să germineze
fiinţele
din natură, să le ajute să se usuce, să se veştejească, atunci
când e
vremea, deci să aducă viaţă pe întreaga noastră planetă. Cu totul
alt
rol au entităţile spirituale pe care le putem numi, în ansamblul
lor,
ca fiind corpul astral al Pământului. Când reuşeşte să le
cunoască cu
privirea ocultă, omul le simte ca entităţi cu care propriul său suflet,
propriul său corp astral are ceva în comun, ca entităţi care
acţionează
de aşa manieră asupra corpului astral al omului, şi chiar asupra
corpului astral al animalelor, încât se poate vorbi nu
numai de o
acţiune stimulatoare, ci şi despre o acţiune aşa cum este aceea de a-ţi
simţi propriul suflet şi de a gândi asupra lui. Spiritele
naturale ale
apei, ale aerului, pe care le observăm şi despre care putem spune că
sunt în jurul nostru se diferenţiază de entităţile spirituale
despre
care tocmai vorbim acum prin aceea că despre ele nu putem spune că ar
fi în preajma noastră, ci că suntem uniţi cu ele, cufundaţi
în ele,
atunci când ajungem să le percepem. Omul se contopeşte cu ele,
iar ele
vorbesc omului în spirit. Lucrurile se prezintă ca şi cum omul ar
percepe în preajma sa gânduri, sentimente, şi chiar
impulsuri de
voinţă, de simpatie sau antipatie s-ar exprima în ceea ce aceste
entităţi lasă să se reverse asupra noastră ca gânduri şi
simţăminte.
Astfel, se poate spune că noi trebuie să vedem în această
categorie de
spirite fiinţe asemănătoare sufletului uman.
Dacă ne întoarcem asupra a ceea ce am arătat puţin mai
înainte,
putem spune că tot felul de orânduieli temporale, de repartiţii
în timp
şi spaţiu sunt legate de activitatea acestor entităţi. De aceea,
în
ocultism există un cuvânt vechi prin care se denumesc aceste
entităţi,
pe care – cum am spus – le recunoaştem în ansamblu ca fiind
corpul
astral al Pământului, şi acest cuvânt, tradus în
limba noastră, ar
însemna Spirite ale perioadelor de revoluţie*. Nu ne referim
numai la
acea curgere regulată a timpului care determină creşterea şi apoi
veştejirea plantelor, ci şi la curgerea de timp care se exprimă,
relativ la planeta noastră, prin zi şi noapte. Această alternanţă se
datorează entităţilor considerate, repetăm, că alcătuiesc corpul astral
al Pământului. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este ritmicitate,
alternanţă periodică, tot ce este legat de schimbarea condiţiilor şi
evenimentelor în timp, de repetarea lor, toate acestea sunt
rânduite de
entităţile spirituale care, toate, împreună, fac parte din corpul
astral al Pământului şi cărora li se dă numele de Spirite ale
perioadelor de revoluţie ale planetei noastre. Ceea ce un astronom
descoperă prin calculele sale despre rotaţia Pământului în
jurul axei
sale, în privirea ocultă este perceptibil prin aceea că vede
grupate în
jurul întregului Pământ aceste Spirite ale perioadelor de
revoluţie şi
care sunt în mod real purtătoare ale forţelor care fac ca
Pământul să
se rotească în jurul axei sale. Este extrem de important ca
în corpul
astral al Pământului să vedem tot ceea ce este în legătură
cu
schimbările obişnuite, cum ar fi înflorirea şi veştejirea
plantelor,
dar şi tot ceea ce este legat de alternanţa între zi şi noapte,
de
anotimpuri, de ceasurile zilei, dimineaţă, prânz, seară etc. Ceea
ce se
petrece în acest mod evocă observatorului care a ajuns cu
pregătirea sa
ocultă până acolo încât, ieşind cu corpul astral din
corpul fizic şi
din cel eteric continuă totuşi să rămână conştient, entităţi
spirituale
care aparţin chiar categoriei Spiritelor perioadelor de revoluţie.
* În germană, Geister der Umlaufszeiten – care se
poate traduce prin Spirite ale curgerii timpului, Spirite ale
ritmicităţii, Spirite ale perioadelor de revoluţie (n.t.).
Acestea fiind spuse, am îndepărtat oarecum al doilea văl,
vălul
ţesut de Spiritele naturii. Se poate spune: Primul văl este ţesut de
impresiile fizice pe care le avem şi pe care, dacă le îndepărtăm,
ajungem la corpul eteric al Pământului, la Spiritele naturii.
Reuşim
apoi să îndepărtăm al doilea văl şi ajungem la Spiritele curgerii
timpului care reglează tot ceea ce vine şi se reîntoarce în
mod
periodic, tot ce este supus modificărilor în timp.
Noi ştim că în propriul nostru corp astral sălăşluieşte, ca să
spunem aşa, ceea ce socotim a fi mădularul cel mai subtil al naturii
fiinţei umane, şi pe care îl cuprindem rezumativ sub denumirea de
Eu.
Despre corpul nostru astral am spus că este cufundat în domeniul
Spiritelor perioadelor de revoluţie, ca într-o mare vălurită a
acestora; pentru conştienţa obişnuită Eul nostru doarme şi mai profund.
Faptul că Eul nostru doarme încă şi mai profund este
conştientizat de
cel care parcurge o evoluţie ocultă prin aceea că învaţă să
pătrundă
mai întâi în percepţiile corpului astral, în
lumea spiritului în care
se cufunda şi care este alcătuită din Spiritele perioadelor de
revoluţie. Această percepţie este, într-o anumită măsură, un
obstacol
periculos în calea evoluţiei esoterice, deoarece corpul astral al
omului este ceva unitar, în timp ce tot ce ţine de domeniul
Spiritelor
perioadelor de revoluţie este, de fapt, o pluralitate, ceva foarte
diversificat. Şi cum omul este, aşa cum am arătat, cufundat în
această
diversitate, când Eul său mai doarme încă, dar este treaz
cu corpul său
astral, se simte ca şi cum ar fi sfâşiat, rupt în bucăţi
înăuntrul
lumii Spiritelor perioadelor de revoluţie. Acest sentiment trebuie să
fie evitat în cursul unei evoluţii esoterice corecte. De aceea,
cei
care pot da îndrumări pentru o astfel de evoluţie corectă trebuie
să ia
măsuri serioase, în sensul ca discipolul, pe cât posibil,
să nu-i aducă
Eul în stare de adormire când corpul său astral este deja
treaz. Dacă
Eul ar rămâne adormit, în timp ce corpul astral este treaz,
omul şi-ar
pierde coeziunea interioară şi s-ar destrăma ca şi Dionysos,
împrăştiindu-se în întreaga lume astrală, lume
formată, după cum ştim,
din spiritele perioadelor de revoluţie. Printr-o educaţie esoterică
bine condulă sunt luate, deci, măsuri pentru ca acest lucru să nu se
întâmple. Măsurile constau în aceea că se urmăreşte
cu mare grijă ca
cel care, prin meditaţie, concentrare sau prin alte exerciţii
esoterice, este adus până la starea de clarvedere să nu piardă
din
vedere două lucruri. Este foarte important ca totul să fie astfel
orânduit, încât să nu irosească două lucruri, pe care
omul le are în
viaţa sa obişnuită, dar pe care le poate pierde uşor în cursul
evoluţiei esoterice, dacă nu este condus în mod corect. Dacă este
corect dirijat, nu le va pierde. Principalul este ca omul să nu-şi
piardă amintirea tuturor experienţelor trăite în cursul actualei
încarnări, aşa cum le are în mod obişnuit în memoria
sa. Coerenţa
memoriei nu trebuie destrămată. În domeniul ocultismului coerenţa
memoriei înseamnă mult mai mult decât în viaţa
obişnuită. În mod
curent, prin memorie se înţelege că poţi privi retrospectiv şi că
nu ai
pierdut din conştienţă evenimente importante din viaţă. În
ocultism, în
schimb, prin memorie corectă se înţelege şi faptul că omul, cu
sensibilitatea şi afectivitatea sa, există numai prin ceea ce el a
realizat în trecut şi nu consideră că ceva este valoros doar prin
valoarea pe care i-o dau faptele din trecut.
Să înţelegem toate acestea în mod corect, iubiţii mei
prieteni. Am
exprimat, în cele spuse mai sus, ceva extraordinar de important.
Dacă
un om, prin educaţia sa ocultă, ar ajunge să spună: Eu sunt
reîncarnarea cutărui sau cutărui spirit – fără să existe o
justificare
în acest sens prin tot ce a realizat până în momentul
acela, în sens
ocult, memoria i s-ar întrerupe. Un principiu important în
evoluţia
ocultă este acela de a nu acorda valoare decât realizărilor avute
în
lumea fizică, în încarnarea actuală. Acesta este un lucru
deosebit de
important. Orice altă valoare trebuie să apară neapărat în urma
unei
evoluţii superioare, care poate avea loc numai când omul se
bazează, în
primul rând, pe realitatea curentă, când nu se ia în
considerare nimic
altceva decât ceea ce a realizat în actuala
încarnare. Este ceva foarte
natural, dacă privim lucrurile în mod obiectiv, căci ceea ce s-a
realizat în încarnarea actuală este, totodată, şi
rezultatul
încarnărilor anterioare, este ceea ce karma a făcut din noi
până acum.
Ce va face karma din noi în viitor trebuie să vină de la sine, nu
ne
este îngăduit să-i atribuim valoare. Pe scurt, dacă este nevoie
să ne
evaluăm noi înşine, o vom face numai la începutul
pregătirii esoterice,
în mod corect, atribuindu-ne o valoare numai pe baza a ceea ce
este
prezent în amintire ca aparţinând trecutului nostru. Acesta
este un
element pe care trebuie să-l reţinem, pentru ca Eul să nu adoarmă,
în
timp ce corpul astral se trezeşte.
Al doilea aspect pe care, ca om al prezentului, nu trebuie să-l
pierdem din vedere este gradul de conştiinţă pe care-l avem în
lumea
fizică exterioară. Este ceva de extremă importanţă şi care trebuie luat
în seamă. Veţi fi aflat uneori că cineva parcurge undeva o
evoluţie
ocultă. Dacă această pregătire nu este condusă şi urmată în mod
corect,
de cele mai multe ori experienţa arată că omul tratează cu mai multă
uşurinţă lucrurile legate de problemele de conştiinţă decât
înainte de
a începe pregătirea ocultă. Înainte, educaţia primită,
relaţiile
sociale i-au arătat că-i este îngăduit sau nu să facă un lucru.
După ce
a început o pregătire ocultă, câte unul, care mai
înainte nu minţea, de
exemplu, începe acum să mintă, să ia lucrurile mai uşor în
ce priveşte
problemele de conştiinţă. Cel care urmează o pregătire ocultă nu
trebuie să piardă nici o fărâmă din conştiinţa dobândită.
Aşa cum, în
ceea ce priveşte memoria, nu ne acordăm o valoare decât prin
luarea în
considerare a ceea ce am devenit şi am realizat până în
prezent şi nu
pe baza unei promisiuni a ceea ce vom face în viitor, la fel şi
în
cazul conştiinţei, trebuie s-o păstrăm aşa cum am dobândit-o
în lumea
fizică obişnuită. Dacă menţinem în conştienţa noastră aceste două
elemente, o memorie sănătoasă, care să nu ne înşele,
spunându-ne că am
fi altcineva decât rezultă din propria noastră prestaţie, şi o
conştiinţă care să nu ne permită să luăm lucrurile mai uşor, din punct
de vedere moral, decât o făceam înainte, atunci Eul nostru
nu va fi
niciodată adormit, când corpul astral se trezeşte. În felul
acesta
menţinem coeziunea Eului în lumea în are se trezeşte corpul
astral,
când dormim veghind, când ne salvăm conştienţa,
trecând-o în starea în
care ne-am eliberat corpul astral de corpul eteric şi de cel fizic. Şi
apoi, când ne trezim cu Eul nostru, simţim nu numai corpul astral
legat
de toate entităţile spirituale, pe care vi le-am prezentat astăzi ca
fiind Spirite ale perioadelor de revoluţie ale planetei noastre, ci
simţim, într-un mod cu totul aparte, că nu mai avem o legătură
directă
cu acel om individual, purtător al corpului fizic şi al corpului eteric
în care ne găsim de obicei. Simţim, dimpotrivă, că toate
calităţile
corpului nostru fizic şi ale celui eteric ne sunt luate. Simţim cum ne
este luat şi ceea ce poate vieţui numai în mod exterior, pe un
anumit
teritoriu al planetei, căci ceea ce trăieşte numai pe un teritoriu al
planetei depinde de Spiritele perioadelor de revoluţie. Acum,
însă,
când Eul se trezeşte, ne simţim nu numai că suntem revărsaţi
în
întreaga lume a Spiritelor revenirilor ciclice, ci una cu întregul Spirit unitar al
planetei;
ne trezim în chiar Spiritul unitar al planetei.
Este deosebit de important să simtim că aparţinem întregii
planete.
Pentru a da un amănunt, această viaţă contopită cu aceea a planetei se
exprimă pentru privirea ocultă suficient de evoluată prin aceea că
pentru omul care a atins punctul în care Eul şi corpul astral se
trezesc concomitent, în timpul stării de veghe, când se
află în lumea
exterioară, şi urmăreşte cum Soarele parcurge bolta cerească din zori
până în amurg, pentru acest om Soarele nu dispare nici
când adoarme:
Chiar şi atunci Soarele rămâne legat de el. Soarele continuă să
lumineze, numai că totul îmbracă un aspect spiritual. Omul
urmăreşte
Soarele şi în timpul noptii, când doarme. El ajunge acum
într-un stadiu
în care nu mai este legat de stările schimbătoare ale planetei
decâi
atunci când trăieşte în corpul său astral. Când
devine conştient de Eul
său, omul nu mai are nimic de-a face cu aceste stări schimbătoare ale
planetei; el devine conştient de toate stările pe care le poate
parcurge planeta. El, omul, se revarsă în întreaga
substanţă a
Spiritului planetei.
Spunând că omul a devenit una cu Spiritul planetei, că el
trăieşte
în comuniune cu acesta nu înseamnă că v-am comunicat ceva
extraordinar
referitor la clarvedere. Acesta nu este, aşa cum am înţeles-o
aici,
decât un început. Căci atunci când omul se trezeşte
în felul descris el
vieţuieşte propriu-zis Spiritul planetei în general, în
timp ce acest
spirit este alcătuit din multe, din foarte multe elemente, din minunate
entităţi spirituale individualizate, după cum vom afla în
conferinţele
unnătoare. Omul, însă, nu percepe încă toate aceste
componente
individualizate ale Spiritului planetei, multiplicitatea deosebită a
acestui spirit. Ceea ce percepe el este faptul că deocamdată ştie un
lucru: Eu trăiese în Spiritul planetar, cufundat ca într-o
mare care
scaldă spiritual întregul Pământ, şi care este, prin
urmare, însuşi
Spiritul Pământului. Omul poate să străbată multe şi lungi
perioade de
evoluţie ca să poată trăi această contopire, să devină una cu Spiritul planetei,
dar începutul se face cum am spus mai înainte. După cum
putem spune că
în spatele corpului astral al omului se află Eul, la fel putem
vorbi
şi despre faptul că în spatele a tot ceea ce numim totalitatea
Spiritelor perioadelor de revoluţie se află ascuns însuşi
Spiritul
planetei. În timp ce Spiritele perioadelor de revoluţie conduc şi
îndrumează Spiritele elementare ale naturii, pentru ca pe planetă
să se
producă schimbări ritmice, repetări în timp, schimbări şi
alternanţe în
spaţiu, Spiritul Pământului are o altă misiune. El are sarcina de
a
aduce Pământul în interacţiune cu celelalte corpuri cereşti
din cadrul
sistemului nostru solar, să-l dirijeze şi să-l conducă în aşa fel
încât
să ocupe în timp poziţiile corecte faţă de celelalte corpuri
cereşti.
Spiritul Pământului este, oarecum, marele aparat senzorial al
planetei
datorită căruia Pământul se plasează într-o relaţie corectă
cu
Universul. Pentru a rezuma succesiunea acelor entităţi spirituale cu
care avem mai întâi de-a face aici, pe Pământ, şi la
care putem ajunge
printr-o evoluţie ocultă treptată, trebuie să adaug că cel mai exterior
văl care acoperă lumea senzorială în toată multitudinea ei, cu
tot ceea
ce vedem aşternându-se în faţa simţurilor noastre, şi ceea
ce putem
înţelege cu raţiunea umană, ascunde în spatele său lumea
Spiritelor
elementare ale naturii. Apoi, dincolo de lumea Spiritelor naturii se
află lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie şi, dincolo de aceasta,
Spiritul planetei.
Dacă doriţi să faceţi o comparaţie între ceea ce cunoaşte conştienţa normală despre alcătuirea Universului şi alcătuirea acestui Univers, puteţi obţine o clarificare judecând astfel: vălul cel mai exterior al lumii ar fi lumea senzorială, în spatele ei lumea Spiritelor naturii, lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie şi, apoi, Spiritul planetei. Trebuie să spunem că Spiritul planetei se comprimă în acţiunea sa până la nivelul lumii senzoriale, astfel că noi putem percepe, într-un anumit fel, în lumea senzorială imaginea sa; la fel procedează Spiritele perioadelor de revoluţie, la fel Spiritele naturii. Astfel, dacă observăm lumea senzorială cu conştienţa normală, vom afla în această lume senzorială, ca într-o supraimpresiune, urma lumilor care se află dincolo de ea, ca şi cum am avea în învelişul cel mai de sus, pe care l-am dat la o parte ca lume senzorială, chiar entităţile spirituale care acţionează în spatele acestora în mod progresiv. Conştienţa normală concepe lumea senzorială ca percepţii ale acesteia; lumea Spiritelor naturii se imprimă în percepţiile noastre ca forţe ale naturii. În ceea ce spune ştiinţa despre forţele naturii nu este propriu-zis nimic adevărat. Pentru ocultişti aşa-zisele forţe ale naturii nu reprezintă nimic real, ele sunt iluzii, maya, sunt pecetea Spiritelor naturii care acţionează în spatele lumii senzoriale.
Amprenta Spiritelor perioadelor de revoluţie este ceea ce numim
în
mod obişnuit, pentru conştienţa normală, legile naturii. Toate legile
naturii există, de fapt, prin aceea că Spiritele perioadelor de
revoluţie acţionează şi dirijează ca Puteri. Pentru ocultişti, legile
naturii nu reprezintă nimic. Când un naturalist vorbeşte despre
legile
naturii şi le consideră ca fiind de natură exterioară, ocultistul ştie
că aceste legi se dezvăluie în adevărata lor realitate când
omul
ascultă cu atenţie, având corpul astral treaz, ceea ce spun
Spiritele
perioadelor de revoluţie şi cum ordonează şi dirijează ele Spiritele
naturii. Aceasta se exprimă ca Maya, în aparenţe exterioare,
în legile
naturii. Conştienţa normală nu merge, de obicei, mai departe. Ea nu
ajunge la amprenta Spiritului planetei în lumea exterioară.
Conştienţa
normală a omenirii contemporane vorbeşte despre lumea percepţiilor
exterioare, despre faptele pe care le percepe, vorbeşte despre forţele
naturii: lumină, căldură, magnetism, electricitate ş.a.m.d., despre
forţa de atracţie, forţa de respingere, despre gravitaţie etc. Toate
acestea sunt de fapt percepţii din lumea iluziei care, în
realitate, au
la bază lumea Spiritelor naturii, corpul eteric al Pământului.
Ştiinţa
exterioară mai vorbeşte apoi şi despre legile naturii. Şi aceasta este,
în realitate, tot maya. La bază, se află ceea ce am expus astăzi
ca
fiind lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie. Abia când
pătrunzi mai
departe, ajungi şi la exprimarea Spiritului planetei în lumea
exterioară a simţurilor. Ştiinţa nu face astăzi acest lucru, iar cei
care o fac nu prea sunt crezuţi. Poetii, artiştii o fac, ei mai caută
un sens în spatele lucrurilor. De ce înfloreşte lumea
plantelor? De ce
se nasc şi apoi pier genurile şi speciile animale? De ce trăieşte omul
pe Pământ? Când se pun astfel de întrebări despre
sensul fenomenelor
din natură şi vrem să-i desluşim, să-i analizăm sensul, când vrem
să-l
combinăm din faptele exterioare, cum de multe ori mai încearcă
s-o facă
filosofia mai adâncă, atunci oamenii se apropie de exteriorizarea
însuşi
a Spiritului planetei în lumea fizică. Dar astăzi nu se mai crede
cu
adevărat în această căutare a sensului existenţei. Sentimental se
mai
crede uneori, dar ştiinţa nu mai vrea să audă despre ce s-ar putea afla
dincolo de legile naturii în mobilitatea fenomenelor. Dacă se mai
caută
un sens dincolo de legile naturii, în lucrurile existente
în lume aşa
cum sunt ele percepute prin simţuri, atunci am putea să percepem acest
sens ca fiind amprenta Spiritului planetei în lumea sensibilă.
Aceasta
ar fi Maya exterioară. Mai întâi, o Maya exterioară este
lumea
sensibilă însăşi, căci o produce din sine corpul eteric al
Pământului,
substanţa Spiritelor naturii. O a doua Maya este ceea ce apare
oamenilor din Spiritele naturii în forţele naturii; o a treia
Maya –
ceea ce apare ca legi ale naturii din spiritele timpurilor ciclice, şi
o a patra Maya – ceva care, în ciuda naturii sale de Maya,
vorbeşte
sufletului uman, deoarece omul se simte, în percepţia sensului
naturii,
cel puţin legat cu Spiritul întregii planete, care conduce
planeta prin
spaţiul cosmic şi chiar dă întregii planete un sens. În
această ultimă
Maya se află în mod nemijlocit amprenta Spiritului planetei.
Putem, deci, spune: Am ajuns astăzi până la Spiritul unitar al
planetei. Şi dacă mai dorim să facem, în ceea ce am spus aici
referitor
la planetă, o paralelă cu omul, putem spune: Lumea senzorială
corespunde corpului fizic al omului, lumea Spiritelor naturii corpului
eteric, lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie corpului astral, iar
Spiritul planetei Eului uman. La fel cum Eul omului percepe ambianţa
fizică terestră, la fel percepe Spiritul planetei tot ceea ce este
în
lumea înconjurătoare şi în special în spaţiul cosmic
exterior planetei
şi dirijează faptele planetei şi chiar simţirea planetei, despre care
vom vorbi mâine, potrivit cu aceste percepţii din spaţiul cosmic.
Căci
ceea ce o planetă realizează în afară, în spaţiu,
parcurgând drumul său
propriu prin depărtările cosmice, şi ceea ce produce în propriul
său
corp, în elementele sale constitutive, toate sunt rezultatul
percepţiei
pe care Spiritul planetei îl are faţă de lumea exterioară. Aşa
cum
fiecare suflet uman în parte trăieşte pe Pământ alături de
alţi oameni,
orientându-se după aceştia, tot astfel trăieşte şi Spiritul
planetei în
corpul său planetar, care este chiar solul pe care noi stăm; dar acest
Spirit al planetei trăieşte şi în societatea altor Spirite
planetare, a
altor Spirite ale corpurilor cereşti.
